11 semne care îți arată că al tău copil trebuie să meargă la psiholog

Până să ajungă în cabinetul unui psiholog, cei mai mulți copii se confruntă cu anxietate, respect de sine scăzut sau chiar depresie de ceva vreme. Cel mai adesea ei nici nu știu să își exprime emoțiile care îi încearcă, simțindu-se blocați și necunoscând adevărata fericire. Se întâmplă acest lucru pentru că părinții amână deseori vizita la un specialist și, evident, pentru că cei mici nu exprimă nivelul exact de anxietate sau tristețe resimțit (au tendința de a face pe plac în mod natural și de a-și ascunde emoțiile cât mai bine posibil pentru a nu cauza părinților un stres suplimentar). Însă este normal să aibă îngrijorări și perioade de tristețe, dar nu întotdeauna acestea ascund probleme grave. Deoarece nivelul de tulburări anxioase și depresive este în continuă creștere în rândul copiilor (conform Institutului Național de Sănătate Mintală, tulburările din spectrul anxios afectează 1 din 8 copii) trebuie să li se acorde mai multă atenție. În plus, în lipsa tratamentului, copiii sunt expuși riscului de a avea performanțe școlare reduse, dificultăți în crearea și menținerea prieteniilor și chiar abuz de substanțe interzise. Pentru că tu ca părinte îți cunoști cel mai bine copilul pe această lume, nu neglija semnele pe care ți le transmite:

1. Probleme de comportament care nu se manifestă doar acasă

Când copiii se confruntă cu probleme mentale, tind să apară în mai multe locuri, nu doar acasă (și la școală, la locul de joacă sau alături de prieteni). De obicei părinții află acest lucru de la cadrele didactice; copilul nu se poate concentra, este neliniștit, ajunge târziu la cursuri, manifestă un comportament inadecvat și intră în conflicte. Nu este întotdeauna vorba de ADHD, ci poate reacționa la situații de stres experimentate în viață.

2. Izolare socială

Dacă al tău copil se retrage brusc din relația cu prietenii său (refuză să îi întâlnească și să mănânce alături de ei), acordă-i atenție. Izolarea socială poate fi un semn de depresie și/sau anxietate.

3. Modificări în activitățile zilnice normale

Toți copiii trec prin pusee de creștere și perioade de timp în care mănâncă sau dorm mai mult sau mai puțin decât în restul zilelor, dar dacă acestea persistă mai mult de 2 săptămâni poate fi o problemă. Acordă atenție și coșmarurilor dese, dificultății de a adormi și în a rămâne treaz. Află că depresia se poate ascunde în spatele unui dezinteres față de orice activitate zilnică și a unui somn excesiv.

4. Temeri și îngrijorări excesive

Nu este nimic în neregulă dacă un copil se îngrijorează din când în când. Cu cât cresc cu atât sunt mai dese temerile legate de mediul înconjurător. Însă dacă acestea se reflectă cu privire la orice lucru posibil care poate degenera și împiedică mersul la școală, ieșitul din casă sau participarea în activități uzuale (poate fi vorba de fobii), având un impact asupra întregului program zilnic, poate fi o problemă.

5. Își face rău singur

Cu toate că majoritatea persoanelor încadrează în această categorie obiceiuri precum automutilarea și gândurile suicidare, adevărul este că pot fi și alte comportamente incluse, precum trasul de păr, înfigerea unghiilor sau a altor obiecte în piele sau lovitul repetat cu capul de ceva dur. Urmărește dacă comportamentul persistă și cauzează leziuni grave copilului.

6. Vorbește sau se gândește excesiv la moarte

Este din nou un lucru normal ca un copil să se gândească la moarte, în special după ce a experimentat un deces al unei persoane dragi. Pentru cei mici este dificil să înțeleagă conceptul de moarte și ce se întâmplă după ce mori. Dacă observi gânduri/acțiuni suicidare (vorbește despre acest lucru, face planuri, scrie bilețele), nu îți învinovăți copilul și nu îi interzice să vorbească despre aceste lucruri, ci apelează la un specialist.

7. Comportament regresiv

Extrem de des se întâmplă ca un comportament de tip regresiv să indice faptul că acel copil are nevoie de sprijin emoțional. Enurezisul (urinarea în pat pe timpul nopții după ce s-a obișnuit cu olița), comportamentul lipicios, problemele de separație (refuzul școlii) și crizele dese și intense trebuie luate în considerare.

8. Jocul excesiv al jocurilor video

Dacă petrece tot timpul liber jucând jocuri video și refuză să vină la masă, să își facă temele, întârzie la școală din cauza jocurilor, poate fi o problemă. De cele mai multe ori utilizarea jocurilor video este o formă de protest sau de evitare și este exprimarea unor sentimente inconștiente precum furie sau teamă.

9. Copilul tău s-a transformat într-o teroare

De obicei este vorba de vârsta de 2 ani când apar tot felul de schimbări: învață să vorbească, să meargă și să folosească olița. În această perioadă cei mici își exprimă dorința de autonomie și acționează rebel împotriva autorității părintești, refuzând să mănânce, să se culce și manifestând crize de tantrum. Dacă părintele acționează prea strict sau dimpotrivă prea permisiv situația se poate perpetua.

10. Observi obiceiuri alimentare ciudate

Fie că este vorba de mâncat excesiv și acumularea de kilograme suplimentare, fie că este vorba de refuzul mâncării și obsesia de a slăbi, eventual însoțită de vărsături provocate, înseamnă că poate fi o tulburare alimentară (bulimia și anorexia) care apar de obicei în perioada adolescenței și în special la fete.

11. Consum de alcool și de substanțe interzise precum droguri

Acest ultim punct era de la sine înțeles, însă nu este de cele mai multe ori observat de părinți. Simptomele abuzului de alcool includ mințitul, crearea de scuze, refugiatul în camera sa, o atitudine agresivă verbal și fizic față de cei din jur, schimbări de dispoziție, furt și schimbări în cercul de prieteni. Simptomele pentru abuzul de droguri includ oboseală și foame excesivă, lipsa de motivație, fericirea excesivă, paranoia.

Surse: www.momtastic.com; http://parentingliteracy.com; https://mom.me/