Caz unic în lume: un bebeluș s-a născut cu trei organe genitale

Bebelușul avea trei luni când medicii au constatat că se născuse cu trei organe genitale

Copilul a ajuns la medic după ce părinții săi au realizat că existau două formațiuni din piele la baza scrotului său. Consultându-l, doctorii și-au dat seama că erau două organe genitale ce crescuseră din scrotul bebelușului. Primul se dezvoltase aproape de baza organului primar, iar celălalt apăruse dedesubtul scrotului.

Când au văzut despre ce era vorba, medicii s-au întrebat dacă nu cumva această anomalie apăruse întrucât copilul fusese expus, în timpul sarcinii, la diferite medicamente sau substanțe chimice sau dacă nu se putea vorbi despre un „istoric” în familie de anomalii genetice. S-a aflat că nu era valabilă niciuna dintre aceste ipoteze, bebelușul fiind sănătos. Ceea ce s-a constatat a fost însă că exista o acumulare de lichid în jurul testiculului, pe partea stângă.

A suferit o intervenție chirurgicală

După ce a fost consultat de mai mulți specialiști, s-a decis ca bebelușul trebuue să fie operat, nu doar pentru eliminarea acumulării de lichid, ci și pentru îndepărtarea formațiunilor suplimentare. Potrivit raportului de caz prezentat în „International Journal of Surgery Case Reports”, cele două excrescențe suplimentare (unul cu lungimea de 2 cm și celălalt cu lungimea de 1 cm) au fost atașate de organul original, folosindu-le un material de sutură special, cu o absorbție treptată. A fost îndepărtată și acumularea de lichid.

Bebelușul s-a refăcut după operație fără probleme, iar la evaluarea post-operatorie de după 1 an s-a sesizat că nu survenise niciun efect advers.

Au mai fost raportate cazuri de persoane cu două organe genitale

Dacă până la acest bebeluș nu au mai fost raportate alte cazuri de persoane născute cu aceeași problemă medicală dar au mai existat cazuri de persoane cu două organe genitale. Acest fenomen poartă numele de difalie și, așa cum s-a precizat și într-un studiu din anul 2003, incidența sa este foarte rară (cam la 1 din 5,5 milioane de nașteri). Oamenii de știință afirmă că se știa de difalie din secolul al XVII-lea și că de atunci în lume nu s-au raportat mai mult de 100 de cazuri.

S-a ajuns la concluzia că fiecare caz de difalie este unic. Spre exemplu, în anumite situații poate fi vorba despre un mic penis suplimentar, iar în alte cazuri s-a semnalat prezența unui al doilea organ complet dezvoltat. De asemenea, s-a adus în prim-plan și următorul aspect: difalia survine în timpul sarcinii, anumiți cercetători considerând că apare încă din timpul săptămânilor 3-6 de sarcină, dar majoritatea cred că de fapt are loc în cea de-a 15-a săptămână.

O altă observație pe care lumea medicală a ținut să o aducă în atenție este și aceasta: de obicei, difalia este asociată și cu alte malformații, precum sunt cele ale vezicii urinare, ale uretrei, ale colonului, cu malformații ano-rectale, cu cele scheletale sau chiar la nivelul inimii.

În privința tratamentului, acesta depinde de prezența sau absența altor anomalii congenitale, dar și de obiectivul de a se asigura, pe cât posibil, un proces normal de urinare, dar și funcția erectilă. Din acest ultim punct de vedere, de-a lungul timpului s-a putut sesiza că funcția erectilă poate fi prezentă atât la un singur organ, cât și la ambele.

Tratamentul pentru difalie este chirurgical, implicând și proceduri de reconstrucție.

Surse: hindawi.com, india.com, iflscience.com, livescience.com, sciencedirect.com

Sursă poză principală: istockphoto.com