Copilul egoist: Preventie si remedii incercate

Copilul egoist: Preventie si remedii incercate

Psiholog Eva Pirosca

Copilul meu este egoist: este aici o problema? Cum ii poate dauna unui copil egoismul? Cum prevenim egoismul copilului si cum il corectam, dupa ce l-am instalat?

Copilul egoist: Este firesc sau nu?

Egoismul copilului este firesc in primii ani de viata. Unii parinti se ingrijoreaza si incearca sa ia masuri, inca de la primele accese ale simtului proprietatii la copil. "Este al meu!" striga micutul de doi ani, iar tata ii da peste mana si mama il cearta: "Da-i si lui, nu ti-e rusine?" Acesti parinti se sperie si se grabesc. Micutul risca sa dezvolte o nesiguranta de sine foarte profunda, care sa ii complice viata si relatiile, cand va mai creste.

Alti parinti, din contra, incurajeaza manifestarile copilului. Fie constient, verbal: il lauda si il invata sa nu imparta. Fie inconstient: rad si il lasa de fiecare data sa aiba lucrul pe care il cere. Astfel, copilul se obisnuieste sa primeasca orice lucru, indiferent ca are dreptul sau nu.

poza copil care nu imparte 

Care este atitudinea cea mai sanatoasa? Parintii pot sta linistiti, daca inteleg ca, in primii ani de viata, copilul este prin definitie centrat pe sine. Este o etapa fireasca, de care micutul se desprinde incet-incet. Egocentrismul lui porneste de la nevoia de a fi el insusi, de a exista. La nastere, bebelusul nu are constiinta sinelui: el este constient numai de mama. Dupa cateva luni, incepe sa isi dea seama ca el este diferit de mama, "un altcineva". Surpriza este atat de mare, incat va dura ceva timp pana ce copilul se va obisnui cu asta. Sa fie cineva diferit de mama, desi dependent de ea. Pentru a face cunostinta cu sine insusi, pentru a-si contura identitatea si pentru a-si castiga incet-incet independenta, micutul are nevoie de cativa ani de egocentrism si egoism.

Copilul egoist: Vreau EU!

Psihoterapeutul de copii Selma H. Fraiberg descrie foarte frumos egoismul copilului, in cartea "Anii magici. Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor".

"La inceput, copilul are un "eu" al dorintelor. Adesea, acesta este legat, precum gemenii siamezi, de un verb care exprima o dorinta: eu vreau. La aceasta varsta, "eu vreau" se intinde pe zeci de kilometri, din zori pana in seara, in fiecare zi. „Eu vreau" este o incantatie, o formula magica despre care copilul crede ca aduce un obiect sau un eveniment dorit, prin simpla repetitie. "Calutul!" striga Lawrie extaziat, cand masina trece pe langa o ferma. Parintii isi tin respiratia. Inevitabilul se produce. "Vreau un calut. Vreau un calut. Vreau un calut." Incantatia continua, pana ce in campul vizual intra un taran si un tractor. Lawrie este cuprins de o bucurie noua. "Tractor. Tractor. Vreau un tractor!" Apare un autobuz. "Autobuz, tati, autobuz! Vreau autobuz!" "Si ce mai vrei?", intreaba mama. "Vreau camion mare. Vreau fermier. Vreau masina lui tati. Vreau depozit..." Si continua cu o lista prea lunga pentru a o tipari aici. Apoi adoarme epuizat.

poza copil mic 

Toata lumea se plange de copilul de doi ani. Parintii se plang ca are prea multa vointa, ca este incapatanat. Sora lui se plange ca el nu se integreaza bine in grup. "Nu imparte nimic cu nimeni. Vrea totul numai pentru el!" Toti au ceva de reclamat. Numai cainele familiei nu se plange. Cand copilul de doi ani se repede spre el cu strigate vesele, aceasta fiara inteligenta se acunde in sanctuarul lui, sub canapea." (Selma H. Fraiberg, in "Anii magici. Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor")

Copilul egoist: Eu fac!

De ce se lasa atat de greu corectat egoismul copilului? Selma H. Fraiberg explica, in aceeasi carte:

"Ar trebuie sa stie deja!", "I-am spus de o suta de ori!" Parintii copiilor mici sunt nedumeriti sa constate ca poseda un copil care intelege totul, care da cele mai promitatoare semne ale unui viitor stralucit la Casa Alba sau la Institutul Princeton pentru Studii Avansate, dar care prezinta cele mai neplacute semne de deficienta mentala in anumite directii. Este foarte dificil de explicat cum se face ca acest copil de doi ani si jumatate poate asambla un puzzle de zece piese dupa ce i s-a aratat o singura data cum se face, dar nu reuseste sa invete sa nu mai puna mana pe discurile lui tati, dupa ce i s-a repetat de sute de ori cuvantul "nu".

 poza copil egoist ”Vreau acum”

De ce nu invata ca aceste discuri NU sunt "ale lui"? "Diferenta dintre cele doua tipuri de invatare este urmatoarea: in primul caz, in actul de asamblare a jocului de puzzle, se combina o dorinta simpla si implinirea ei. "Eu fac calutul!" Aici, inteligenta nativa a copilului nu intalneste niciun obstacol. In al doilea caz, o dorinta (aceea de a se juca cu discurile lui tati) trebuie blocata, pentru ca invatarea sa se produca. Altfel spus, pentru a invata sa NU se joace cu discurile lui tati, copilul trebuie sa se opuna propriei lui dorinte. Si intotdeauna, invatarea care necesita negarea unei dorinte, blocarea unui impuls, va fi cel mai dificil tip de invatare.

In societatile civilizate, o asemenea dorinta este obligatorie. Dar cand incepem sa invatam copilul sa se autocontroleze, noi trebuie sa estimam dificultatile cu care se va confrunta el..." (Selma H. Fraiberg, in "Anii magici. Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor")

Copilul egoist: De ce este asa greu sa il dezveti?

Toti parintii se confrunta cu egoismul copilului, in situatia in care acesta vrea ceva ACUM si se manifesta ca si cand dorinta lui ar trebui sa fie lege. Cere, insista, plange, tipa, ia din mana altui copil. Da, solutia este ca parintele sa ii repete ca va putea avea acel lucru mai tarziu. Nu, nu pare o solutie eficienta... deoarece prea putini copii se supun din prima. Totusi, aceasta ramane cea mai sanatoasa abordare. De ce, atunci, copilului ii vine atat de greu sa accepte ca nu toate sunt ALE LUI, acum?

poza copil mic Vreau acum! 

"Educatia obliga copilul sa isi controleze impulsurile, ceea ce inseamna, intr-un anume sens, sa se opuna lui insusi. Ce inseamna la varsta de doi ani sa amani o satisfactie? Imi vine in minte o poveste. Cand prietena noastra Jan avea doi ani si jumatate, ii placeau grozav dulciurile. Cand masa era pe sfarsite si se apropia desertul, devenea agitata si batea cu lingura in tablia masutei ei. "Deset! Deset!" Cererea devenea uneori asurzitoare: acest tip de spectacol, care poate parea amuzant, isi pierde seductia chiar si pentru o mama grijulie, cand are de pregatit masa intregii familii, cand bebelusul trebuie alaptat, iar sotul va sosi dintr-o clipa in alta. De aceasta data, la desert era inghetata, iar mama lui Jannie trebuia sa coboare la subsol, sa o ia din congelator. In seara aceea, tipetele "Deset" si izbiturile lingurii au enervat-o pe mama. "Vai, Jannie, ai putina rabdare!" s-a rastit ea iritata si a iesit sa se duca la congelator.

Cand a revenit, mama s-a speriat vazand-o pe Jannie. Copilul parea cuprins de o convulsie. Fetita ramasese incremenita pe scaun, cu pumnii inclestati, cu privirea fixa, cu fata rosie ca sfecla si aparent fara sa mai respire. Mama a lasat totul din mana si a alergat la copil. "Jannie! Ce ai?", a tipat ea. Jannie a expirat si a desfacut pumnii. "Am rabdare!" a spus ea.

Iata ce poate insemna "a avea rabdare" pentru un copil mic. Amanarea unei dorinte urgente necesita o asemenea concentrare, incat copilul trebuie sa isi mobilizeze toate resursele de energie pentru a se opune dorintei. De obicei, copilul de aceasta varsta nu poate aduna suficienta rezistenta la propriile impulsuri, cand acestea sunt foarte puternice." (Selma H. Fraiberg, in "Anii magici. Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor")

Copilul egoist: El este prietenul meu, nu al tau!

Pe masura ce cresc si se apropie de varsta scolara, copiii se desprind incet-incet de egoism. O forma incantatoare de egoism al copilului ajuns la trei-patru ani (varsta cand deja socializeaza mai mult), este cea pe care o manifesta cu ceilalti copii. Abia recent am observat-o. Luci si Andrei se joaca impreuna, la gradinita. Luci are aproape 4 ani, Andrei are 3, iar Mihnea are 2 ani 11 luni. Cine este Mihnea? Un coleg de-al lor, care se apropie sa ii spuna ceva lui Andrei. In doar cateva secunde, mimica lui Luci se schimba. Se incrunta, iar buzele sunt tuguiate. "Mihnea, Andrei se joaca cu mine! Este prietenul meu, nu al tau!"

"Este prietenul meu", repeta Mihnea dupa el, cu o privire senina. "Nu, Andrei este prierenul meu! Nu este al tau! Este prietenul meu!" se aprinde Luci, dupa care inainteaza catre Mihnea si ii da la o parte mana, care se intinsese inspre Andrei.

 poza copii se cearta

Scena s-a repetat de trei ori, pe parcursul a doua ore. Atunci cand Mihnea se apropia de Andrei, Luci sarea sa isi apere prietenul. La fel cum isi apara proprietatea sau jucariile. 

Acelasi tip de egoism l-am regasit si la copiii mai mari. Intr-o zi, la scoala, la masa de pranz, Iulia (6 ani) se spala pe maini si doreste sa se aseze langa Adina. Dar scaunul era deja ocupat de o alta fetita. Revoltata, Iulia mai intai o roaga, iar apoi someaza pe aceasta sa isi gaseasca un loc, pentru ca EA vrea sa manance langa Adina. Cand vede ca nu are sorti de izbanda, izbucneste in plans de ciuda si se aseaza pe jos, langa perete. Semnalul de "Pofta buna" trebuie sa fie amanat, pana cand lucrurile se lamuresc si Iulia trece la masa...

Copilul egoist: Remedii verificate... de copii

Care este atitudinea cea mai sanatoasa a adultilor, in fata acestui tip de egoism al copiilor? Ca sa imi dau seama de raspuns, am privit cu rabdare la ceilalti copii implicati. In primul caz, Andrei - prietenul disputat - nu riposta in niciun fel, de parca nu ar fi fost implicat. Nu parea sa se simta deranjat de posesivitatea lui Luci, dar nici nu il incuraja. Isi vedea mai departe de joc, asteptand ca partenerul lui sa se rupa din dezbatere si sa revina. Nici fata de Mihnea nu manifesta antipatie: cand baietelul l-a atins si l-a intrebat ceva, Andrei i-a raspuns in mod firesc. Ce sa inteleg de aici? Decat ca posesivitatea lui Luci nu a fost receptata de Andrei ca suparatoare, chiar daca era indreptata asupra lui. Andrei nu a luat-o personal. Asa ca, poate, nici nu era personal. Poate ca Luci inca traverseaza etapa in care invata sa imparta jucariile si... prietenii.

Pe de alta parte, Mihnea nu s-a lasat descurajat de vehementa lui Luci, si nici intristat. De parca nici el nu ar fi luat-o personal, a incercat in mod repetat sa se apropie de Andrei. Cand a vazut ca Luci nu se imblanzeste, am ramas surprinsa de modalitatea in care a pus problema micutul de nici 3 ani. L-a intrebat pe Luci: "Dar eu cand ma joc cu Andrei?" Luci a insistat: "Nu, tu nu te joci cu el". Insa educatoarea, care observa cu atentie, a preluat imediat mingea aruncata la fileu de catre Mihnea, si a pus piciorul in prag: "Acum te joci tu cu Andrei, dar cand termini, se poate juca si Mihnea cu Andrei. Asadar, cand se poate juca Mihnea cu Andrei?" Luci, in sfarsit, a oferit un alt raspuns: "Cand termin EU sa ma joc cu Andrei..." Este un raspuns egoist, dar este un raspuns clar si care, totusi, micsoreaza granitele egoismului.

poza copii se joaca impreuna 

In cazul fetitelor de 6 ani, nu se mai pune problema egosimului specific varstelor mici. Atunci, despre ce a fost vorba? Inainte sa pot afla, am asteptat reactia copiilor implicati. Cu toate plansetele Iuliei, fetita de pe scaun nu a cedat locul ei. Apoi, cu adevarat surprinzatoare pentru mine - dar demna de crezare - a fost reactia Adinei: o fetita rezonabila, sensibila, empatica si prietena cu Iulia. Ce a facut ea? Neimpresionata, s-a asezat la masa, asteptand linistita semnalul de incepere. Nu a incercat sa o calmeze pe Iulia, decat la rugamintea colegilor infometati: moment in care s-a dus la ea si a intrebat-o cand are de gand sa se opreasca din plans. Pentru toti ceilalti, reactia ei a fost simpla si clara: "Vrea neaparat sa stea langa mine la masa, dar nu stiu de ce. Eu nu vreau neaparat sa stea langa mine. Si nu vreau nici sa plece Maria de langa mine (fetita care deja se asezase)." Iar Iulia plangea in continuare, devenind evident ca vroia in primul rand sa se descarce.

Observand-o (si cunoscand-o dinainte) pe Adina, am inteles ca lacrimile Iuliei si insistenta ei sunt, cel mai probabil, legate de alt eveniment, dar declansate abia acum. Niciunul din ceilalti doi copii implicati - ajunsi la varsta empatiei - nu le luau personal. Fetitele simteau ca nu erau ele cauza. Intr-adevar, vorbind mai tarziu cu Iulia, pe indelete, am aflat ca era suparata din alt motiv, inca de dimineata - dar nu stiuse cum sa puna problema. Iar acum, in sfarsit, se putea descarca: si nu a avut de gand sa isi mai inhibe lacrimile.

Copilul egoist: Preventie si remedii incercate

Sunt doua metode verificate si 100% sigure, de a preveni si de a remedia egoismul copilului. Prima se refera la exemplul parintilor. Un prieten mi se plangea ca toti cunoscutii lui, din momentul in care au intemeiat o familie si au dat nastere la copii, au devenit zgarciti si egoisti. Campul semenilor pe care sunt dispusi sa ii ajute s-a restrans la familia mica si, eventual, la rude putin mai indepartate. Ajutorarea copiilor orfani, care era un obicei vechi, a devenit o exceptie, care se face sub presiunea sociala si a propriei constiinte, de Craciun si de Paste. Oamenilor li se face teama ca daca ofera din ce au, nu le mai ramane suficient pentru copii. Aici sta secretul. Responsabilii devin copiii. "Nu pot, ca am si eu copii." "Ma gandesc la copiii mei mai intai." Acea replica din povestile vechi, romanesti, "Unde mananca doua guri, mai incape si a treia", este data uitarii. Parintii devin egoisti si fricosi, iar copiii le iau exemplul si invata ca ei se afla pe primul plan, indiferent de nevoile celor din jur.

poza copii egoisti 

Printe cunoscutii mei, din fericire, sunt oameni care ofera un contra-exemplu. Familii cu trei copii, care ii primesc la masa pe prietenii acestora - desi nu sunt foarte instariti, si fac eforturi sa pregateasca o masa cu alimentatie completa pentru copii. Eforturi insemnand ca el nu isi mai cumpara carti, ci le imprumuta si le citeste de la prieteni. Iar ea a renuntat la cursurile de aerobic, de inot si la sedintele de masaj (care erau constante) si se straduieste sa faca gimnastica in aer liber si cu prietenele. Sa nu ne imaginam ca acestea sunt eforturi mici, pentru oameni care s-a obsinuit de ani intregi cu aceste lucruri. Dar exemplul pe care il ofera copiilor este graitor. La fel, atunci cand ii trimit la scoala (doi copii sunt scolari, clasa a treia si clasa intai). Mama le pune la pachet fructe sau saratele, suficient cat sa poata servi inca 2-3 copii care le cer... Dar, de obicei, sunt mai multi. Iar micutii trebuie sa imparta din ce le revine lor. Si o fac, cu placere. Pentru ca parintii lor nu se tem ca vor flamanzi. Chiar daca nu se satura de fiecare data, bucuria si lectia invatata sunt mai importante.

Al doilea remediu incercat, pentru egosimul copilului, consta in integrarea copilului intr-o comunitate. Orice egoism isi gaseste leacul aici, intr-o maniera cat mai fireasca. Copilul trebuie sa imparta si trebuie sa isi astepte randul, daca doreste un lucru ce nu ii apartine. Va oferi din ce are el, chiar daca la inceput o va face la schimb, sau numai cu cei pe care ii place. Daruirea este stimulata. In plus, copiii se dezvolta in ritmuri diferite. Cei care inca tin cu dintii de lucrurile lor vor vedea la cei mai altruisti ce inseamna sa imparti, sa oferi si sa primesti. Vor avea exemplu. Iar invatarea se face prin imitatie...

Copilul tau este egoist? Tu ce parere ai? Cum il poti ajuta sa-si dezvolte altruismul? Ce remedii stii?

Articolul urmator
12 activități pe care le poți face la plajă cu copilul

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    11 remedii pentru gripa sau raceala micutului tau. Toate sunt la indemana ta!
    11 remedii pentru gripa sau raceala micutului tau. Toate sunt la indemana ta!

    Cand cel mic stranuta, tuseste si ii curge nasucul, parintii se grabesc sa dea fuga la farmacie sau alearga catre dulapiorul cu medicamente, ca sa gaseasca remediul salvator. Pediatrii atrag...

    Vergeturi la copii: cauze, tratament și prevenție
    Vergeturi la copii: cauze, tratament și prevenție

    Vergeturile sunt asociate de multe ori cu sarcina, pentru că organismul viitoarelor mămici trece prin transformări bruște. În realitate, însă, vergeturile pot să apară...

    Ține răceala departe de bebe în sezonul rece! Măsuri de prevenție
    Ține răceala departe de bebe în sezonul rece! Măsuri de prevenție

    Ca părinți, ne temem adesea să nu fim mult prea protectori, să nu îl închidem pe bebe într-o închisoare de sticlă, minimizându-i astfel expunerea necesară...

    Deziluzia unei vieți! Omul lângă care am trăit în pace și armonie timp de 32 de ani a devenit un narcisist egoist, care juca la "două capete"
    Deziluzia unei vieți! Omul lângă care am trăit în pace și armonie timp de 32 de ani a devenit un narcisist egoist, care juca la "două capete"

    Viața mea de om împlinit, o viață presărată pe parcursul a 32 de ani, cu momente de dragoste, iubire, tandrețe și devotament a luat sfârșit!

    Ochi lipiți la bebeluși: cauze, tratament și prevenție
    Ochi lipiți la bebeluși: cauze, tratament și prevenție

    Ochii lipiți la bebeluși sunt un lucru foarte des întâlnit în primele luni de viață ale copiilor și de cele mai multe ori NU reprezintă un motiv de îngrijorare....

    Mă doare burta jos și urinez des: cauze, tratament și prevenție
    Mă doare burta jos și urinez des: cauze, tratament și prevenție

    Durerile, fie că sunt acute, fie că sunt cronice, trezesc îngrijorare. Cu atât mai mult cu cât sunt acompaniate și de alte simptome neplăcute, temerile se vor...

    Semne post acneice: cauzele apariției, cum să le îngrijești și metode de prevenție
    Semne post acneice: cauzele apariției, cum să le îngrijești și metode de prevenție

    Acneea este una dintre cele mai cunoscute afecțiuni ale pielii și poate afecta atât adolescenții, cât și adulții. Nu este periculoasă și, în general, se vindecă...

    Cârcei la picioare: cauze și remedii naturiste
    Cârcei la picioare: cauze și remedii naturiste

    Cârceii la picioare pot fi o experiență neplăcută și dureroasă, iar mulți oameni se confruntă cu această problemă în mod regulat. Cârceii se manifestă sub formă...

    © 2024 Qbebe