Specialistii raspund: de ce copilul meu nu vorbeste inca?

"Copilul meu nu-l zice nici macar pe "unu", iar al vecinului numara fluent pana la 10", "Copilul meu abia leaga doua cuvinte, iar nepotelul vorbeste in propozitii" – sunt griji firesti pentru o mama care se intreaba daca nu cumva copilul ei are o problema in dezvoltarea limbajului.

Qbebe.ro a consultat pentru tine urmatorii specialisti:

Evolutia copilului

Sursa: prof. univ. Ursula Schiopu, Universitatea Bucuresti, autoare a 26 carti publicate si a peste 300 de articole si studii de specialitate in domeniul psihologiei (citata de Beti-Ana Cioaca)

Cand incep copiii sa vorbeasca?

Logopedul si psihologul principal Beti-Ana Cioaca vine in sprijinul mamicilor Qbebe prin oferirea de informatii complete despre dezvoltarea limbajului la copii, incepand de la gangurit si pana la spunerea de propozitii.

Sugarul isi incepe fiintarea cu stadiul intereselor senzorio-motorii care constau in explorarea corpului si a mediului apropiat. Copilul gangureste si tipa pentru a-i sesiza nevoile fiziologice. Intre 1-3 ani apar interesele glosice, joaca cu cuvintele. Intre 3- 6/7 ani apar interesele subiective concrete. Manipularea obiectelor este punctul de pornire al formarii sale intelectuale. Drumul limbajului este de la gangurit la lalatiune (repetarea unor silabe fara sens), apoi se ajunge la cuvantul – propozitie si pe la 2 ani apar primele propozitii simple formate din doua cuvinte. Perioada micului faun (Debesse) este situata intre 3 – 6/7 ani, cand realul se impleteste cu fantezia si activitatea dominanta este jocul. Din punct de vedere moral acum se invata bunele deprinderi.

Pe la 2-3 luni copilul imita primele sunete, iar pe la 7-8 luni el reproduce sunete care fac placere celor din anturaj. El este atent la inflexiunile vocii adultului si intelege semnificatia generala a spuselor adultului intre 9 – 13 luni (inainte de a incepe sa vorbeasca). Intre 1-2 ani vocabularul copilului atinge 200-250 cuvinte. La inceput fiecare cuvant are valoarea unei propozitii. La 2 ani poate sa denumeasca imaginile dintr-o carte.

Sursa: dr. Cosmina Berbecel, medic specialist medicina de familie in Bucuresti

Copilul de 1 an asculta cuvintele si incearca sa emita si el cuvinte. La 2 ani exista deja reciprocitate verbala. La aceasta varsta predomina substantivele. Apar si denumirile de actiuni. Actiunea executata de catre el este verbalizata prin prenume si nu prin pronume. Apar jocurile de limbaj. Copilul repeta cuvinte. Ii plac povestile.

"Baietii in general vorbesc mai greu si primul copil al familiei isi dezvolta limbajul mai lent." (dr. Cosmina Cristea, medic primar pediatru la IOMC si asistent universitar)

Cand ne referim la varsta de 3 ani trebuie mentionat ca achizitiile intelectuale se datoreaza dezvoltarii limbajului. Unele cuvinte sunt utilizate des si corect, in timp ce altele sunt deformate. Copilul asculta si achizitioneaza noi cuvinte.

La 4 ani limbajul este fluent. Copilul pune multe intrebari. Este capabil de conversatii cu adultii.

De ce copilul nu vorbeste?

Copilul se naste intr-o lume a inocentei cognitive. El nu are reprezentari, nu are nici bagaj de cunostinte, nici bagaj de limbaj la care sa se raporteze. Alaturi de adultii de langa el, el incepe sa cunoasca lumea si sa isi construiasca reprezentari ale lumii. Orice experienta este interpretata de copil si apoi intarita sau nu in experientele ulterioare. De aceea, atentia parintilor este esentiala, pentru a nu lasa copilul sa se duca inspre comportamente care sa duca la nedezvoltarea adecvata a limbajului, in raport cu posibilitatile copilului.

Sunt o multitudine de factori care interfereaza cu debutul vorbirii la copii. Doar o evaluare comprehensiva poate da un raspuns potrivit pentru fiecare copil in parte.

Sursa: psiholog psihoterapeut Lena Rusti

"Cauzele intarzierii vorbirii sunt in principal lipsa de stimulare sau prezenta unor boli variate cum ar fi surditatea , autismul sau probleme legate de o nastere dificila. Copii pot vorbi mai repede in functie de prezenta unui frate mai mare care deja vorbeste si daca este copil unic in functie de cat de mult s-a vorbit cu el si in functie de cat de mult este stimulat sa vorbeasca ("nu stiu ce-mi arati tu! Spune-mi ca vrei apa", de exemplu). Acum se testeaza auditiv in principiu toti nou-nascutii inca din maternitate. Daca un copil are o deficienta de auz nu poate vorbi. Uneori el compenseaza (citeste pe buze) si nu este usor de depistat." (dr. Cosmina Cristea, medic primar pediatru la IOMC si asistent universitar)

Copiii vin pe lume cu o amprenta genetica (genomul) care contine informatia biologica. Deci caracteristicile biologice ale parintilor sunt transmise descendentilor. Dar anumite caracteristici genetice pot fi sarite peste generatii sau chiar pot sa existe influente colaterale (din partea matusilor sau unchilor). Genotipul (genele transmise ereditar) interactioneaza cu mediul (fenotipul). Ereditatea ofera premisele dezvoltarii fiintei umane. Daca cineva din familie este tarat biologic, aceste tare se pot transmite copilului ( gen palatoschizis -= gura de lup, buza de iepure). In aparitia si dezvoltarea limbajului este importanta maturizarea sistemului nervos central, dar si functionarea glandelor endocrine.

Dar, in afara de ereditate, important este si mediul. Un mediu stimulativ si securizant afectiv va conduce la aparitia precoce a limbajului. Si ne amintim de cazul copiilor salbatici (crescuti de lupi) care nu si-au putut dezvolta limbajul uman si au ramas la nivel de sunete guturale, animalice (chiar daca zestrea ereditara ar fi putut sa le ofere sansa de a vorbi). Trebuie subliniat ca acei copii care au de toate (copiii secolului XXI) – ma refer la jocuri, jucarii, hrana buna - , dar care sunt crescuti de bone necalificate si care, astfel, nu au hrana afectiva, pot sa aiba o intarziere mai mult sau mai putin grava in aparitia si dezvoltarea limbajului.

"Exista si situatia in care copiii incep sa pronunte, dar nu foarte clar, iar adultii se amuza pe seama lor. De multe ori acesti copii vor refuza sa mai vorbeasca si declansarea vorbirii se va face brusc, de multe ori in jurul varstei de 3 ani, cu un vocabular suficient de dezvoltat pentru varsta, in functie de cat de mult au fost stimulati sa invete sa vorbeasca. In general nu vorbesc cei cu care nu s-a vorbit." (dr. Cosmina Berbecel, medic specialist medicina de familie)

Importanta este si educatia si invatarea. Invatarea spontana si cea scolara este motorul dezvoltarii fiintei umane. Daca educatia presupune influente exterioare (familiale si extra-familiale), invatarea presupune implicarea copilului in adaptare la mediu, la propria sa dezvoltare.

Toti acesti trei factori interactioneaza si-si pun amprenta pe dezvoltarea psiho-fizica a copilului.

Sursa: logoped Beti-Ana Cioaca

Cand ar trebui sa fie ingrijorati parintii?

Inainte de a pasi in cabinetul unui medic, multi parinti cer sfatul prietenilor sau al bunicilor. Cu gandul la rezolvarea acestei probleme, ei accepta chiar si "leacuri babesti” precum oferirea copilului sa bea apa din clopot. Insa medicul de familie dr. Cosmina Berbecel subliniaza ineficienta si lipsa de valoare a acestei solutii. O problema reala este atat la limba (frenul sublingual scurt) care este depistat in general de catre medicul pediatru/de familie cu ocazia controalelor periodice ale sugarului. "Inainte de a incepe sa vorbeasca, un copil cu fren sublingual scurt de multe ori nu are capacitatea de a suge bine si acesta ar fi motivul ce ar putea sa o determine pe mama sa se adreseze unui specialist", explica ea.

"In general mamicile care au primul copil baiat, uneori sunt un pic ingrijorate de dezvoltarea limbajului copilului lor. Depinde foarte mult si cine si cat vorbeste cu acel copil in familie toata ziua. Daca copilul stie sa arate ce vrea, stie sa raspunda adecvat la comenzi, nu trebuie sa ingrijoreze faptul ca nu leaga propozitii sau spune putine cuvinte decat dupa varsta de 3 ani." (dr. Cosmina Cristea, medic primar pediatru)

Opinia psihologului

Este nevoie ca parintii sa nu fie ingrijorati, ci prezenti pe parcursul intregului proces de formare a vorbirii. Nu putem spune doar ca unii copii vorbesc mai tarziu decat altii si sa lasam lucrurile la voia sortii. Inertia pe care copilul o manifesta poate fi o alegere care nu implica nici o problema de dezvoltare, dar poate fi si semnul unor probleme importante care pot fi rezolvate sau macar ajutate corespunzator si cu cat facem acest lucru mai curand, cu atat mai bine.

Este important ca problemele neuroperceptive, problemele neuropsihiatrice (cum ar fi cele din spectrul autismului) sa fie diagnosticate cat mai curand, pentru ca copilul sa beneficieze de ajutor in consecinta.

Cum abilitatile limbajului nu se pot dezvolta la orice varsta, primii ani sunt esentiali si ignorarea unor probleme reale poate avea repercursiuni iremediabile la dezvoltarea copilului. Aceasta evaluare se face de catre specialist (de la medicul pediatru pana la psihiatru sau psiholog) si se actioneaza in consecinta.

      
Opinia logopedului

Daca pana la 2 ani nu apar cuvintele, parintii ar putea fi ingrijorati. Ar trebui sa fie facute teste audiologice chiar de catre parinti (se striga in soapta copilul cand este cu spatele la parinte).

Copilul care nu-si dezvolta limbajul pana la 3 ani, ar trebui sa apeleze in primul rand la medicul pediatru, orelist, la neuropsihiatru, iar la recomandarea acestora se pot adresa specialistului logoped (care nu este medic, ci psiholog , psiho-pedagog sau pedagog).

Trei intrebari pentru psiholog

Psihologul psihoterapeut Lena Rusti a raspuns mamicilor Qbebe.ro la trei intrebari de interes pe tema dezvoltarii limbajului la copii:

Cum se testeaza un copil pentru a depista daca are sau nu probleme cu vorbirea? Acest lucru se face de catre o persoana specializata (logoped, psiholog clinician sau psihoterapeut) care poate sa identifice eventuale tulburari de dezvoltare a vorbirii. Nu conteaza doar cantitatea de cuvinte folosite, ci si modul in care copilul le foloseste, capacitatea sa de intelegere, de reproducere, de asociere a lucrurilor si notiunilor cu cuvinte, capacitatea de asimilare a cuvintelor noi si usurinta de a le introduce in vocabular.

Ce putem face pentru a evita ca cel mic sa vorbeasca pocit?
Copiii invata sa vorbeasca alaturi de adulti. De multe ori, adultii sunt primii care pocesc limbajul si dezvolta incapacitatea de a vorbi normal si firesc in fata copilului. Daca copilul incepe sa aiba probleme de vorbire, ele pot fi rezolvate cu ajutorul unui logoped.  

In cazul familiilor in care se vorbesc doua limbi, acest lucru poate afecta dezvoltarea vorbirii mai devreme?
Doar intr-un mod pozitiv. Copiii care invata de la inceput doua limbi straine au sansa dezvoltarii unei gandiri abstracte si a unei flexibilitati mentale care ii face mult mai predispusi la a asimila usor mai multe limbi straine. Micile confuzii de la inceput sunt firesti si se regleaza de la sine in timp.

Cu copilul la logoped

In continuare, logopedul si psihologul principal Beti-Ana Cioaca explica mamicilor Qbebe cum trebuie sa procedeze atunci cand constata ca micutul are probleme in dezvoltarea limbajului:

Trebuie mentionat ca primul specialist in terapia vorbirii pentru copil este chiar parintele lui. Maturizarea aparatului fonoarticulator se incheie la 3 – 3,6 ani. Copilul pana la aceasta varsta trebuie sa stie sa sufle, sa soarba, sa poata face anumite miscari cu buzele, limba, obrajii. Un copil care nu stie sa respire corect nu va putea sa emita cuvinte (ar putea vorbi in inspir in loc de expir).

Sa nu uitam ca vorbirea se invata prin imitatie si prin joc. Pentru ca in Romania sunt extrem de putini logopezi (profesie pentru care nu exista cod CAEN) este greu sa facem fata afluentei din ce in ce mai mari a cazurilor de intarziere in dezvoltarea limbajului. In mod normal, daca ar exista logopezi in fiecare gradinita, mergand pe preventie, cred ca nu am mai asista la asa o mare explozie de diagnostice logopedice. Personal recomand parintilor care au copii de 3 ani care nu vorbesc sa-i introduca in colectivitate, la gradinita. La logoped sa se prezinte la 3,6 ani.

Copilul introdus in colectivitate va fi stimulat verbal prin joc. Este necesara baia de limbaj pentru a-i stimula dezvoltarea limbajului. Carticele cu imagini si povesti, poezioare, cantecele il vor ajuta pe copil sa exploreze domeniul sunetelor. Vor invata sa asculte, sa ceara, sa refuze, sa intrebe, sa se afirme. El trebuie incurajat verbal (nu material). Va intra intr-o lume a competitiei verbale si va avea nevoie de cuvinte. Prin pasi mici, ghidati cu intelepciune si simt pedagogic, vor reusi sa recupereze ramanerile in urma in sfera limbajului expresiv.

Un logoped va trebui sa inceapa cu exercitiile de respiratie (suflat in instrumente muzicale, suflatul nasului, suflat in luminare...). A doua etapa este formarea auzului fonematic (capacitatea de a sesiza sunetele ). Se incepe cu onomatopee si se continua cu diferentierile intre sunetele sonore si sunetele surde ( s-z, s-s, s-t, l-r.... ). Exercitiile de logopedie implica o gama larga de obiective ce urmaresc dezvoltarea psihica a copilului si nu se rezuma la emisia sunetului, ci la introducerea lui in cuvinte si contexte existentiale.

Atunci cand un copil vine la un logoped i se face anamneza si o evaluare logopedica si se da un prognostic. Se evalueaza si capacitatea mnezica si atentia (capacitatea prosexica), labilitatea si fatigabilitatea. Fiecare copil este unic si are ritmul sau propriu de evolutie si recuperare. Un copil nu se va recupera rapid daca parintii nu sunt parteneri ai specialistului. Parintii trebuie sa continue munca logopedului. Parintii au sarcina de a urmari evolutia copilului pe fisele de lucru care li se dau acasa. Un logoped lucreaza 30 de minute cu un copil de 3 ani si 50 de minute cu un copil de 4,6 ani-5 ani.

Daca limbajul copilului nu se recupereaza pana la intrarea in clasa pregatitoare, defectele de elocutie se vor rasfrange negativ asupra intregii personalitati a copilului, deprinderile negative de pronuntie putand deveni sursa de ilaritate a colegilor, ceea ce va conduce fie la logofobie (teama de a vorbi), fie la atitudini agresive sau mascarea dificultatilor prin bufonerie. In recuperare este nevoie de un parteneriat trainic logoped-parinte-cadrul didactic si nu arareori, cu diferite discipline medicale.

Legatura dintre dezvoltarea limbajului la copii si inteligenta

Unii parinti spun despre copilul lor ca este mai inteligent deoarece vorbeste de la o varsta frageda. Altii, dimpotriva, declara ca de fapt al lor este mai destept pentru ca vorbeste mai tarziu. Ei se consoleaza pe baza unor exemple de oameni de geniu, precum Albert Einstein sau Lucian Blaga, care au inceput sa vorbeasca dupa varsta de 3 ani.

Care este adevarul? Aflati opinia specialistilor:

"Ar putea exista si genii, dar marea majoritate a copiilor se incadreaza in anumite limite ale normalului. Copilul care stie sa numere are ori un frate mai mare pe care-l aude frecvent numarand sau are o persoana in preajma lui permanent care-i repeta mereu diverse  lucruri si are si grija sa-l puna pe copil sa repete." (dr. Cosmina Cristea, medic primar pediatru)

"Gradul de inteligenta si vorbitul devreme nu au nici un fel de legatura. Dupa parerea mea vorbitul devreme are legatura doar cu stimulatul copilului. Cu cat te ocupi ca parinte mai mult de el, vorbesti cu el, te joci cu el, cu atat toate deprinderile ce se invata (deci inclusiv vorbitul), se vor produce mai devreme. In exemplul dvs. primul copil a fost invatat sa numere pana la 10. Cel de al doilea nu. Si atat! (dr. Cosmina Berbecel, medic specialist medicina de familie)

"Un copil poate refuza sa vorbeasca din multe motive, nu toate avand de-a face cu inteligenta. Explicatia poate fi intr-o gama foarte larga, de la rasfat pana la trauma, cu un raspuns consistent numai dupa ce intram in lumea copilului respectiv si o intelegem, astfel incat sa putem intelege si scopul refuzului sau de a vorbi. Ce legatura exista intre vorbitul devreme si inteligenta? Nici una demonstrata stiintific." (psiholog psihoterapeut Lena Rusti)

Opinia logopedului

Copilul, asa cum am mai spus, este unic. Irepetabil. Lui ii place sa exploreze si sa manipuleze. Achizitia limbajului ii inlesneste drumul spre cunoastere. Prin cuvant are acces la informatie. Informatia ii dezvolta inteligenta. Sigur, exista si cazuri celebre (gen Blaga, Einstein) care au vorbit tarziu. Dar acestia sunt exceptii. Trebuie stiut ca un copil este posesorul unui limbaj activ, des folosit, dar si al unui limbaj pasiv (copilul intelege cuvintele, dar nu le poate emite).

Probabil ca cei doi intelectuali amintiti aveau un limbaj pasiv foarte bine structurat, iar nevoile lor erau expuse intr-un limbaj inteles de parinti. Si eu am cunoscut parinti care recunosteau intr-un amalgam de sunete dorintele copiilor si reactionau la aceste sunete aducand bucurie pe fata copilului. Se simteau intelesi. Dar exista copii care-si manipuleaza parintii prin gesturi sau bebeluseasca (o limba inexistenta). Iar parintii spun: nu-i nimic, va vorbi mai tarziu si va fi un nou Einstein. Nu-i chiar asa! Parintii trebuie sa se ingrijoreze daca la 2 ani copilul nu stie sa ceara prin cuvinte.

Ar trebui subliniat ca unii copii au aptitudini lingvistice, putand sa invete cu rapiditate limba, iar altii,  posesori ale altor abilitati,  raman in urma in domeniul lingvistic. Sunt copii, care la 2 ani, reusesc sa vorbeasca doua limbi amestecand cuvintele. Ei traiesc intr-un mediu bilingv. Nu sunt mai inteligenti. Doar au aptitudinea lingvistica.

Prin limbaj are loc schimbul social (dialogul), fiecare intrebare solicitand un raspuns, iar raspunsul raspunde curiozitatii copilului, curiozitate care-l va ajuta pe copil sa surprinda intelesurile lumii. Copilul pricepe pe la 18 luni lumea, o imita si o reconstruieste personal prin jocul simbolic. El incepe la aceasta varsta ca dincolo de aparente exista o realitate.

Intre limbaj si inteligenta este o intrepatrundere. Fiecare ajuta cealalta dimensiune. Viata psihica a copilului se construieste treptat, printr-o interventie delicata si totusi ferma din partea parintilor. Parintii au responsabilitatea evolutiei copilului. Daca nu cer ajutor cand sesizeaza ca ceva nu functioneaza cum trebuie la nivel lingvistic s-ar putea trezi mai tarziu cu tulburari ce vor amprenta intreaga personalitate a copilului.

Trucuri de la specialisti pentru dezvoltarea limbajului

Daca nu exista probleme neurologice care sa influenteze dezvoltarea vorbirii, atunci singurul lucru pe care il pot face mamele/apartinatorii pana la varsta de 3 ani este stimularea copiilor.

• sa vorbeasca cu ei. Copiii sunt foarte atenti la fata parintilor si inca de la 6 luni incep sa imite sunetele pe care le scot parintii, • sa le arate obiecte/animale/planse si sa pronunte foarte clar denumirile acestora, sa transforme invatatul cuvintelor in jocuri

Sursa: dr. Cosmina Berbecel, medic specialist medicina de familie

Sfatul psihologului

Chiar daca se spune ca femeile vorbesc mai mult, asta nu inseamna ca ele singure poarta responsabilitatea imbogatirii vocabularului copilului. Inca din prima zi, ne adresam copilului nu doar cu gesturi, ci si cu cuvinte. Din prima zi a copilului, noi incepem sa ii transmitem cat de importante sunt cuvintele. Fiind fiinte sociale, comunicarea este esentiala, ca atare parintele devine esential ca factor de transmiterii a comunicarii prin limbaj.

Putem vorbi despre nevoi cantitative si nevoi calitative in comunicarea cu copilul. Nevoile cantitative tin in primul rand de timpul pe care il petrecem cu copilul. Am vazut parinti care descopera brusc ca sunt disperati cand este cazul sa isi duca copilul la gradinita si descopera ca acesta nu vorbeste. Incep sa il duca la diferiti specialisti cu speranta ca altcineva va rezolva problema copilului (fara sa existe limitari organice in dezvoltarea limbajului) si horatasc sa proiecteze intreaga furie asupra bonei, care nu a vorbit suficient cu copilul. 

Oricat de multi bani am avea, oricat de ocupati am fi, a fi responsabil ca parinte inseamna a petrece o cantitate de timp zilnic cu copilul tau. Un copil nu este o sarcina pe care o poti delega altcuiva in schimbul unei sume de bani. Si pentru cei care o fac, in timp se vad si consecintele, si din nefericire copilul este cel care sufera.

Sfat pentru gravide:
Formarea fiintei umane incepe intrauterin. Un RH negativ poate influenta evolutia ulterioara a fatului. Stresul gravidei lasa sechele fatului. De aceea se recomanda gravidei o viata activa, non-stresanta. Aceasta poate sa se adreseze fatului, iar fatul va simti inflexiunile vocii. Multi specialisti recomanda muzica lui Mozzart pentru ca fatul sa evolueze in parametrii normali. O gravida care are grija de sine are grija de viitorul progeniturii sale. (Beti-Ana Cioaca, logoped si psiholog principal)

Multumim pentru sprijinul acordat realizarii acestui articol:

• dr. Cosmina Berbecel, medic specialist medicina de familie la SCM Masina de Paine in Bucuresti
• dr. Cosmina Cristea, medic primar pediatru la Institutul pentru ocrotirea mamei si copilului "Alfred Rusescu" (I OMC) si asistent universitar
• Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult, doctorand in Stiinte Psihoterapeutice al Universitatii Sigmund Freud din Viena (Austria) 
• Beti-Ana Cioaca, logoped si psiholog principal, membru in Consiliul Director al Asociatiei Logopezilor din Romania