Totul despre suflul sistolic

Totul despre suflul sistolic

Irina Olteanu - Redactor Senior

Suflul sistolic reprezintă o problemă des întâlnită, atât la adulți, cât și la copii. Deși în multe cazuri nu necesită nicio intervenție specială, există și situații când indică probleme grave ale inimii și trebuie intervenit cât mai repede posibil. Să aflăm care sunt cauzele suflului sistolic, de câte tipuri este și ce caracteristici prezintă în cazul copiilor alături de domnul doctor Mircea Cotul și de doamna doctor Drăghici-Martinas Lidia.

Ce este suflul sistolic?

Suflul cardiac reprezintă o serie de vibrații de durată variabilă, ce pot fi auzit cu un stetoscop la nivelul cavității toracice, provenind din inimă sau din vasele mari de sânge. Suflul sistolic este un murmur care începe în timpul sau după prima bătaie a inimii și se termină înainte sau în timpul celei de-a doua bătăi a inimii.

suflu-sistolic-inima

Pentru a înțelege mai bine acest concept, este important să cunoști modul în care funcționează inima. Astfel, fiecare bătaie a inimii conține 2 faze: sistola (când inima pompează) și diastola (când camerele inimii se umplu cu sânge). Sângele intră în atriul drept prin vena cavă și trece prin valva tricuspidă în ventriculul drept. O bătaie de inimă sistolică trimite sângele prin valva pulmonară (care separă ventriculul drept și artera pulmonară) către plămân. În plămân, oxigenul este transmis globulelor roșii, iar dioxidul de carbon (un produs rezidual al metabolismului) este eliminat. Sângele oxigenat se întoarce în atriul drept unde trece prin valva mitrală în ventriculul stâng.

Bătaia de inimă sistolică determină de asemenea ca partea stângă a inimii să se contracte și să transmită sânge prin valva aortică care separă ventriculul stâng de aorta. Sângele trece prin aortă în corp, furnizând oxigen țesuturilor. Sunetul unui murmur cardiac apare când fluxul sanguin din inimă nu este uniform și apar turbulențe. Cu ajutorul unui stetoscop, medicul poate auzi suflul în timpul unei examinări fizice. Reține însă că nu toate suflurile cardiace sunt anormale sau periculoase, dar dacă sunt prezente pot indica o anormalitate structurală a inimii.

Citește și: Înțepături la inimă la copii

Tehnica de detectare a suflului sistolic 

Auscultarea inimii și a marilor vase de sânge trebuie realizată într-un mediu cald, tăcut, cu expunerea pieptului pacientului. Medicul trebuie să utilizeze un stetoscop cu tub de plastic sau cauciuc de lungime 25-30 cm care să dispună de o diafragmă rigidă și un clopot subțire. Pacientul trebuie examinat într-o poziție culcată, șezând și decubit lateral stâng. Principalele zone de interes sunt cea aortică primară (al doilea și al treilea spațiu intercostal la marginea stângă a sternului), cea tricuspidă (al patrulea spatiu intercostal de la marginea stângă a sternului) și zona mitrală (apexul cardiac).

De asemenea, medicul specialist (cardiologul) ar trebui să asculte și regiunea dreaptă parasternală, baza dreaptă și stângă a gâtului, arterele dreapta și stanga carotide, axila stângă și zona interscapulară (aici suflul cardiac poate radia sau sunete similare acestuia pot emana). Înainte de a identifica și caracteriza un suflu sistolic, medicul trebuie să definească (auditiv) primul și al doilea sunet al inimii pentru a-l localiza cu acuratețe.

suflu-sistolic-consult-la-inima

Zgomotul sistolic

În mod normal, la ascultația inimii se aud două zgomote cardiace: zgomotul 1 și zgomotul 2. Între ele este o pauză scurtă (sistola) și o pauză lungă (diastola).

Zgomotul cardiac 1 durează între 0,08-0,12 secunde. Este grav şi prelung („tum”). Are intensitate maximă în focarul mitral, iar cauza principală o reprezintă închiderea valvei mitrale. Alte cauze sunt deschiderea valvelor semilunare şi vibraţia pereţilor ventriculari.

Zgomotul cardiac 2 durează între 0,04-0,06 secunde. Este acut şi mai scurt („ta”). Are intensitate maximă în focarul aortic şi pulmonar, iar cauza majoră este închiderea valvelor semilunare. Cauze secundare sunt deschiderea valvelor atrio-ventriculare şi vibraţia pereţilor ventriculari. 

Zgomotul 3

Pe lângă zgomotul 1 și 2 care se aud în mod obișnuit, există și alte zogomote care pot reprezenta uneori o problemă, și anume:

Zgomotul cardiac 3 durează între 0,02-0,04 secunde. Este slab, perceput fiziologic doar la copiii cu torace subţire. Cauza o reprezintă vibraţia pereţilor ventriculari în timpul umplerii ventriculare rapide. Patologic, este perceput în insuficienţa cardiacă (apare zgomotul de galop).

Zgomotul cardiac 4 durează 0,05-0,10 secunde. Este foarte slab, neperceput. Apare în timpul sistolei atriale, iar patologic, apare în hipertrofia ventriculară sau în insuficienţa cardiacă (zgomot de galop).

Ritmul sistolic și alte trăsături ale suflului sistolic

Anumite trăsături clinice comune tuturor suflurilor trebuie definite în cazul unui pacient cu suflu sistolic și acestea sunt:

  • Intensitatea (tăria). În acest sens apare clasificarea pe grade: gradul 1-un suflu ușor ce poate fi auzit doar cu un efort special, gradul 2-un suflu ușor dar auzibil imediat, gradul 3- un suflu de putere moderată, gradul 4- un suflu foarte tare, gradul 5- este extrem de puternic încât este auzibil cu o muchie a stetoscopului care atinge peretele toracic, gradul 6- un suflu atât de puternic încât se aude cu stetoscopul abia îndepărtat de peretele toracic. Suflul sistoloc de la gradul 4 în sus este însoțit de un tremor palpabil.
  • Frecvența (ritmul). Aceasta se referă la viteza sângelui în zona originară a suflului și este desemnată drept ridicată, medie sau redusă (cu cât este mai mare, cu atât este mai crescută frecvența).
  • Calitatea. Se referă la efectul tonal al suflulul; descriptori folosiți uzual sunt suflător, muzical, scârțâit, convulsiv, claxonat, strident, iritant, mormait, huruit
  • Durata. Se referă la porțiunea din ciclul cardiac care este ocupată de suflu. În afară de suflu sistolic, mai există și diastolic sau continuu. Cel sistolic este clasificat în sistolic timpuriu (începe la primul sunet al inimii și se întinde până la cel mijlociu sau târziu), sistolic mediu (începe după un interval fără suflu în sistola timpurie și se încheie într-un interval fără suflu în sistola târzie), sistolic târziu (începe în ultima jumătate de sistolă și se poate sau nu extinde până la al doilea sunet al inimii) sau holosistolic (începe cu primul sunet al inimii și se întinde până la sau în timpul celui de-al doilea)
  • Configurația. Se referă la formă, fiind vorba în general de intensitate și durată. Suflul crescendo crește progresiv în intensitate, iar cel descrescendo descrește progresiv (suflu diamant sau zmeu). Mai există și suflul platou care își menține o intensitate relativ constantă.
  • Localizarea primară (punctul de intensitate maximă). Se referă la punctul din precord unde suflul se aude la intensitate maximă. Multe sufluri se pot auzi de-a lungul mai multor zone din precord. Localizarea ajută în determinarea locului de evoluție (nu toate radiază).
  • Locul/locurile iradierii. Este important în determinarea cauzei subsecvente a suflului.

Suflul sistolic (SS) nu constituie o boală, dar o dată identificat trebuie făcută diferența (diagnostic diferențiar) între cel fiziologic (inocent) și cel cu semnificație patologică. Este determinat de o serie de factori fiziologici sau patologici care modifică circulația sângelui (curgere turbulentă) la nivelul inimii și vaselor mari.

Suflul sistolic: clasificare

Mircea Cotul, medic primar, șef sectie chirurgie cardiovasculară pediatrică Spitalul Monza:  

"SS se clasifică în două mari categorii:
1. Fiziologic (funcțional, inofensiv). Acesta este fără semnificație patologică și implicații clinice. Apare în proporție de 40-70% și poate fi depistat precoce, la naștere sau tardiv, la vârste mai mari. Este generat de cauze extracardiace care măresc viteza de curgere a sângelui în inimă și vase (efort fizic, anemie, febră, sarcină, hipertiroidism, infecții, intoxicații) și are următoarele caracteristici:

  • Sunt de regulă sistolice
  • Au intensitate mică 1/6 - 3/6
  • Sunt inconstante
  • Nu iradiază
  • Se pot asculta în mai multe zone cardiace
  • Se pot auzi în poziție culcată
  • Electrocardiograma, radiografia toracică și ecocardiografia sunt normale
  • Nu necesită tratament
  • Nu se impun restricții în activitatea fizică
  • Condiția și calitatea vieții sunt absolut normale

2. Patologic (organic), ca expresie a uneia sau mai multor cardiopatii fie congenitale (CC), fie dobândite în decursul vieții. Există șase grade de intensitate; un SS mai mare de gradul doi, are de regulă semnificație patologia și poate avea la bază o boală cardiacă. Principalele sale caracteristici sunt:

  • Timbru aspru
  • Ocupă întreaga sistolă
  • Intensitate mare
  • Însoțit de freamăt
  • Poate iradia
  • Se poate asocia cu apariția unor simptome sau complicații"

Cauze pentru apariția suflului sistolic

Suflul cardiac funcțional

Multe sufluri cardiace sunt inofensive și desemnate inocente sau funcționale, apărând când sângele trece prin inimă rapid pe durata funcționării normale în timp ce nu există (de obicei) nicio boală de inimă. Poate fi vorba însă de alte afecțiuni ascunse cum sunt febra, anemia, hipertiroidismul și sarcina.

Suflul cardiac congenital

Este deseori identificat în cazul noilor născuți și se poate datora anormalităților din valve, sept sau artere și vene care transportă sângele la și de la inimă (de multe ori există o predispoziție genetică). În unele boli de inimă complicate poate fi vorba de o combinație a celor trei. Multe sufluri congenitale se remediază spontan fără intervenții chirurgicale, însă altele necesită ajutor în acest sens.

Persistența canalului arterial poate cauza un suflu la nou-născuti deoarece, înainte de naștere, aorta și artera pulmonară sunt conectate printr-o arteră mică, canalul arterial, pentru a completa circulația sanguină fetală. După naștere, această arteră ar trebui să se închidă, însă dacă sunt prezente anormalități cardiace, poate rămâne deschisă (deseori se închide de la sine în timp; ocazional medicația sau operația sunt necesare pentru a o închide).

suflu-sistolic-anomalie-la-valve

Anormalități ale valvelor

Oricare din valvele inimii poate fi afectată iar simptomele clinice depind de gravitatea deteriorării acestora și dacă tiparul circulației sanguine din inimă este menținut. Fiecare problemă prezintă un caracter specific și frecvență a suflului:

  • Stenoza de valvă. Aceasta reprezintă îngustarea valvei inimii. Apare în timp, pe măsură ce se deteriorează în urma lezării și cicatrizării în urma unei infecții cum este febra reumatică sau defect de naștere (și calcifierea valvei poate fi o cauză) și determină mușchiul cardiac să depună un efort suplimentar pentru a pompa sângele prin deschiderea îngustă (poate cauza insuficiență cardiacă).
  • Regurgitarea de valvă (insuficența). Este o valvă care curge determinând sângele să circule invers față de tiparul normal de funcționare din inimă (o valvă poate prezenta și stenoză și regurgitare).
  • Scleroza de valvă. Reprezintă o îngustare ușoară și rigidizare a valvei (de obicei valva aortică) din cauza vârstei, fiind asociată cu boala aterosclerotică de inimă.
  • Prolapsul valvei. Reprezintă înclinarea unei valve ce determină scurgerea și implică deseori valva mitrală.
  • Endocardita. Este o infecție a învelișului inimii ce poate implica și distruge valva cardiacă (sursa este în altă parte din corp și ajunge prin sânge la inimă).
  • Găuri în pereții inimii (septul care divide camerele inimii). Sunt de mai multe feluri: defectul de sept atrial (o gaură în peretele ce separă camera colectoare) sau defectul de sept ventricular (afectează peretele ce divide camera ce pompează sânge).

Suflu sistolic mitral

Valva mitrală este situată între atriul și ventriculul stâng. Ea permite trecerea fluxului sanguin din atriu în ventricul. În mod normal, valva mitrală se închide complet în timpul contracției ventriculului stâng, împiedicând întoarcerea sângelui înapoi în atriul stâng. Dacă valva mitrală permite refularea sângelui din ventriculul stâng în atriul stâng, boala se numește insuficiență (regurgitare) mitrală.

În cele mai multe cazuri, insuficiența mitrală acută este cauzată de endocardita infecțioasă, de ruptura sau disfuncția de mușchi papilari prin mecanism ischemic. Alte cauze de insuficiență mitrală sunt reumatismul articular acut și sindromul Marfan. De asemenea, sindromul Ehlers Danlos se asociază frecvent cu insuficiență mitrală prin prolaps de valvă mitrală.

Simptomele pacienților cu suflu sistolic mitral diferă, în funcție de gradul regurgitării și pot fi:

  • dispnee
  • edem pulmonar
  • ortopnee
  • dispnee paroxistică nocturnă
  • în unele cazuri pot apărea semne de șoc cardiogen (dispnee de repaus, hipotensiune arteriala)

Pacientii cu insuficiență mitrală cronică, compensată, pot fi asimptomatici o perioadă lungă de timp, pot face efort și  nu prezintă semne de insuficiență cardiacă. Cu timpul însă, pacienții pot prezenta decompensări, dezvoltând fenomene de insuficiență cardiacă congestivă prin supraîncărcare volemică. Simptomele decompensării cardiace sunt oboseală puternică, dispnee la efort, edeme pretibiale. De asemenea, persoanele suferinde pot avea tulburări de ritm, cea mai frecventă fiind fibrilația atrială.

Simptome ale suflului sistolic

Un suflu cardiac în sine nu cauzează niciun simptom și în general nu poate fi auzit de persoana afectată și, de fapt, este vorba de problema structurală a inimii care poate cauza unele simptome (reține că multe tipuri de suflu nu au nicio consecință). în cazul nou-născuților poate fi observată o dificultate în respirație și chiar cianoză, ceea ce înseamnă că inima nu poate circula sângele și oxigenul din plămâni în corp. Unii bebeluși cu probleme cardiace pot întâmpina și dificultăți în hrănire, dezvoltare și creștere (dar și transpirație excesivă, stare generală proastă). În cazul copiilor bine dezvoltați suflul sistolic este de obicei inofensiv (simptomele în cazul lor sunt intoleranță la exerciții fizice, palpitații, durere de piept, sincopă, edem pedal).

Iată și simptomele ce pot indica boli cardiace la bebeluși:

  • tahipnee
  • tahicardie
  • hepatomegalie
  • puls slab periferic
  • saturație de oxigen redusă, creștere deficitară

La copii aceleași simptome ca mai sus, dar în plus:

  • presiune jugulară venoasă ridicată
  • edem pedal și crepitații bazale pulmonare.

La adulți, anormalitățile ecardiace pot determina durere de piept, scurtarea respirației și umflarea extremităților și alte simptome, dar și palpitații (senzația unor bătăi neregulate ale inimii) la pacienții cu anormalități de valve.

Domnul doctor Mircea Cotul, medic primar, șef secție chirurgie cardiovasculară pediatrică Spitalul Monza:  

"Practic toată gama de malformații cardiace congenitale (MCC) au ca expresie la auscultatia cordului (cu ajutorul stetoscopului), detectarea unor SS de grade diferite. Acest semn este nespecific, simpla lor depistare poate ridica suspiciunea unei CC și chiar încadrarea acesteia într-o clasă fiziopatologică.

De aceea recomandarea noastră ar fi ca în momentul suspiciunii, sau a diagnosticului de MCC, pacientul să fie îndrumat spre un cardiolog pediatru cu experiență, care pe baza anamnezei (discuției cu părinții) și a consultului de specialitate: clinic, electrocardigrafic (ECG), radiografie toracică, analize de laborator și obligatoriu ecocardiografic, de cele mai multe ori este în măsură să precizeze diagnosticul. Dacă se impune se poate recurge în unele situații și la alte explorări mai complexe: imagistice (angio-CT si/sau angio-RMN), sau invazive (angio-cateterism cardiac). O dată confirmat diagnosticul de CC, se recomandă îndrumarea pacientului către un centru de chirurgie cardiacă pediatrică, cu scopul de a evita riscul temporizării nejustificate și inutile, care să ducă în final la pierderea momentului potrivit pentru operație.

Există un număr mare și o varietate considerabilă de boli cardiovasculare congenitale, de complexitate și severitate extremă. Pot fi izolate, sau asociate altor malformatii cardiace, sau extracardiace. Unele impun abordare chirurgicala imediată, în primele ore sau zile de viață și sunt considerate urgențe chirurgicale, în timp ce altele necesită urmărire de specialitate și intervenție operatorie în regim cronic, la momentul considerat optim pentru pacient.
Unele CC pot fi inițial asimptomatice, dar altele au anumite semne și simptome pe care părinții le pot sesiza cu ușurință și trebuie să motiveze necesitatea unui consult de specialitate:

1. alimentație dificilă
2. creștere insuficientă sau chiar stagnare în greutate și înălțime
3. oboseală (dispnee) la efort obișnuit pentru nou născut și copilul mic (de hrănire, la plâns), la copilul mai mare (la joacă, sport)
4. infecții respiratorii frecvente, care răspund dificil la tratament
5. modificarea ritmului și frecvenței respiratiilor, a tensiunii arteriale sau a ritmului cardiac
6. albastreala (cianoza) în jurul buzelor sau la nivelul extremității membrelor"

Cum se pune diagnosticul?

Un suflu sistolic este depistat de obicei în timpul unei examinări fizice cu ajutorul stetoscopului. Medicul poate adresa și întrebări referitoare la funcționarea inimii, inclusiv prezența durerilor de piept, scurtarea respirației în timpul efortului sau odihnei și umflarea picioarelor. În cazul bebelușilor, simptomele pot include supt deficitar/mâncat, creștere redusă în greutate/înălțime sau episoade de cianoză, prin urmare vor fi verificate și culoarea pielii, pulsul și aspectul picioarelor însoțite de auscultare pulmonară (pentru a verifica acumularea de lichid).

suflu-sistolic-electrocardiograma

Apoi, medicul poate recomandă o electrocardiogramă care evaluează ritmul și frecvența cardiacă și, dacă este prezentă hipertrofia mușchiului cardiac (nu este utilă în identificarea defectelor cardiace sau a anormalităților anatomice). Radiografia poate ajuta în evaluarea mărimii și a formei inimii, dar și în identificarea lichidului din plămâni. Dacă se impun testări suplimentare, de obicei este vorba de ecocardiogramă (pentru vizualizarea structurilor și funcțiilor inimii; este ideală pentru identificarea malformațiilor congenitale cardiace) sau de cateterizare cardiacă (un test invaziv prin care se injectează un colorant special direct în sângele ce trece prin structurile cardiace pentru a le evalua).

Te-ar putea interesa și: Infarctul la bebeluși. Tot ce trebuie să știi

Tratament, complicații și prevenire

Tratamentul depinde de cauza și de starea de sănătate a pacientului. Multe tipuri de suflu nu impun evaluări suplimentare și pot fi monitorizate (pentru a urmări simptomele ce pot apărea în timp). Unele sunt asociate cu valve infectate și necesită administrarea de antibiotic, iar în alte cazuri când valvele sunt deteriorate structural se impune reparație de tip chirurgical (după intervenție asupra defectelor de sept atrial sau ventricular, ritmul cardiac revine la normal în cazul copiilor). Complicațiile nu se referă la suflul sistolic în sine, ci la afecțiunile subsecvente cauzatoare.

Domnul doctor Mircea Cotul, medic primar, șef secție chirurgie cardiovasculară pediatrică Spitalul Monza:  

"Se recomandă ca o dată depistată o anomalie cardiacă să nu se aștepte apariția semnelor și simptomelor care în unele cazuri pot fi expresia unor posibile complicații în evoluție și anume:
1. cardiomegalie (creșterea inimii în dimensiuni)
2. aritmii cardiace (tulburări de ritm și conducere)
3. insuficiență cardiacă (dreapta sau stanga)
4. insuficiență respiratorie
5. insuficiențe concomitent la nivelul mai multor organe vitale (inimă, plămâni, sistem nervos, ficat, rinichi)
6. embolie sistemică paradoxală (formarea și migrarea în circulație a unor cheaguri cu consecințe severe în funcție de zona afectată)
7. endocardită bacteriană infecțioasă (o infecție severă la nivelul inimii și vaselor mari, declanșată în urma unor intervenții chirurgicale, stomatologice)."

Este important să reții că suflul cardiac nu este o boală în sine, ci mai degrabă sunetul cauzat de probleme în fluxul sanguin al inimii. Totuși, menținerea unui stil de viață sănătos poate preveni unele afecțiuni cardiace ce implică valvele; în acest sens menținerea tensiunii, a colesterolului și a diabetului sub control sunt esențiale. Este important și să nu fumezi, să efectuezi exerciții fizice regulate și să păstrezi greutatea sub control. Analizele medicale pentru infecții de tip streptococi pot preveni complicațiile și ajută în stabilirea unui tratament antibiotic adecvat.

Domnul doctor Mircea Cotul, medic primar, șef secție chirurgie cardiovasculară pediatrică Spitalul Monza:  

"Tratamentul afecțiunilor cardiace congenitale și dobandite este complex și trebuie efectuat într-un centru de cardio-chirurgie pediatrică cu experiență. Pe lângă tratamentul medicamentos specific (în cazuri severe, decompensate), conduita terapeutică include tehnici variate de cardiologie intervențională și de chirurgie cardiacă (în majoritatea cazurilor).

Există două categorii principale de intervenții chirurgicale. În primul rând corecția completă, totală (anatomică, fiziologică), care se adresează majorității malformațiilor cardiovasculare. Aceasta, efectuată corect, la timp, cu indicații precise, aduce beneficii maxime, pacientul este considerat complet vindecat chirurgical, cu evoluție ulterioară precoce și la distanță normală, asemănătoare cu a unui copil sănătos de aceeași vârstă, perfect reancorat într-un regim de viață obișnuit. A doua categorie este reprezentată de intervențiile paliative, care la rândul lor pot fi etape pregătitoare pentru o viitoare corecție totală (situația optimă); pentru un număr relativ mic de cardiopatii congenitale, dar de complexitate mare, reprezintă din păcate singura opțiune chirurgicală. La acești pacienți, leziunile anatomice cardiace sunt atât de severe încât nu vor beneficia vreodată de o corecție fiziologică. Scopul lor este de a ameliora și de a îmbunătăți vremelnic condiția generală a copilului."

Doamna doctor Drăghici-Martinaș Lidia-medic specialist cardiologie în cadrul Centrului Medical Academica: 

"Suflul sistolic se detectează la auscultația zonei precordiale în cadrul examenului clinic. În cazul în care are caracteristici, auscultatorii care pot sugera o afectare cardiacă indică evaluare ecocardiografică. Suflul sistolic nu este o boală în sine, ci se auscultă cu stetoscopul în cadrul examenului clinic; uneori poate sugera funcție de caracteristicile lui auscultatorii o malformație cardiacă sau o afectare valvulara cardiacă, alteori sunt sufluri fiziologice fără semnificație clinică și care nu necesită decât supraveghere anuală clinică. Complicațiile pot fi date doar în cazul în care suflul este manifestarea unei afectări cardiace și în acest caz complicațiile depind de patologia incriminată." 

Mulțumim domnului doctor Mircea Cotul și doamnei doctor Drăghici-Martinaș Lidia pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.

Surse:
www.heart.org; www.ncbi.nlm.nih.gov; www.patient.co.uk; www.medicinenet.com/

Surse foto: iStock.com, Pixabay.com

Articolul urmator
Totul despre histeroscopia diagnostică și intervențională
Totul despre histeroscopia diagnostică și intervențională

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Rihanna și rolul de mamă: „Voi fi o mamă psihopată! Totul până la copilul meu”
    Rihanna și rolul de mamă: „Voi fi o mamă psihopată! Totul până la copilul meu”

    La începutul anului, Rihanna dezvăluia lumii întregi că se pregătește să intre în rândul mămicilor. Artista în vârstă de 33 de ani a anunțat că...

    Cele mai posesive zodii. Nevoia lor de a controla totul destramă relația
    Cele mai posesive zodii. Nevoia lor de a controla totul destramă relația

    Orice femeie își dorește alături un partener grijuliu, iubitor și protector, care să îi ofere un sentiment de siguranță. Dar ce se întâmplă atunci când...

    Viața cu un copil cu autism: noțiunea de joacă a căpătat un cu totul alt sens
    Viața cu un copil cu autism: noțiunea de joacă a căpătat un cu totul alt sens

    Diagnosticarea cu autism pune dezvoltarea copilului în cu totul altă perspectivă. Asta include și noțiunea de joacă. Uite ce a învățat această mămică de când a...

    Copiii cumnatei mele distrug totul în casă, așa că le-am interzis să îmi mai calce pragul
    Copiii cumnatei mele distrug totul în casă, așa că le-am interzis să îmi mai calce pragul

    Tu cât de mult iubești copiii? Suficient încât să treci cu vederea faptul că atunci când trec pragul casei tale, lasă în urmă numai dezastru? O femeie de...

    Totul despre laminarea genelor
    Totul despre laminarea genelor

    Laminarea genelor este o procedură cosmetică cu efect semi-permanent de volumizare și curbare a genelor. Această metodă nu este același lucru cu extensia de gene și nu presupune...

    Gândiți-vă că sunt femei ca mine care ar da totul ca să fie mame, dar nu pot, în vreme ce multe altele își abandonează copiii...
    Gândiți-vă că sunt femei ca mine care ar da totul ca să fie mame, dar nu pot, în vreme ce multe altele își abandonează copiii...

    Știi cum este să îți dorești ceva din toată inima și să nu poți avea acel ceva niciodată?

    Am fost diagnosticată cu autism la aproape 40 de ani. Totul are sens acum
    Am fost diagnosticată cu autism la aproape 40 de ani. Totul are sens acum

    Potrivit „Scientific American”, diagnosticarea fetelor cu tulburări de spectru autist se realizează mai dificil decât în cazul băieților, în condițiile...

    Mi-au spus că totul e bine, dar fetița mea a trăit numai 12 zile
    Mi-au spus că totul e bine, dar fetița mea a trăit numai 12 zile

    Pierderea unui copil este una dintre cele mai dure experiențe și, din păcate, este o situație ce poate surveni oricând în cazul bebelușilor microprematuri. Prin așa ceva a...

    © 2024 Qbebe