DE LA CE VARSTA INCEPE DISCIPLINA?
|
"Copilul este un observator foarte bun al mediului in care traieste. Inca din primele zile de viata, el incepe sa isi stabileasca reguli cu privire la modalitatile prin care poate obtine ceea ce isi doreste. De aceea, disciplina nu este o tehnica verbala pe care sa o folosim incepand cu o anumita varsta, ea tine de modul nostru de a fi in familie inca din prima zi de viata a copilului" (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult) |
CUM SE DISCIPLINEAZA UN COPIL?
Ma intreb uneori cum de incape un rasfat atat de mare intr-o faptura atat de mica? Dar rasfatul nu-l inventeaza copilul, ci porneste tot din greseala parintilor.
Iata care este explicatia psihologului psihoterapeut Lena Rusti: |
|
"O familie disciplinata este cea care transmite disciplina unui copil. Regulile, rutina, disciplina dau securitate unui copil si el are nevoie de ele."
|
Regulile, respectate de parinti in primul rand, il asigura ca lucrurile vor fi mereu la fel si acest lucru este pentru un copil mic un semn de echilibru si siguranta. Poate de aceea este atat de greu sa fii parinte, pentru ca un copil te responsabilizeaza nu doar in relatia cu el, ci si in relatia cu propria ta fiinta si cu ceilalti membrii ai familiei." (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la
Mantarex Consult)
PEDEAPSA ESTE O SOLUTIE?
|
"Pedeapsa nu e buna si nu este o cale de rezolvare a lucrurilor. Pedeapsa face copilul sa nu se mai simta vinovat, ci ranit, il face sa se simta rejectat si neiubit.
Copilul insa poate invata de mic sa isi asume consecinte logice ale faptelor sale, alaturi de niste parinti responsabili si rabdatori. Amenintarile, pedepsele creeaza relatii ierarhice intre parinti si copii si automat copilul naste in el dorinta de a se revolta, de a se elibera. Copilul din ziua de azi apartine unei culturi diferite si parintii au nevoie sa inteleaga acest lucru. A construi relatii egale cu copilul aduce o educatie mult mai de success decat prin contruirea unor relatii ierarhice." (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult)
|
DISCIPLINA COPILULUI MIC, PANA IN 4 ANI
|
"Parintele invata diferitele moduri de a plange ale copilului. Daca plansul este de cautare a atentiei, atunci nu este cazul sa ii incurajam acest comportament. Este mult mai benefic pentru copil sa ignoram comportamentul nedorit incurajand comportamentul dorit, asa ii transmitem copilului repere. |
Copiii au multa energie si moduri foarte inventive de a o folosi. La aceasta varsta, copilul trebuie supravegheat, dar nu supraprotejat (pentru a-i putea da sansa sa invete din greseli trebuie sa il lasam sa faca si greseli si sa isi asume consecintele lor) si nici neglijat." (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult)
ESTE RASFATUL UN LUCRU RAU?
|
Multi parinti considera ca isi iubesc copilul mai mult atunci cand il rasfata. De aceea, ei insisi refuza sa-si disciplineze odorul.
Rasfatul este un lucru extrem de rau pentru copil, la fel de nociv ca si neglijarea copilului iar efectele pot fi la fel de daunatoare. Copilul rasfatat devine un adult fragil, nevrotic, nesigur si mereu in lupta cu lumea pentru a obtine atmosfera primilor ani de existenta.
|
Atunci cand se naste, un copil este centrat doar asupra propriei persoane si asupra propriilor nevoi. A trai ca adult inseamna insa a-ti dezvolta reguli sociale, a invata sa ii vezi pe ceilalti si nevoile lor alaturi de tine si nevoile tale. Prin rasfat privam copilul de dezvoltarea acestei capacitati esentiale pentru a se integra printre ceilalti. Copilul rasfatat ramane intr-o lume in care are doar drepturi si nu responsabilitati, o lume in care considera ca nu e in stare de nimic si ceilalti trebuie sa se ocupe de el, o lume in care nu are sansa de a invata sa piarda, sa nu fie in centrul atentiei si sa se simta bine, sa nu fie cel mai bun si sa se simta confortabil.
CARE SUNT SIMPTOMELE RASFATULUI?
|
Copilul rasfatat nu se simte confortabil daca nu este in centrul atentiei. Orice copil are nevoie de siguranta si va verifica din cand in cand daca adultul ii este alaturi. Un copil rasfatat insa va sta agatat de persoana care il are in grija, va manifesta comportament fie de timiditate, fie de agresivitate, va declansa o lupta de putere pentru obtinerea atentiei atunci cand nu o are (tantrum, tipete, plansete, agresivitate, etc., in functie de cat de inventiv este copilul). |
Copilul rasfatat interactioneaza dificil cu alti copii si intra usor in lupte de putere cu ei (pentru obtinerea jucariilor de exemplu).
CAND SA-I SPUI "NU" COPILULUI?
|
Copilul invata ce inseamna "NU" inca prin primele zile de viata, cand este obisnuit cu programul de somn, masa, igiena si atentie. Insa parintii pot alege modul frumos de a invata pe "NU" prin a-l invata pe "DA". Chiar daca pare greu de crezut, el se adapteaza la acest program atunci cand stie ca regulile sunt clare.
Prima tendinta a unui copil in fata regulii este de a verifica daca nu sunt exceptii ale ei.
In acest moment adultul transmite de fapt copilului prin disciplina un "nu" clar si da copilului sansa de a invata regula.
|
Gasind scuze pentru a construi exceptii de la regula nu ne facem viata mai usoara nici noua, nici copilului. Pe moment poate parea mai simplu sa il lasam sa se uite la televizor mai mult decat am convenit ca e bine pentru varsta lui, dar atunci sa nu ne mai miram peste cinci ani cand copilul nu vrea decat sa se uite la televizor si ne sfideaza regulile cu indrazneala.
Din nou, multi parinti sunt toleranti pentru ca le este lor mai simplu, dar consecintele se vad in timp. Problemele care apar in familii in relatia dintre parinti si copii nu apar niciodata dintr-o data, chiar daca parintii refuza sa accepte acest lucru.
CAT DE DES SA-I SPUI "NU-I VOIE!"
|
Nu putem cultiva unui copil in acelasi timp curiozitatea si inhibarea curiozitatii. Putem insa invata copilul ce inseamna respectul spatiului personal daca ii construim si lui spatiul personal pe care sa si-l poata valoriza ca atare, insa pentru asta trebuie sa creasca suficient ca sa inteleaga acest lucru.
|
Interdictiile au gustul fructului oprit pentru noi. A avea un copil inseamna si a-ti asuma niste consecinte. Nu poti creste un copil normal intr-o casa plina de portelanuri fara sa asumi ca vei fi lipsit de unele din ele inainte ca copilul sa implineasca patru ani. Sunt limite pe care ni le asumam.
In fata lui "NU-I VOIE!", copilul are doua alternative:
• sau asculta regula, isi inhiba pornirile si invata sa fie retinut, lipsit de spontaneitate, pentru a nu gresi (si va invata sa fie astfel in toate aspectele vietii sale, nu doar in cautatul in sertare),
• fie alege sa fie un rebel, sa sfideze regulile si acest lucru il va defini in raport cu interdictiile din viata sa, riscand sa isi dezvolte o dimensiune antisociala.
CARE SUNT CELE MAI MARI GRESELI ALE PARINTILOR?
|
Toti parintii au momente in care simt nevoia de a-si rasfata copiii si nu e nimic gresit in asta.
Nu exista greseli mari, ci greseli de durata.
Alegerea de a transforma momentele de rasfat in relatie de rasfat este ceea ce duce la deformarea personalitatii copilului si dezvoltarea unor vulnerabilitati psihice. |
CUM SE TRATEAZA RASFATUL
|
Copilul trebuie sa stie ca iubirea este neconditionata si ca este si va fi mereu iubit de parintii lui, orice ar face. Insa asta nu inseamna ca copilul traieste intr-o lume in care face ce vrea, cand vrea. A fi iubit nu inseamna a fi iertat pentru orice.
Cel mai greu pentru un parinte este sa lase copilul sa isi asume consecintele faptelor sale, chiar cand ii este usor sa rezolve lucrurile in locul sau.
|
Lasand copilul sa faca lucrurile pe care le poate face singur si neintervenind ii dam voie sa se dezvolte, sa capete incredere in el si respect fata de propria fiinta. Cu cat facem acest lucru mai repede, cu atat va fi mai bine pentru copil. Cu cat trece mai mult timp, mai ales dupa primii patru ani, schimbarea va aduce protest si suferinta si modalitati foarte creative de a rezista la schimbare.
CUM SE PREVINE RASFATUL?
|
Printr-un comportament echilibrat si neconfundand iubirea pentru copil cu tendinta de a face totul pentru copil. A iubi un copil inseamna a-i da sansa de a se dezvolta, de a invata, de a capata incredere in el.
Mamele posesive isi doresc neconstient un copil dependent de ele si atunci au tendinta de a sufoca in rasfat copilul, mandrindu-se apoi cu faptul ca copilul nu se descurca fara ele. |