Invata sa previi nesiguranta copilului tau

Copilul tau invata increderea natural, cate putin in fiecare zi. Natural, prin modul in care te raportezi la el si la faptele lui. La fel si neincrederea. Micutul de la tine invata cum sa se poarte, ce atitudine sa adopte fata de situatiile prin care trece si ce sa creada despre el insusi. De la tine invata cum sa simta: da, pana si asta! De aceea, conteaza mult ce anume ii transmiti si ce anume ii inspiri. Incredere sau neincredere in el insusi?

Bareaza tendintele totalitare ale copilului

Le recunosti in stilul lui de a se exprima: Intotdeauna intarzii la scoala, nu reusesc sa ajung niciodata la timp! Nu ma lasi niciodata sa ma uit la desene animate atunci cand vreau eu! Mereu se joaca fara mine la ora de sport!
Iar modul in care se exprima le conditioneaza in continuare gandirea, obisnuindu-i sa abordeze situatiile din viata in acest mod nefericit si neadevarat.

Copiii tind sa vorbeasca in hiperbole. Dar noi? De cate ori pe parcursul unei zile nu folosim, fara sa ne dam seama, expresii radicale, care nu lasa loc nici unei sperante? Atunci cand povestim ziua de munca, atunci cand ne trezim prea tarziu pentru a prinde deschis la banca si - mai ales - in interactiunile cu partenerul si cu cel mic. Niciodata nu faci ce iti spun, mereu iti pun tot eu jucariile la locul lor!

Astfel de exprimari "sigileaza" atitudinea micutului fata de viata si credintele despre el insusi. Noi poate ne dam seama, atunci cand reflectam asupra acestor expresii, ca "nu vorbim serios". Insa cel mic abia invata sa traiasca. El crede ceea ce spunem noi si ajunge sa creada ceea ce spune el insusi. Tot timpul dai pe tine iti va modela un copil neindemanatic si foarte anxios cand e vorba sa manance in public, sa mearga in excursie cu clasa ori sa isi desfaca pachetelul in pauza. Niciodata nu reusesc va deveni realitate.

Asa ca felul in care ne exprimam este mai important decat banuiai. Bareaza tendintele totalitare ale copilului, adaugand, de fiecare data cand il auzi, o varianta mai "light" - si neaparat reala si concreta: Ei, astazi cand te asteptam in curte am vazut cum Matei ti-a dat pasa la minge de cateva ori. Sigur nu au un motiv sa nu se joace cu tine. Poate ca nu te implica atat de mult pe cat ai vrea tu - dar nu cred ca isi dau seama. Sigur ca vei primi replica. Important e sa o tii tot asa, cu rabdare. Chiar daca nu primesti un feedback pozitiv instant, alternativele pe care i le oferi in mod constant il vor invata pe copil sa contureze in mintea lui variante de compromis, nu doar versiuni radicale.

Cu timpul, se va deprinde sa perceapa complexitatea nuantelor, in loc sa se inchisteze intr-o viziune definitiva. In acelasi timp, autoeduca-te sa renunti la formularile drastice. Inlocuieste-le cu exprimari contextuale, punctuale: cateodata, poate ca, unii, uneori, cei mai multi, de obicei, in unele cazuri, nu neaparat, se poate intampla ca...

Ajuta-ti copilul sa perceapa complexitatea situatiilor

In copilarie, noi ne simtim in siguranta si increzatori atunci cand avem de-a face cu situatii familiare, cand lucrurile se succed intr-un ritm deja cunoscut. Copiii prefera lucrurile cu care sunt obisnuiti si au nevoie de o anumita rutina in viata lor de zi cu zi. Atunci cand aceasta este intrerupta - chiar si accidental - copilul observa imediat. Si isi pune un semn de intrebare. Se nelinisteste foarte usor. Cu toate astea, cel mai des isi da singur raspunsul, in loc sa te intrebe pe tine ce si cum, iar acest raspuns va fi probabil unul neconstructiv...

Pentru ca o alta tendinta fireasca a varstelor mici este scoaterea din context. Copiii nu se nasc invatati sa se dea doi pasi in spate, pentru a capata o privire de ansamblu. Ei constata o schimbare - fie ea un incident izolat - si trag o concluzie. Definitiva si colosala...

De exemplu, daca tu de obicei il suni de la serviciu dupa-masa, cand bunica il aduce de la gradi, iar astazi nu ai facut-o, asigura-te ca vei aborda subiectul deseara inainte de culcare, chiar daca cel mic nu o face. El iti poate da de inteles ca a fost afectat, printr-o atentie sporita la reactiile tale, prin smiorcaiala si apatie sau printr-o nevoie mai crescuta decat de obicei de atentie si afectiune. Mintea lui ar putea nascoci explicatii tare triste, de genul: Mama nu m-a sunat astazi, pentru ca am suparat-o dimineata cand nu am mancat tot / pentru ca a aflat ca nu am fost cuminte azi la gradi si m-a certat doamna / pentru ca nu ma mai iubeste la fel de mult. Anticipeaza-i gandirea egocentrica si restabileste-i siguranta, oferindu-i tu o explicatie:

Primind din partea ta explicatii clare de fiecare data cand lucrurile nu se desfasoara conform rutinei pe care a deprins-o, micutul va intelege ca situatiile pot fi diverse si complexe. In timp, ele nu ii vor mai periclita sentimentul de siguranta si nu vor mai provoca neliniste, vinovatie ori teama.

Invata sa apreciezi ceea ce copilul tau face bine

De multe ori, uitam sa procedam asa. Ni se pare firesc sa manance tot, sa se joace cu fratele lui mai mic fara sa ii dea cu masinuta in cap, sau sa ia note mari. Ii mai spunem cate un "bravo", dar asta nu este de ajuns. Pe de o parte, pentru ca isi pierde valoarea daca il repetam invariabil, in orice fel de situatie. Pe de alta parte, pentru ca nu punctam. Pentru ce "bravo"?
- Pentru ca ai scris caligrafic, desi era o tema lunga? (Bravo pentru rabdare si perseverenta!)
- Pentru ca ai terminat tema repede si corect, desi a fost destul de dificila ? (Prin urmare ai dat dovada de ambitie, bravo!)
- Pentru ca ai terminat-o repede si corect, ca sa poti privi desenele preferate care incep la ora 5 - si deci bravo, esti un baiat disciplinat?

Copilul are nevoie sa fie laudat la obiect, pentru acele calitati si abilitati pe care le dezvolta. Punctual si distinct, pe masura ce le dezvolta. Numai asa va persevera in ele si numai asa va deveni constient de deprinderi eficiente si care ii aduc beneficii. Un "bravo" universal nu incurajeaza - nu spune nimic. Mai mult, il dezorienteaza si ii sadeste nesiguranta. Tu te-ai simti increzatoare in ceata?

Critica-ti copilul constructiv: tehnica Finetti Duo

Asta inseamna ca atunci cand se pierde cu firea si uita poezia in fata Iepurasului de Pasti sau a Piratului de la locul de joaca, sa eviti manifestarile, atat de frecvente:
Haaai, mai copile, ca stiai! (Si catre educatoare: Ce ma enerveaza! Stie poezia asta!)
Ce-i asta, Mihai? Vorbeste, domnule, mai tare! Ce esti asa lesinat?
Rusine, baiat mare esti tu? N-ai mancat de dimineata?
Nu, n-a fost bine. El stie muuult mai bine, acuma s-a facut de ras aici...

Intr-o astfel de imprejurare, ca in atatea altele, copilul s-a comportat mai putin bine / eficient / corect decat era capabil. Si tu vrei sa ii dai o lectie, pentru ca pe viitor, intr-o situatie similara, sa atinga o performanta mai buna. De acord. Insa ai sanse slabe sa obtii un efect benefic, procedand asa.

Mai degraba incurajeaza-l, pe un ton optimist. Incearca tehnica "Finetti Duo". Crema de ciocolata si crema alba. "Pune degetul" pe aspectul negativ, pe care vrei sa il remediezi (crema de ciocolata), dar "imblanzeste-l" cu un aspect pozitiv. 

Cu siguranta poti gasi si un aspect pozitiv. Chiar este nevoie sa faci asta? Cam este... Copilul este foarte sensibil la critica - mai ales la cea din partea parintilor - si receptiv la aprecieri. Asa ca de ce sa nu te folosesti de tendintele lui natrale, pentru a ii da "lectia" pe care o vizezi? Daca ii arati ca prestatia lui a fost si buna si rea (si de ce a fost asa), el va avea mai putin nevoia sa se apere ori sa te contrazica. Nu va mai percepe o amenintare ("acum tata ma iubeste mai putin"), asa ca nu va avea de ce sa se inchida in sine si sa isi canalizeze energia asupra sentimentelor ranite. Deci vei evita sa ii faci rau. Si in plus, esti mai aproape de adevar...