Copilul nu stie sa piarda

Doamna Elisabeta Putere psiholog, psihoterapeut si trainer coach http://psihologdeurgenta.ro https://www.facebook.com/psihologdeurgenta/ a avut amabilitatea de a ne ajuta in realizarea acestui articol:

Din ce motiv nu stiu sa piarda unii copii?

A pierde la un joc sau la o competitie sportiva este ceva dureros pentru un copil.
Exista copii care reactioneaza foarte dur in momentul in care pierd:
- vorbesc urat, tipa
- incep sa planga
- arunca obiectul jocului cu putere mare si cat pot ei de departe, fie ca este vorba despre un joc sau un obiect al vreunui sport pe care il practica (de exemplu mingea)
- daca a fost un joc de grup, va da vina pe ceilalti
- isi acuza partenerul ca nu a respectat regulile
- solicita inca o runda chiar daca sunt foarte obositi.

Infrangerea prezinta in general consecinte dramatice, dar ea ar putea fi acceptata. In cadrul unui grup, copilul va invata ca este necesar sa coopereze, dar si sa-si respecte adversarul; incet, incet va invata si sa piarda.
In acest context am dori sa facem referire la anumite discipline sportive (karate, lupte, dans, natatie, rugby, fotbal s.a.), in cadrul carora copilul va trebui sa invete sa se autocontroleze, autodisciplineze, sa-si gestioneze emotiile, sa-si asume riscuri, responsabilitati (inclusiv un posibil esec); in acest fel va invata sa inteleaga atat mecanismele infrangerii, cat si consecintele lui.

Iata si cateve motive generale pentru care unii copii nu vor sa piarda:
-pentru ca se considera mai buni;
-pentru ca nu concep ca altcineva poate fi mai bun;
-pentru ca se simt umiliti.

Cum trebuie sa procedeze parintii in aceste situatii?

A accepta, a tolera accesele de furie ale copilului in situatia in care pierde sau a-l lasa intentionat sa castige pentru a evita aceasta situatie constituie doua solutii care nu-l vor ajuta nicidecum in existenta sa ulterioara. In viata, ca si in cadrul jocurilor, trebuie sa ne asumam unele riscuri, nefiind siguri de rezultatul pe care il vom obtine. Sunt copii care se joaca pentru placerea jocului; ei stiu sa se joace necunoscand dinainte rezultatul jocului, stiu sa piarda fara a se enerva si stiu sa castige fara a jigni pe celalalt cu triumful lor. Toate aceste calitati se insumeaza sub denumirea de "spirit sportiv". Aceasta caracteristica ar trebui dezvoltata copiilor; dar ea nu apare in mod spontan si este dificil de cladit inainte de varsta de noua sau zece ani.

Iata cateva exemple de atitudine pozitiva pe care parintii o pot adopta:
- Chiar daca nu a castigat jocul sau meciul respectiv, cu siguranta ca a avut anumite interventii spectaculoase sau importante in timpul jocului. Spune-i ce aspecte ale jocului lui ti-au placut si subliniaza faptul ca apreciezi efortul depus de copil pe tot parcursul jocului. Rezumand, apreciaza partile reusite ale jocului copilului
- Din esec, o persoana inteligenta stie sa extraga aspectele cele mai importante care l-au facut pe adversar sa castige. In acest fel vei putea identifica lipsurile pe care le ai si vei putea sa-ti imbunatatesti tactica. Explica-i copilului ca esecul trebuie asumat si recunoscut. Si astfel esecul se transforma intr-o modalitate de a se cunoaste si de a afla propriile capacitati. In acest fel ii vei arata copilului ca a pierde reprezinta o ocazie de a invata.
- Parintii reprezinta principala sursa de la care se inspira si de la care invata copiii cum sa se comporte. Modalitatile adoptate de catre parinti pentru a face fata unor stresori vor fi preluate de copilul vostru. De aceea ar fi bine sa gasiti o modalitate cat mai rezervata de a va exprima furia, mania atunci cand pierdeti. Si nu uitati ca sunteti un model pentru propriul copil.
- Cand copilul are un esec, de fapt este o ocazie pentru a intelege ca acest lucru se poate intampla tuturor oamenilor si ca exista diferite modalitati cu ajutorul carora poti trece peste respectiva situatie dificila. Vorbeste-i deschis despre situatiile in care si tu ai pierdut.

Este important sa-l inveti sa piarda. Dar explica-i faptul ca este imposibil sa castige mereu sau sa fie primul in orice situatie.
Cand va jucati impreuna si tu pierzi, spune-i: "Mi-a placut, hai sa ne mai jucam!" In situatia in care el pierde, ii poti spune "De aceasta data am castigat eu, dar era gata-gata sa ma prinzi, sa ma invingi!" In acest fel, avand ca exemplu comportamentul parintelui cu care se joaca, va privi esecul, pierderea lui, ca pe o provocare in sensul de a se mobiliza astfel incat data viitoare sa castige el, dar fara a se manifesta in vreun mod negativ.

Citeste si:

5 trucuri pentru un copil sociabil 

Ce sfaturi aveti pentru parinti?

Nu minimalizati esecul! Unii parinti pornesc de la ideea ca daca nu vor acorda importanta evenimentului, copilul il va uita repede, iar tristetea si supararea vor disparea. Insa, este posibil ca efectul sa fie altul, adica sa simta ca nu i se acorda suficienta atentie si importanta. Dupa aflarea unui rezultat slab la un concurs sau dupa pierderea unei competitii, copilul are nevoie de un interval de timp atat pentru a se obisnui cu ideea esecului, cat si pentru a se echilibra emotional. De aceea, asteapta sa treaca o perioada de timp si mai apoi analizati impreuna situatia care ar fi putut schimba rezultatul. Evidentierea greselilor si oferirea de sfaturi va avea loc dupa trecerea acestei perioade de timp.

Invata-ti copilul sa numeasca emotiile si trairile pe care le are. In acest fel va reusi sa cunoasca mai bine spectrul de emotii si sa le identifice mai usor chiar si la alti oameni. Ajuta-l sa faca deosebirea intre suparare, furie, frustrare, tristete etc. Astfel, ii va reusi sa-i inteleaga pe cei din jur.

In momentul in care copilul a pierdut un joc, un meci, cautati impreuna anumite modalitati prin care sa isi descarce emotiile negative pe care le traieste. Si nu le interziceti copiilor sa isi exprime emotiile negative. Mai ales in cazul baietilor exista stereotipul ca nu trebuie sa planga sau sa isi exprime tristetea.

Lauda efortul depus de copil si nu uita sa evidentiezi faptul ca in orice concurs exista invinsi si invingatori, dar nu rezultatul obtinut este cel mai important, ci dobandirea unor abilitati sau cunostinte in urma participarii.

Multumim doamnei Elisabeta Putere pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.