Copilul meu si tulburarea obsesivo-compulsiva

Copilul cu tulburare obsesivo-compulsiva (TOC) incepe sa fie preocupat de ganduri, impulsuri sau imagini persistente si inconfortabile. Gandurile ii revin celui mic in minte in mod insistent: se teme ca se murdareste sau ca se "umple" de microbi. Sau este ingrijorat ca se vor intampla anumite lucruri rele; ca va rani pe cineva fara voia lui sau ca a uitat sa faca ceva important (sa inchida aragazul, yala, apa). Adesea, micutul isi da seama ca aceste obsesii sunt lipsite de sens, dar constata ca nu le poate ignora sau indeparta: ceea ce il determina sa devina si mai ingrijorat...

Tulburarea obsesivo-compulsiva: cum se manifesta

Copilul simte ca trebuie sa repete un anumit comportament, intr-un anume mod si aproape fara oprire, pentru a preveni sau a controla situatiile de care ii este frica. Acest comportament poate sa fie efectiv (se spala pe maini, aranjeaza obiectele intr-un anumit mod, controleaza daca si-a terminat tema) sau il poate realiza in mintea lui (numara, recita un anume grup de cuvinte). Chiar si atunci cand copilul isi da seama ca, in realitate, nu are nevoie de asemenea ritualuri, sentimentul de anxietate care il copleseste poate fi atat de puternic, incat il impinge pe micut sa repete comportamentele in mod compulsiv.

Repetitia ii ocupa cel putin ora pe zi. Prin urmare, rutina lui zilnica, activitatea la scoala si / sau relatiile cu adultii si cu alti copii sunt afectate.   

Copilul cu tulburare obsesivo-compulsiva: ce il macina

Gandurile obsesive ale copilului pot varia in funcie de varsta acestuia. De exemplu, la 7 ani, copilul isi va face griji reale ca el sau parintii lui au uitat sa incuie usa, prin urmare un raufacator va patrunde in casa. El va controla usa cat poate de des, astfel incat sa nu fie evident pentru parinti ceea ce face. Va continua si mai des dupa ce parintii adorm, va verifica si ferestrele si apoi ii va trece prin minte ca poate a descuiat usa din intamplare, asa ca o va lua de la capat.

La 12 ani, copilul se va teme mai degraba sa nu se contamineze cu microbi sau cu virusii vreunei boli. Asa ca va evita sa atinga obiecte si oameni si se va curata intens dupa fiecare interactiune umana sau dupa contactul cu obiecte.

Ideile care il acapareaza pe copil devin o sursa de stres pentru acesta si din cauza sentimentelor negative care le insotesc: rusine, teama, indoieli, dezgust. In plus, micutul se teme ca este altfel decat alti copii, ii scade stima de sine si se simte frustrat sau vinovat pentru ca nu isi poate controla propriile ganduri si actiuni. Nu ii mai ajunge timpul sa duca la capat tot ce are de facut, devine iritabil, are dificultati de atentie si de concentrare.

Tulburarea obsesivo-compulsiva: cele mai frecvente obsesii

- teama de murdarie si de microbi
- teama de contaminare cu un virus
- obsesii religioase
- preocuparea pentru mictiune si excretie
- numere norocoase si nenorocoase
- ganduri cu continut sexual sau agresiv
- teama ca el sau cei dragi vor pati ceva rau / se vor imbolnavi
- anumite sunete sau cuvinte intruzive, care "au vointa proprie"

Tulburarea obsesivo-compulsiva: cele mai frecvente compulsii

- ritualuri de curatenie (se spala pe maini, pe dinti; face dus; de curatenie a casei sau a anumitor obiecte)
- ritualuri "de repetitie" (iese si intra pe aceeasi usa, se misca in anumite locatii intr-un ritm sau intr-un mod standard; reciteste, rescrie, sterge)

- ritualuri de verificare (controleaza daca a inchis usa, daca si-a scris bine tema)
- ritualuri de atingere
- ritualuri care sa previna posibila ranire a lui sau a celor dragi
- ritualuri de numarare
- ordoneaza obiectele dupa reguli fixe
- pastreza sau colectioneaza lucruri (pentru ca "trebuie", nu de placere)

Tulburarea obsesivo-compulsiva: de ce apare

Doctorii si oamenii de stiinta nu au gasit o cauza clara. Se pare totusi ca TOC este determinata de o chimicala din creier: serotonina. Atunci cand fluxul acesteia este blocat, "sistemul de alarma" al creierului interpreteaza gresit informatiile pe care le primeste. In loc sa inlature gandurile periculoase, le "digera" incontinuu, asa ca persoana traieste frici nerealiste.

La copii, TOC este diagnosticata cel mai des intre 7 si 12 ani. Adesea, boala poate fi declansata (nu cauzata) de evenimente cu mare incarcatura emotionala (de exemplu, inceperea scolii, mutarea in alt oras sau moartea unei persoane dragi).

Copilul meu are tulburarea obsesivo-compulsiva: de unde stiu 

De obicei, copilul nu cere ajutor. Fiind rusinat si nelinistit de lipsa lui de control, de faptul ca ar putea fi "anormal", el poate sa isi ascunda gandurile si rutualurile timp de luni sau chiar ani.

Cateva semnale ca micutul tau ar putea suferi de TOC:

- are mainile uscate sau aspre de la spalatul excesiv
- foloseste neobisnuit de mult sapun sau hartie igienica
- cheltuielile pentru plata apa cresc considerabil
- da la spalat deosebit de multe rufe "murdare"
- notele ii scad subit
- ii trebuie deosebit de mult timp pentru o tema pe care stie sa o faca
- roaga membrii familiei sa repete fraze fara sens ori sa raspunda incontinuu la aceeasi intrebare
- petrece un timp exceptional de lung pentru pregatirile de culcare
- verifica in mod constant daca membrii familiei sunt sanatosi

Tulburarea obsesivo-compulsiva: cum se trateaza

In afara de medicamente, printr-o forma de terapie de scurta-durata: terapia cognitiv-comportamentala. Aceasta il ajuta pe copil sa isi inteleaga afectiunea si il invata strategii prin care sa se opuna gandurilor si impulsurilor. Efectv, copilul este expus la situatii care ii activeaza gandurile (de exemplu, i se da sa atinga un obiect de pe care simte ca se contamineaza), apoi este invatat sa isi gestioneze sentimentele de frica si de anxietate care urmeaza, altfel decat prin ritualurile obisnuite (in cazul acesta, spalatul excesiv pe maini). Sau este ajutat sa amane momentul in care incepe ritualul: astfel, in timp, copilul invata sa isi controleze mai bine sentimentele de teama si nelinsite provocate de ganduri.

Copiii scapa de tulburarea obsesivo-compulsiva intr-o anumita masura: nu exista un nivel standard pana la care sa ajunga cu insanatosirea. Prin urmare, evita sa ii tii evidenta si sa ii compare reusitele de la o zi la alta. Bucura-te de evolutia starii de normalitate, chiar daca e mica sau lenta si abtine-te sa iti critici copilul. Nu copilul tau e problema, ci tulburarea lui...