Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe... X

Lecţii de parenting de la prietenii mei pe care nu le voi urma

de Louise Tanase

Deşi nu am copii încă şi, ori de câte ori am o părere mi se spune „lasă că vei vedea cum este când vei avea proprii tăi copii", nu mă pot abţine să nu anticipez şi să îmi fac planuri. Ştii planurile care încep cu „eu voi face aşa", „copilul meu va studia asta" sau, mai ales, „niciodată eu nu voi face asta"? Ei bine, am multe planuri de genul acesta. Puteţi râde, dacă vreţi... Apoi citiţi mai departe!

Cred cu tărie că, pentru majoritatea situaţiilor din viaţă poţi şi trebuie să te pregăteşti într-un fel sau altul. Acesta este motivul pentru care, deoarece îmi doresc copii într-un viitor apropiat, încerc să mă pregătesc cumva pentru rolul de părinte. Da, ştiu: nu am copii şi nu ştiu cum este şi copilul nu vine cu un manual de instrucţiuni şi nimeni nu te învaţă cum să fii un părinte bun. Şi o să vă contrazic: deşi fiecare copil este unic şi viaţa imprevizibilă, există totuşi specialişti care te ajută: cărţi, media, puericultori, pediatri, psihologi, educatori şi, mai presus de oricine, specialiştii supremi, voi, părinţii cu mai multă „vechime" în această meserie. Şi pentru că nu îmi place să contrazic fără să argumentez, iată ce învăţ eu (vrând-nevrând) de la prietenii mei care sunt deja părinţi. Evident că învăţ de la ei şi multe lucruri interesante şi bune, dar despre acelea vă voi povesti altădată.

1. Lecţia 1: Copilul mănâncă ce, când şi cum vrea

Când avea vreo 5-6 ani, nepoţica mea mânca doar pufuleţi de cacao cu lapte, aşa zisele „cereale", la ore întâmplătoare, în faţa televizorului sau a calculatorului. Spun „cereale" pentru că eu cred că cereale înseamnă fulgi de porumb, grâu, secară, ovăz, orice altceva nu conţine coloranţi şi o cantitate uriaşă de zahăr şi care păstrează ceva din aspectul şi proprietăţile respectivei cereale. Părinţii ei dădeau din umeri nedumeriţi de nemulţumirea mea şi spuneau „dacă asta vrea să mănânce toată ziua, ce să îi facem? Nu ai copii şi nu ştii cum e, dar trebuie să îi laşi să mănânce ce vor, când vor şi cum vor, că altfel nu mănâncă nimic."
Nu cred că aş face asta. Cred că obiceiurile alimentare sănătoase trebuie formate din fragedă pruncie şi că un copil nu trebuie să aibă posibilitatea să aleagă mâncare nesănătoasă în mod curent. Înţeleg excepţiile, acele accidentale mese servite la fast-food, înţeleg că nu îi poţi refuza copilului jeleuri colorate, ciocolată şi gumă de mestecat, însă de aici până la a lăsa un copil de 6 ani să ingereze strict produse fără nicio valoare nutriţională, cred că este o distanţă uriaşă pe care sper să nu o străbat vreodată. Iar mâncatul în faţa televizorului ca mod de a servi masa zilnic nu este sănătos nici pentru adulţi... Cum ar putea fi sănătos pentru copii?

2. Lecţia 2: Copilul este copil, nu are responsabilităţi

Merg uneori în vizită la o prietenă, a cărei fetiţă în vârstă de 12 ani, Irina, este o domnişoară în toată puterea cuvântului: frumoasă, inteligentă şi cochetă, cu preocupările specifice vârstei, dar fără responsabilităţi sau obligaţii. Evident că răsfăţul cu care o tratează părinţii şi bunicii transpare în fiecare interacţiune cu aceştia, dar şi în tot ceea ce o înconjoară. Dacă Irinei îi trebuie o lingură, mama trebuie să se ridice de la masă şi să îi dea, dacă Irina caută ceva într-un sertar îl lasă deschis, apoi când se loveşte de colţul acestuia mama este vinovată că nu l-a închis. Camera ei arată de parcă nişte hoţi nehotărâţi şi neîndemânatici ar fi cotrobăit prin ea de 3 ori pe zi, deşi mama fetiţei strânge tot timpul lucrurile împrăştiate de cocheta sa fiică. Într-o zi am întrebat-o pe Irina: „De ce ai aruncat toate lucrurile acelea pe jos şi nu le pui la locul lor?" Fetiţa a clipit inocentă, iar mama ei mi-a răspuns repede: „Las-o, că le strâng eu, ea e mică! Va strânge destul când va fi mai mare. Tu nu ai copii, dar să ştii că trebuie să îi laşi să copilărească... Nu poţi să îi pui la treabă la vârsta asta". Printre lucrurile împrăştiate se aflau un fond de ten, un parfum şi bluze decoltate perfecte pentru o Kim Kardashian în devenire.
Evident că voi vrea ca micuţii mei să se bucure de copilărie, dar nu cred că le-aş ştirbi această bucurie dacă i-aş învăţa să fie ordonaţi, responsabili şi politicoşi, dacă i-aş obişnui să îşi pună lucrurile la locul lor, să îşi ia singuri o lingură sau să respecte munca depusă de adulţi în menţinerea curăţeniei sau pentru procurarea respectivelor lucruri.

3. Lecţia 3: Copiii trebuie să se manifeste

Am ieşit la plimbare cu o bună prietenă care a venit însoţită de Mihai, băieţelul ei în vârsta de 7 ani. Ne-am plimbat câteva ore prin parc, apoi ne-am oprit la o terasă unde am mâncat câte o îngheţată. Sau cel puţin, am încercat să facem asta. Plimbarea a avut câteva opriri prin diverse locuri de joacă unde băieţelul ei plin de energie voia să se joace, iar noi să stăm pe bancă să vorbim. Nu a fost chip să legăm 2 fraze, pentru că Mihai voia ca mama lui să îl privească tot timpul şi să vorbească/urle spre el şi cu el. Dacă nu a făcut acest lucru timp de un minut, Mihai a venit, i-a smuls sticla cu apă din mână şi a aruncat-o pe jos, în timp ce urla la ea: „Ţi-am zis să te uiţi la mine, ce nu înţelegi? Vorbesc cu tine, surdo!" Mama s-a corectat imediat, zâmbindu-mi doar pe ascuns, din când în când, în timp ce băiatul a stricat jocul cu nisip al unor copii mai mici, a urlat la alţii să îl lase primul la tobogan, mi-a aruncat cu nisip în poală când l-am întrebat dacă vrea ceva de la chioşc şi a încercat să lovească un câine comunitar cu un baston al unui bătrân. Mi-am întrebat prietena dacă cel mic are vreo problemă cu prezenţa mea sau aşa este mereu şi ea mi-a replicat: „A, pe tine te place, chiar mi-a zis să mai vii şi altădată cu noi... Dar aşa este el şi eu îl las în pace, ai văzut... Tu nu ai copii, dar să ştii că trebuie să îi laşi să se manifeste pentru că aşa li se formează personalitatea."
Ei bine, aş vrea ca micuţii mei să nu îşi formeze o personalitate de huligani, aşa că nu o să îi las să se „manifeste" niciodată în moduri care să deranjeze alte persoane, care să rănească animale sau oameni, care să demonstreze lipsă de respect faţă de mine sau altcineva. Cred că a vorbi este mai normal decât a urla. Cred că manifestările copilului traduc, într-un fel, starea lui interioară şi, mai ales, nevoia sa de a fi ajutat să corecteze anumite apucături preluate de la alţii (alţi copii, alţi adulţi, televizor, etc). Cred că principala mea datorie ca mamă nu va fi să îi suport toanele copilului meu, ci să îi formez o personalitate plăcută şi echilibrată.

Voi ce „lecţii" credeţi că ar mai trebui să nu mai urmez? Ce astfel de lecţii aţi primit de la alţi părinţi şi nu le-aţi urmat?

Noutati de la Qbebe

INSCRIE-TE la newsletter-ul Qbebe si primesti ultimele noutati.

Email
Data nasterii bebelusului    
 

Articole asemanatoare

Ce faci cand copilul spune NU la orice? Ce faci cand copilul spune NU la orice?
Ticurile la copii Ticurile la copii
Copilul meu are ADHD: cum il ajut? Copilul meu are ADHD: cum il ajut?
De ce mint copiii De ce mint copiii

Articole Lifestyle

Câți centimetri te îngrași în talie când nu dormi Câți centimetri te îngrași în talie când nu dormi
Cum a slăbit o tânără 65 de kilograme, în 5 pași simpli Cum a slăbit o tânără 65 de kilograme, în 5 pași simpli
Trei femei din zodiac care nu sunt făcute pentru viața de familie Trei femei din zodiac care nu sunt făcute pentru viața de familie
Ce culori de păr te îmbătrânesc, în funcție de nuanța pielii Ce culori de păr te îmbătrânesc, în funcție de nuanța pielii

Alte articole care te-ar putea interesa

Adauga comentariul tau
 
Nume   Cod
Refresh

 
 
 
Mesaj (1500 caractere)  

 
Nu exista comentarii pentru acest articol. Fii prima care isi spune parerea!
Editorial Qbebe
scris de Maria Ionescu
Am scăpat din iadul abuzului și datorez totul copilului meu Eu am trecut printr-un astfel de iad. Și într-un fel o spun cu mândrie față de omul care am ajuns. Am prietene care sunt de părere că Dumnezeu îți dă doar atât cât poți duce. Însă nu mă pot abține să nu mă...

Lista gradinite

Cauta o gradinita in orasul tau

Retete culinare
Editorial Qbebe
scris de Irina Olteanu
Yucca Center – un loc unde mamele se vor simți ca acasăAm avut plăcerea de a vizita săptămâna aceasta un loc extrem de plăcut, gândit de o mamă pentru alte mame. Încorporează într-un singur concept o parte destinată delectării cu minunății culinare, una destinată...
Qbebe Horoscop saptamanal
Qbebe Funny
Link-uri recomandate

Naste natural

ADN-ul partenerilor mamei poate fi transmis la copil

ADN-ul partenerilor mamei poate fi transmis la copil

Desi pare de domeniul stiintifico-fantastic, adevarul este ca un studiu
MAI MULT

Sarcina: ce simti cand copilul se intoarce cu capul in jos

Sarcina: ce simti cand copilul se intoarce cu capul in jos

Pentru multe viitoare mame este dificil sa recunoasca momentul exact cand
MAI MULT

Cu ce se hraneste copilul in burta mamei

Cu ce se hraneste copilul in burta mamei

Hrana pe care copilul o primeste in burta mamei ajunge prin intermediul
MAI MULT

Bebee

10 lucruri pe care trebuie să le faci când vrei să rămâi însărcinată

Urmărește-ți ciclurile, pentru a ști când ești la ovulație Dacă
MAI MULT

Rolul-tatălui-în-formarea-bebeluşului

Rolul tatălui în formarea bebeluşului

Deşi multe femei se amăgesc atunci când vine vorba de acest subiect, fiind de
MAI MULT

10-tratamente-naturiste-împotriva-căderii-părului

10 tratamente naturiste împotriva căderii părului

Tratarea căderii părului nu este un real succes în toate cazurile. Spre
MAI MULT

numele Alexandru

Semnificația numelui Alexandru

Semnificația numelui Alexandru este asociată cu mândria și idealismul, dar
MAI MULT

sigur.info-fii sigur pe net