Totul despre amigdalita

Amigdalita reprezinta o inflamatie a amigdalelor, doua excrescente mici, ovale situate in spatele gatului, cate una pe fiecare parte; cele sanatoase au aceeasi marime si culoare roz similara cu a zonei din jur, iar pe suprafata lor sunt vizibile mici depresiuni (cripte) care se pot adanci si contine buzunare de puroi. Se prezinta sub doua forme clinice: acuta (episod singular cauzat de mai multe tipuri de bacterii sau virusuri) sau cronica (o infectie persistenta care poate conduce la formarea de cripte sau pietre). Abcesul periamigdalian reprezinta o acumulare de puroi in spatele amigdalelor. Aceste organe sunt compuse din tesut similar nodulilor limfatici si fac parte dintr-un cerc/inel de tesut glandular (inelul Waldeyer) ce inconjoara spatele gatului. Amigdalele reprezinta "prima linie de aparare" impotriva virusurilor si bacteriilor care intra in gura (produc anticorpi) si din acest motiv sunt mai vulnerabile la infectii si inflamatii. Dupa adolescenta, functionarea sistemului lor imunitar scade si de aceea apar si cazuri la adulti (mai dese sunt la copii).

Cauze

Amigdalita poate fi cauzata de infectii bacteriene si virale, fiind des intalnita bacteria de tip streptococ (Streptococcus pyogenes - streptococ de grup A). De obicei este insa vorba de: adenovirusuri, virusuri gripale, virus Epstein-Barr, virusuri paragripale, enterovirusuri si virusul Herpex simplex. In cazul in care nu sunt tratate cauzele bacteriene, respectiv streptococice, pot cauza pe termen lung febra reumatica (afecteaza inima in timp) si afectarea rinichilor. Din punct de vedere statistic, doar 30% din cauze sunt bacteriene la copii, iar 10% la adulti.

Domnul doctor Razvan Hotaranu, supraspecializare in chirurgie endoscopica O.R.L. http://rhmed.ro:

"Amigdalita se poate explica prin trei cauze principale:

Streptococul de grup A - aceste bacterii frecvente sunt responsabile pentru jumatate din cazurile de amigdalita, afectand 1 persoana din 5 (inclusiv adultii). Numeroase persoane nu prezinta simptome, dar pot transmite bacteriile. Streptococii de grup A sunt bacteriile cele mai susceptibile de a provoca o boala, aflandu-se la originea anginei streptococice.

Diversi virusi respiratori - Virusul gripei, in special, explica cea mai mare parte din restul de 50% cazuri de amigdalita. Aceste infectii sunt uneori mai putin grave decat infectiile bacteriene.

Mononucleoza infectioasa - Provocata de virusul Epstein-Barr, mononucleoza infectioasa antreneaza deseori simptome de inflamatie a amigdalelor. La copiii mici, simptomele asociate in mod normal cu mononucleoza la adulti, sunt absente, dar cazurile de amigdalita sunt frecvente."

Domnul doctor Arthur Weisman - Medic primar ORL la Institutul ORL Hociota si Centrul Medical Academica, Asistent universitar UMF Carol Davila, Doctor in Medicina www.weismanmedical.net:

"Amigdalita acuta reprezinta infectia acuta a tesutului amigdalelor palatine.
Amigdalita este de obicei virala (rhinovirusuri, coronavirusuri, adenovirusuri). Mai rar poate fi cauzata de virusuri gripale, paragripale, enterovirusuri, herpes-virusuri. In cazul amigdalitei asociate cu mononucleoza infectioasa, agentul cauzator este virusul Epstein-Barr.
Amigdalitele bacteriene sunt determinate de streptococi, cel mai frecvent de SBHGA (streptococul beta-hemolitic de grup A). Alte bacterii includ: Mycoplasma pneumoniae, Neisseria gonorrhoeae etc."

Simptome

Principalele simptome sunt inflamatia si umflarea amigdalelor, uneori suficient de severa incat sa blocheze caile respiratorii. Alte simptome includ: durere de gat, inrosire a amigdalelor, un strat de culoare alba sau galbuie deasupra amigdalelor, vezicule sau ulceratii dureroase in gat, raguseala sau pierderea vocii (sau voce ingrosata), durere de cap, pierderea apetitului, durere de ureche, dificultate la inghitire sau la respirat pe gura, glande inflamate in zona gatului sau a mandibulei (noduli limfatici), febra, frisoane, respiratie urat mirositoare, intepenirea gatului. La copii (este vorba de prescolari si adolescenti), simptomele pot include si: greata, varsaturi, durere abdominala; pentru bebelusii care nu pot descrie simptomele resimtite trebuie urmarite: salivatia cauzata de inghitirea dificila/dureroasa, refuzul mancarii sau agitatie neobisnuita. Este important sa obtineti un diagnostic exact si este obligatoriu consultul medical cand apare si iritatie pe corp, durerea se agraveaza sau nu poate fi tratata la domiciliu, resimtiti o stare de oboseala extrema, nu puteti manca, bea sau controla secretia salivara si, nu in ultimul rand, daca intampinati dificultate in respiratie.

Trebuie sa stiti ca amigdalita este contagioasa, indiferent de cauza, fiind transmisa prin contact direct cu particule de saliva (tuse, stranut). In cazul in care este implicata o cauza virala, amigdalita este contagioasa pentru aproximativ 7-10 zile, in timp ce cea bacteriana presupune un timp de vindecare mai lung, respectiv 2 saptamani. Daca amigdalitata bacteriana este tratata cu antibiotic, dupa 24-48 ore de la inceperea tratamentului, bolnavul nu mai este considerat contagios.

Diagnostic

Medicul va initia un examen fizic prin care va analiza gatul, urechile si nasul cu ajutorul instrumentelor speciale cautand eventuale infectii, va urmari semne de scarlatina (este asociata in unele cazuri cu infectiile streptococice), va palpa gatul verificand daca sunt inflamati nodulii limfatici, va ausculta respiratia cu stetoscopul si va urmari marirea splinei (cand inflamatia amigdalelor a fost cauzata de mononucleoza).

Cel mai des, cand medicul suspecteaza o infectie bacteriana, se apeleaza la exudat faringian (efectuat la laborator in termen de 3-4 zile), prin care se preleveaza o mostra din secretiile bucale pentru analiza (cu ajutorul unui betisor cu vata). Se poat apela si la hemoleucograma completa, prin care se estimeaza numarul diferitelor tipuri de celule din organism. Profilul celor care este crescut (coroborat cu cele normale sau cu cele sub parametri) indica daca este vorba de un agent bacterial sau viral.

Tratament

Acesta depinde in mare masura de cauza. Daca este vorba de o infectie bacteriana, tratamentul presupune antibiotic care pot fi administrat intr-o doza unica (injectabil) sau timp de 10 zile sub forma de comprimate/sirop (de obicei este vorba de Penicilina pentru streptococul de grup A, daca nu exista o alergie la acesta). Desi este posibil sa observati o ameliorare a simptomelor dupa 2-3 zile de tratament, este important sa-l urmati pe intreaga durata pentru a preveni o recadere sau o rezistenta crescuta a bacteriei (antibioticele pot cauza deranjamente stomacale sau chiar iritatii pe corp). Retineti ca in cazul in care este vorba de o infectie virala, corpul se va vindeca singur, tratamentul fiind destinat doar unui confort sporit si nu include antibiotic. Exista si exceptii in acest sens, de exemplu cand infectia este grava si nu se amelioreaza dupa cateva zile sau cand sistemul imunitar nu functioneaza corespunzator (daca vi s-a indepartat splina sau urmati chimioterapie) in care medicul indica in orice caz antibiotic.

De asemenea, este indicat sa beneficiati de odihna (inclusiv vocala), sa consumati lichide calde (ceaiuri sau cafea) sau foarte reci pentru a reduce durerea de gat (dar si pentru a preveni deshidratarea), sa consumati alimente moi (cum este inghetata, jeleuri etc.), sa folositi un umidificator (pentru a elimina aerul uscat care poate irita gatul), sa faceti gargara cu apa sarata (1 lingurita la o cana cu apa) si, daca medicul consimte, si analgezice cum sunt acetaminofen sau ibuprofen sau chiar spray-uri/comprimate cu efect antiseptic. Este important si sa evitati iritantii, cum sunt fumul de tigara sau produsele de curatenie care pot crea un disconfort  suplimentar gatului. Nu administrati copiilor sub 18 ani aspirina deaorece poate cauza sindromul Reye.

Indepartarea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomie) poate fi folosita pentru a trata amigdalitele recurente, pe cele cronice sau pe cele bacteriene care nu raspund la antibioterapie. Amigdalite dese sunt considerate: mai multe de 7 episoade pe an, mai mult de 5 episoade pe an in ultimii doi ani, mai mult de 3 episoade pe an in ultimii 3 ani. Aceasta procedura poate fi recomandata si in cazul in care apar complicatii dificil de gestionat, cum sunt: apneea obstructiva in somn, respiratia/inghitirea dificila (in speciala carne si alte produse voluminoase), un abces care nu se amelioreaza cu tratament. Interventia este realizata rapid, intr-o singura zi (cand nu este vorba de bebelusi) si poate fi realizata chirurgical (cu scalpel), cu tehnica de laser, radiofrecventa sau electrocauterizare (amigdalele marite sunt respectiv taiate, arse sau evaporate), iar recuperarea dureaza 7-14 zile (apar dupa operatie durere de fata, dar si in urechi, mandibula sau gat, necesitand medicatie analgezica). Este important ca in aceasta perioada sa beneficiati de odihna si o cantitate sporita de lichide, dar si sa evitati produsele lactate in primele 24 ore. In unele cazuri apare post-operator si o crestere usoara a temperaturii corpului sau mici striuri de sange din nas sau in saliva (daca febra este ridicata si curge sange rosu aprins apelati de urgenta la medic).

Retineti ca amigdalele constituie o parte importanta a sistemului imunitar si nu trebuie indepartate decat cand este necesar, iar varianta potrivita de indepartare a lor trebuie discutata si analizata indeaproape (luand in considerare beneficiile si riscurile cum sunt sangerarea excesiva, mai ales ca necesita anestezie generala). Durata uzuala a procedurii variaza intre 30-45 minute si este mai des realizata la copii.

Domnul doctor Razvan Hotaranu, supraspecializare in chirurgie endoscopica O.R.L. http://rhmed.ro:

"Amigdalita cauzata de o infectie bacteriana se trateaza cu ajutorul antibioticelor. Desi administrarea de antibiotice impotriva unei infectii fara ca in prealabil sa fie depistata prezenta bacteriilor nu este in general recomandata, amigdalita constituie o exceptie, deoarece bacteriile sunt cauza cea mai frecventa a bolii si nu virusurile.

Deseori, cand un copil sufera de amigdalita, membrii familiei trebuie sa efectueze unele examene, pentru a se stabili daca sunt purtatori asimptomatici ai streptococilor de grupa A. In acest caz, ei trebuie sa primeasca antibiotice pentru a distruge bacteriile si a proteja copilul impotriva infectiilor recurente.

Unii copii sufera de infectii recurente sau cronice. Daca nu raspund la tratamentul cu antibiotice, se practica o amigdalectomie (extragerea chirurgicala a amigdalelor). In prezent, se incearca limitarea numarului acestor interventii la cazurile grave, deoarece aceste proceduri prezinta anumite riscuri.

Abcesul periamigdalian este in general tratat prin drenare si prin administrarea de antibiotice

Amigdalita de cauza virala se rezolva de la sine. Se poate administra acetaminofen (paracetamol) sau ibuprofen pentru a reduce simptomele. In schimb, nu se administreaza acid acetilsalicilic la copiii cu infectie virala. Acest lucru ar putea provoca sindromul Reye, afectiune foarte grava caracterizata prin atingere cerebrala."

Domnul doctor Arthur Weisman - Medic primar ORL la Institutul ORL Hociota si Centrul Medical Academica, Asistent universitar UMF Carol Davila, Doctor in Medicina www.weismanmedical.net: 

"Fiind in majoritatea cazurilor de cauza virala, amigdalita acuta se trateaza simptomatic, cu acetaminofen, antiinflamatoare nesteroidiene (acidul acetilsalicilic nu va fi folosit la copii din cauza riscului aparitiei sindromului Reye).
Daca amigdalita este bacteriana, se asociaza si antibiotice, care reduc durata si severitatea simptomelor, previn aparitia complicatiilor supurative sau non-supurative, previn transmiterea infectiei.
Daca simptomele sunt severe, poate fi adminstrata o singura doza de dexametazona intramuscular (la adulti sau copiii peste 12 ani).
Daca episoadele de amigdalita acuta sunt frecvente, poate fi indicata indepartarea chirurgicala a amigdalelor palatine (amigdalectomia)."

Complicatii

Inflamatia sau inflamarea amgidalelor in urma amigdalitelor frecvente sau cronice poate cauza complicatii cum sunt: dificultate in respiratie, apnee in somn, infectii care se raspandesc in tesutul din jur (celulita amigdaliana), infectie care conduce la un depozit de puroi in spatele amigdalei (abces amigdalian apare de obicei doar pe o parte si poate urma o amigdalita sau poate aparea si in lipsa acesteia; necesita antibiotic dar si drenajul puroiului prin operatie). Daca infectia este cauzata de o bacteria streptococica sau daca antibioterapia este incompleta, exista risc crescut de febra reumatica (afecteaza inima, incheieturile si alte tesuturi), glomerulonefrita poststreptococica (afectiune renala ce presupune indepartarea inadecvata a reziduurilor si a excesului de lichide din corp). De asemenea, se poate intampla ca infectia sa se raspandeasca la tesuturile apropiate, cauzand de exmplu infectie a urechii, a sinusurilor sau a pieptului. Iata si cazuri speciale considerate complicatii medicale: mononucleoza infectioasa (virusul Epstein-Barr; cauzeaza si alte simptome in afara de amigdalita) si cancerul (sunt rare cazurile de cancer amigdalian, insa daca simptomele sunt grave, nu se amelioreaza si sunt insotite de dificultate in respiratie/inghitire-deschiderea gurii, durere severa si temperatura crescuta de obicei doar pe o parte a gatului).

Domnul doctor Razvan Hotaranu, supraspecializare in chirurgie endoscopica O.R.L. http://rhmed.ro: 

"Principalele complicatii ale amigdalitei sunt infectiile ulterioare. De altfel, utilizarea antibioticelor are obiectivul de a preveni recurenta infectiilor. Bolnavii de amigdalita sunt usor contagiosi in cazul prezentei unei bacterii sau a virusului Epstein-Barr si foarte contagiosi in cazul unei raceli sau gripe. Din nefericire, antibioticele nu reduc decat riscul de transmitere a bacteriilor si nu permit prevenirea raspandirii virusurilor.

O alta complicatie ce poate surveni este abcesul periamigdalian. Spre deosebire de o amigdalita simpla, acest abces nu poate fi palpat pe o latura a gatului. Abcesul periamigdalian survine in special la adultii tineri ce sufera de amigdalita.

Otita medie este o infectie frecventa a urechii medii, provocata in majoritatea cazurilor de o infectie care se extinde de la gat. Tubul prin care se propaga infectia este mai scurt la copii, motiv pentru care aceasta categorie constituie marea majoritate a victimelor. Otita medie este dureroasa si poate provoca alte complicatii.

Reumatismul articular acut - in trecut, aceasta boala era frecventa, inainte de utilizarea antibioticelor in tratamentul amigdalitelor si a altor infectii bacteriene ale gatului si cavitatii bucale. Reumatismul articular acut (RAA) este o consecinta a propagarii infectiei cu streptococii de grupa A la organele vitale, in special inima, provocand tulburari permanente si antrenand o boala cardiaca fatala.
Nefrita streptococica este o alta complicatie redutabila a infectiei streptococice ce poate conduce la pierderea functionalitatii renale."

Domnul doctor Arthur Weisman - Medic primar ORL la Institutul ORL Hociota si Centrul Medical Academica, Asistent universitar UMF Carol Davila, Doctor in Medicina www.weismanmedical.net: 

"Amigdalita netratata se poate complica cu scarlatina, sinuzita acuta, otita medie acuta, flegmon periamigdalian, abces laterocervical, reumatism articular acut, glomerulonefrita poststreptococica acuta, soc septic streptococic, sindromul PANDAS.
Amigdalita acuta este de obicei auto-limitanta, rezolvandu-se in maxim 1 saptamana, fara sechele. Uneori, insa, se poate instala amigdalita recurenta si se poate ajunge la necesitatea amigdalectomiei."

Preventie

Deoarece germenii care cauzeaza amigdalita sunt, dupa cum am mentionat, contagiosi, igiena reprezinta cheia preventiei. Astfel, este importanta spalarea riguroasa si frecventa a mainilor, in special dupa folosirea toaletei si inainte de masa, evitarea impartirii alimentelor, a paharelor sau a tacamurilor. In special pentru copii, este bine sa evite colectivitatea pe perioada bolii si sa ii invatati cum sa tuseasca/stranute corect (folosind un servetel si spalandu-se pe maini).

Citeste si:

Rosu in gat la copii: cauze, simptome, tratament 

Rosu in gat la sugari 

Multumim domnilor doctori Razvan Hotaranu si Arthur Weisman pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Surse:

www.mayoclinic.org; www.medicinenet.com; www.emedicinehealth.com; www.webmd.com; www.patient.co.uk