Ce faci cand copilul spune NU la orice?

De regula acest fenomen se manifesta in jurul varstei de 2 ani si este considerat ceva normal la aceasta varsta, iar motivul pentru care tot repeta nu este acela de a atrage atentia, dar si pentru ca nu-i place sa fie intrerupt din ceea ce face.

Mici strategii de evitare a cuvantului "nu":

In orice moment trebuie sa fii intelegatoare. Atunci cand incepe sa planga sau sa tipe pentru ca nu vrea sa vina acasa si astfel sa paraseasca locul de joaca demonstreaza-i ca o/il intelegi, imbratisand-o/l si spunandu-i ca stii ca-i este destul de greu sa faca acest lucru. Nu tipa la ea/el, ci adreseaza-i-te pe un ton calm, dar ferm.

Stabileste niste limite privind ceea ce are voie sa faca si asigura-te ca le cunoaste, comunicandu-i-le nu atunci cand incalca vreo regula, ci in alte circumstante aducand vorba in timp ce faceti ceva distractiv impreuna. De exemplu, daca loveste pisica spune-i: "Noi nu lovim pisica pentru ca este un animal plapand care nu ne face rau.".   In cazul in care isi loveste surioara sau fratiorul mai mic pentru ca el sau ea considera ca ii acordati mai multa atentie celui mai mic decat lui/ei, nu-l certati. Altadata solicitati-i ajutorul si multumiti-i dupa ce ati terminat. Astfel, prin simplu fapt ca sta langa voi nu i se mai pare ca nu-i acordati atentie si de asemenea ii oferiti sansa sa stea mai mult timp cu fratiorul/surioara mai mica.

Intotdeauna sa recompensati prin vorbe bune comportamentul pozitiv al micutului dumneavoastra. Aceasta este cea mai buna solutie, mult mai buna decat pedeapsa deoarece aceasta din urma, desi poate impiedica comportamentul negativ, copilul nu o face decat din frica. Ar fi mult mai bine daca ar face lucrurile cum trebuie pentru ca asa vrea el sau pentru ca aceste actiuni il fac sa se simta bine. Si de aceea nu e bine sa tipi la copil cand greseste deoarece acest fapt il face sa se simta si mai oribil decat se simtea dupa ce a facut boacana.

Foloseste-te de pauze atunci cand ai o mica disputa cu micutul tau in sens pozitiv. Adica in loc sa-i spui pe un ton dur " Du-te in camera ta!", poti sa il lasi sa-si gaseasca, chiar sa-si creeze un spatiu al lui, unde ii place lui sa stea cel mai mult ca sa se calmeze. Daca nu vrea sa se duca acolo si continua sa fie tensionat te duci si tu cu el si ii propui sa va jucati impreuna sau sa rasfoiti o carticica impreuna, fapt ce il va bucura si mai mult si tensiunea va scadea. O alta strategie este sa-ti incurajezi copilul sa ia singur deciziile. Acest lucru ii va permite sa-si testeze autonomia asupra lucrurilor propii. De exemplu, lasa-l pe el sa-si aranjeze lucrurile cum doreste, tu doar stai cu el si il ajuti sau lasa-l pe el sa aleaga cu ce se imbrace, chiar daca nu gaseste o combinatie cat de cat convenabila. Nu conteaza acest amanunt, cu timpul o sa invete sau eventual poti sa ii explici tu dupa catva timp.

De asemenea este mult mai bine daca ii spui ce sa faca si nu ce sa nu faca.

Respecta-i varsta. Astfel atunci cand iesiti impreuna in oras sa o faceti intr-un loc unde i-ar placea lui, unde s-ar simti bine si in largul lui si nu undeva unde s-ar plictisi repede sau in cel mai rau caz ar incepe sa planga sau sa tipe. In cazul in care se intampla asa ceva incearca sa-i distragi atentia. De exemplu, atunci cand sunteti intr-un local public atrageti-i atentia cu diverse obiecte cu care nu a mai intrat in contact pana acum, cum ar fi servetele colorate, sau oamenii care trec prin dreptul ferestrei.

O alta tehnica ce merita retinuta este aceea a optiunilor multiple. Astfel ca, atunci cand doriti sa faceti ceva oferiti-i cateva alternative, nu mai mult de 2 pentru cei in jur de 2 ani, si puteti evita micile dispute. Cu cat ii oferi mai putine optiuni cu atat el poate sa aleaga mai usor. De exemplu daca vreti sa iesiti undeva ii puteti propune sa alega dintre doua bluzite si daca nu alege in 10 secunde alegi tu pentru el/ ea. Acestora li se mai poate adauga si "falsele" optiuni. De exemplu: "Poti sa te imbraci cu tricoul aceste pe dos sau pe fata" sau "poti sa stai aici 2 minute si sa plecam acasa dupa sau putem sa plecam direct acasa".

O alta tehnica este aceea de a-l invata si alte raspunsuri in afara de "nu", folosind intrebari deschise sau inchise: <Cat de mult iti place drumul spre casa?>, <Preferi sa mergem acasa sau sa mai stam doua minute?>. De asemenea, si tu trebuie sa folosesti acest cuvant din ce in ce mai putin, prin inlocuirea lui cu raspunsuri mult mai ample si mai adecvate. Spre exemplu<< Nu este in siguranta sa te joci pe scari. De ce nu ne jucam impreuna aici?>>.

Insa sunt momente cand nu poti evita aceasta disputa , iar daca se intampla sa rabufneasca si sa tipe, il iei in brate si-i explici:<< Nu este momentul potrivit sa alegi. Stiu ca nu-ti place aceasta situatie, dar asa o sa se intample. Imi pare rau!>>

In concluzie a-ti disciplina copilul nu este o modalitate de a-l controla, ci reprezinta calea de a-l invata cum sa se controleze.