Afla de ce este important sa vorbesti cu bebele inca din burtica

Bebelusul traieste o viata plina in burtica ta. Studiile din ultimii ne confirma bogatia experientelor lui emotionale. Miscarile spontane si delicate pe care incepem sa le resimtim, din partea lui, inca de pe la 10 saptamani, exprima trasaturi timpurii legate de auto-control, de nevoi si de interese. Spre exemplu, imaginile gemenilor, obtinute cu ajutorul ultrasunetelor, ne arata cum comunica unul cu altul, prin loviturile si imbrancirile repetate.

Uneori, bebelusul protesteaza impotriva experientelor inconfortabile. Este foarte graitor cum, in timpul interventiei de amniocenteza, bebelusul "ataca" acul invaziv cu pumnuletul inchis, comunicand astfel auto-aparare, afirmare de sine, neplacere si furie pe care, poate, nu le-am fi banuit la el.

Bebelusul din burta reactioneaza la emotiile din mediu

Sistemul emotional al bebelusului este flexibil si se organizeaza in armonie cu experientele din mediul sau. Cu alte cuvinte, acelasi copil poate fi sanatos si echilibrat emotional, in burta mamei si dupa nastere; la fel cum poate fi tulburat si negativist. Nu tine numai de gene, ci si de influentele pe care le exercita asupra lui starea noastra emotionala sau certurile cu partenerul.

Tu esti cea mai apropiata persoana de bebelusul care se afla inauntrul tau.  Orice simti si gandesti tu, trece mai departe, la el. O "burtica" inconjurata de furie, de frica sau de anxietate, se va adapta la acest mediu negativist si il va "purta" cu el mai departe, pana cand vei schimba tu culorile... De exemplu, tiparele de reactie la frica, care sunt vizibile prin ultrasunete, se regasesc la copil si dupa nastere. Tu si partenerul rau sunteti cei care modelati lumea emotionala a viitorului nou-nascut, inca de pe acum.

Bebelusul din burta te aude

Pe la 15 saptamani, ultrasunetele ne arata ca bebeii reactioneaza, miscandu-se, la un hohot de ras ori la un simplu stranut al mamei. Ei memoreaza vocea mamei si a altor persoane apropiate, pe care le asculta in mod constant, cum ar fi tatal, fratiorul sau preotul care slujeste Liturghia in fiecare duminica. Intr-un experiment recent, mamicile au cantat copilului un cantecel simplu, in rime, zilnic, timp de patru saptamani. Au inceput cand sarcina era in saptamana a 33-a. In saptamana 37, s-a constatat ca bebelul dinauntru reactioneaza la cantecelul cunoscut cu o modificare semnificativa a ritmului cardiac.

Imediat dupa nastere, copilul manifesta o preferinta pentru vocea mamei si pentru limba lui nativa. Numeroase alte experimente demonstreaza ca bebelul care este expus la anumite partituri, melodii si secvente televizate, inca din burta, le recunoaste dupa nastere si reactioneaza la ele, linistindu-se.

Iar analizele spectografice efectuate de cercetatorii americani asupra vocii si sunetelor emise de bebe in a 26-a saptamana de gestatie, arata ca acesta deja a inceput sa adopte caracteristicile vocii pe care o are mama.

Si bebelusul din burta iti comunica tie

Sarcina este cea mai adanca intimitate care poate exista intre doua fiinte umane, asa ca sa nu te mire daca simti aceasta comuniune cu bebelusul, uneori chiar foarte puternic.

Comunicarea dintre voi are loc, pe de o parte, la nivel molecular. Hormonii de stres (adrenalina, nonadrenalina) si hormonii sexuali trec la bebelus, prin cordonul ombilical si prin placenta. Cu alte cuvinte, cel mic face parte din tine, la fel precum inima sau ficatul tau.

Apoi, voi doi comunicati la nivel senzorial. Atunci cand canti, ii vorbesti, iti aatingi burtica sau "ciocani", comunici cu cel mic dinauntru, prin simturile lui. El procdeaza la fel. De exemplu, cand asculta o melodie care ii place, va lovi energetic, dar gentil. In schimb, il simti mai agitat, cu lovituri neplacute, atunci cand il expui unui concert rock sau zgomotului de pe un santier.

Si, nu in ultimul rand, specialistii vorbesc despre o comunicare intuitiva. Ai experimentat-o, desigur: atunci cand intorci capul pe strada intr-o directie anume, fara sa stii de ce si surprinzi o privire care te fixeaza, atunci este vorba despre intuitie. Ai mai auzit si de gemenii monozigoti care, desi aflati la mare departare unul de altul, isi dau seama cand unul dintre ei este afectat puternic de ceva.

La fel, un grad de intuitie se activeaza si in relatiile dintre oameni apropiati, mai ales in momente intense. De exemplu, in noaptea in care tata a murit, am resimtit la un moment dat un dor atat de puternic si de presant, incat m-am surprins ca rup un colt de hartie, pe care am scris "tata" si ca mi-l lipesc cu scoci, pe piele, in dreptul inimii. Stiam ca gestul era unul infantil, dar sentimentul imi cerea sa il gestionez cumva, mai ales ca nu puteam sa iau legatura cu tata.

Astfel de "coincidente" intuitive au loc in relatiile stranse dintre oameni si cu atat mai mult in relatia simbiotica mama - bebelusul inca nenascut. De exemplu, Ramona, mamica lui Eugen, care acum are un anisor, povesteste:

"Mi se intampla uneori sa am stari emotionale care parca nu era ale mele, nu mi se potriveau. Am crezut ca sunt provocate de schimbarile homonale din sarcina. Acum pot spune ca, pentru unele dintre ele, nu asta era cauza, ci efectiv bebele din burta mea. 

Intr-o noapte, era furtuna. Eu ador furtunile. Noi stam la casa si avem chiar in dreptul geamului de la dormitor doi scorusi care, daca bate vantul tare, se mai ating de geam.  

M-am trezit din somn din cauza zgomotelor acestora, pentru prima data. Afara tuna, fulgera si efectiv simteam ca nu eu ma tem, dar ca am un sentiment de frica fata de furtuna, nepotrivit, irational. L-am trezit si pe sotul meu, am vorbit cu el... Mi-a sugerat ca poate ii este frica lui bebe. Asa ca am inceput sa il mangai, sa ii explic de unde vine atata zgomot si ca nu este nevoie sa se teama. Nu mi-a raspuns prin lovituri, insa in scurt timp, frica a disparut si am simtit ca ma linistesc.

De atunci, am mai avut astfel de experiente, in care sunt sigura ca Eugen imi transmitea cum se simte, pentru ca daca ii vorbeam (lui, nu mie), ma linisteam". 

O astfel de comunicare intuitiva are nevoie sa fie incurajata de tine; ea nu se petrece in mod invaziv sau intamplator. Daca ii dai o sansa, ea poate surveni.

Cum sa vorbesti cu bebelusul din burta?

Nu esti singura: multe mamici se simt stanjenite sa ii vorbeasca bebelui ca unui interlocutor real. Prefera sa ramana "rationale": isi maseaza burta si vorbesc mult prin casa, pentru ca micutul sa le auda vocea. Insa nu ii vorbesc lui, personal. Iar a comunica asta inseamna: sa te conectezi la bebele din burta. Sa vorbesti cu el.

1. Da-i o sansa

Si incepe atunci cand esti singura, seara la culcare sau la dus, daca te stinghereste prezenta sotului. Imagineaza-ti ca este un bebelus in carne si oase; ce i-ai spune? Alinta-l, intampina-l cu "buna dimineata" si ureaza-i "vise placute". Povesteste-i ce faci tu, ce mancare pregatesti, ce rochie iti cumperi azi, cum arata tati, ce culoare ai ales pentru tapetul din camera lui, ce gust bun au capsunile...

2. Explica-i ce se intampla, atunci cand ai emotii puternice

Mai ales cand acestea sunt negative. Experimentele arata ca atunci cand mama are o suparare sau este speriata, ritmul cardiac al copilului se poate dubla. Vorbeste cu cel mic si alina-l, explicandu-i cum te simti si ca emotiile tale nu au de ce sa il supere pe el. Un astfel de dialog te calmeaza si pe tine si, chiar daca esti inca sceptica, il calmeaza si pe el.

3. Canta-i

Studii numeroase arata ca a-i canta bebelusului este cel mai eficient mijloc de comunicare cu el. Si este vechi de cand lumea. In Uganda si Nigeria, femeile au anumite cantece pe care le fredoneaza si pe care danseaza in prioada prenatala, pentru ca dupa nastere, sa isi adoarm copiii pe ele. In Japonia, acelasi ritual - de a comunica prin cantece cu cel mic din burta - se numeste Taiko. Acesti copii se ataseaza mai usor si fara probleme de mama si, deja la o luna de la nastere, zambesc cu mai multa usurinta si seninatate, comparativ cu alti copii.

4. Ca sa iti vina mai usor, fa o ecografie 3D sau 4D

Doctorii spun ca atunci cand iti vezi, efectiv, copilul, in mediul sau si miscandu-se, atunci devii mai constienta de existenta lui. Atunci incepi sa il percepi si mai puternic drept o persoana, un copil. Reactia mamicilor este fenomenala: sunt surprinse, emotionate sau coplesite. Deodata, bebelusul este real. Si abia asteapta sa comunici cu el...

De ce este important pentru tine sa vorbesti cu bebelusul tau din burta

In burtica, bebele este alert, atent si raspunde la activitatile care implica vocea, atingerea si muzica. Studiile arata ca acest tip de experiente se asociaza cu un atasament mai strans dintre mama si copil, atat pe perioada sarcinii, cat si dupa nastere. Pentru o femeie, mai ales cand este prima oara gravida, relatia pe care o stabileste cu bebelusul devine un izvor de dragoste: ea devine expansiva si poate simti ca intra cu usurinta in comuniune cu alte persoane. Un alte efect al comunicarii cu bebele este ca atasamentul dintre cei doi se consolideaza si asta reduce frica de necunoscut, care te bulverseaza adesea, atunci cand esti pentru prima oara mamica.

In plus, mamele care obisnuiesc sa comunice bebelusului in perioada prenatala experimenteaza nasterea, se pare, intr-un mod mai relaxat si mai putin dureros decat femeile care nu au vorbit cu bebele. Se pare ca nasterea este efectiv mai usoara, pentru ele.

De ce este important pentru bebelusul din burta sa vorbesti cu el

Alte cercetari arata ca acei copilasi carora mama le-a vorbit, le-a cantat si le-a transmis afectiune prin intermediul atingerii (prin masaj), adresandu-li-se ca unor persoane reale, demonstreaza dupa nastere o dezvoltare mai rapida a limbajului, o procesare cognitiva mai alerta si capacitatea de a-si gestiona emotiile. Ei stau semnificativ mai "bine" la aceste capitole, fata de copiii care nu au beneficiat de tratamentul "special" din partea mamei, cata vreme au asteptat in uter.

Un alt rezultat important si pozitiv pe care ni-l indica numeroase cercetari se refera la acele mame care obisnuiau sa fumeze masiv, sa consume droguri si sa bea alcool inainte de sarcina si care s-au lasat, pentru bunastarea sarcinii. Cele care intra in comuniune cu bebele, adresandu-i-se la persoana a doua singular, arata o probabilitate mult mai mica, fata de cele care nu cultiva comunicarea prenatala, de a reveni, dupa nastere, la comportamentele nocive.

Tu vorbesti cu bebelusul tau din burta? Cum? Povesteste-ne si incurajeaza-le si pe restul mamicilor!