Cum să previi rahitismul la copii

Când poate să apară şi să fie diagnosticat?

Rahitismul în cazul bebeluşilor apare şi poate fi diagnosticat între primele 3 - 6 luni de viaţă, putând să evolueze până la vârstă de 2 ani. După vârstă de 2 ani, obiectul îngrijorării sunt consecinţele şi sechelele rahitismului.

Cum îţi dai seama că bebeluşul are rahitism?
Manifestările cel mai uşor de observat sunt cele ale dezvoltării oaselor. La nivelul craniului, se observă înfundarea acestuia. La nivelul toracelui, apar aşa numitele mătănii-costale, mici umflături de o parte şi de altă a sternului. Pot apărea şi deformări ale toracelui, când sternul iese în relief iar coastele inferioare se îndepărtează - torace în carenă. Un alt semn este şi menţinerea deschisă a fontanelelor după 18 luni sau apariţia incompletă a dinţilor după vârstă de 3 ani. Semne la fel de importante sunt deformările membrelor şi fracturile osoase.

Cum să previi rahitismul la bebeluşi?

Pentru o creştere şi dezvoltare armonioasă a bebeluşilor, cel mai bun remediu este un regim alimentar şi de viaţă sănătos, care se poate dobândi pe de o parte, prin alimentaţie variată, mai precis, din toate grupele alimentare: legume, fructe, carne, lactate, evitându-se excesul de dulciuri şi băuturi carbogazoase şi pe de altă parte, prin activitate fizică uşoară regulată, prin cât mai multe activităţi în aer liber în detrimentul privitului la televizor de exemplu, care poate suprasolicită ochii sau poate induce mai târziu, iritabilitate şi alte tulburări de comportament.

Primul pas începe, de fapt, în sarcină, când este recomandat să apelezi la un compelx de vitamien care să ofere șansele cele mai meri bebelușului de a se dezvolta complet și corect, și, cel mai important, sănătos.

Tratamentul cu vitamina D trebuie să fie început încă din ultimul trimestru de sarcina, prin administrarea de vitamina D 1000 - 1200 UI/zi.

Orice medic va recomandă şi va prescrie administrarea de vitamina D bebeluşului încă din primele luni de viaţă. Administrarea vitaminei D se continuă până la vârstă de 2 ani şi jumătate, iar în sezonul rece se va administra până la vârstă de 5 ani. Administrarea se face pe cale orală, prin picături.

Cât despre momentul cel mai bun în care îi poţi da suplimentul de vitamina D, medicii te sfătuiesc să fie înainte de masă, mai ales dacă ai un bebeluş sensibil la adaosurile după masă şi care obişnuieşte să le elimine prin vomă. Dacă nu are astfel de probleme, nu are nicio importantă dacă îi dai suplimentul înainte sau după masă. Având în vedere necesităţile tot mai mari ale bebeluşului, poţi suplimenta din când în când alimentaţia acestuia cu câte o cură de multivitamine, mai ales în cazul acelor copii la care este mai dificil de menţinut un regim alimentar echilibrat.

Există în farmacii o mulţime de suplimente alimentare care conţin diverse formule şi concentraţii de vitamine şi minerale, sub formă de comprimate, siropuri, tablete masticabile. Indiferent de numele acestora sau de sfaturile auzite de la diverse persoane, ai grijă că acest supliment alimentar să se potrivească că şi conţinut şi doză, copilului tău. Aceste suplimente se eleibereaza şi fără prescripţie medicală însă trebuie întotdeauna să ceri sfatul farmacistului, iar dacă îţi este la îndemână şi vrei un plus de siguranţă, poţi apela şi la sfatul medicului.

Nu uită că există şi cazuri de supradoză cu vitamine, ceea ce înseamnă că nu trebuie să îi dai bebeluşului în mod continuu un supliment alimentar, cu atât mai mult nu trebuie luate două suplimente în acelaşi timp.

De ce vitamina D?
Vitamina D există în organism, însă trebuie activată de razele soarelui. Pe de altă parte, există situaţii în care vitamina D nu se găseşte în cantităţi suficiente în corpul bebeluşului.

Totuşi, de ce este aşa de importantă această vitamina pentru bebeluş?
Vitamina D acţionează la nivelul sistemului osos, la nivelul intestinelor, rinichilor, musculaturii, sistemului endocrin şi al întregului metabolism. La nivelul intestinelor, vitamina D creşte absorbţia de calciu şi fosfor şi menţine sănătatea mucoasei intestinale.

Ce analize trebuie să faci?
Siguranţă că ai sau nu un bebeluş care suferă de rahitism ţi-o poate oferi doar un medic pediatru cu experienţă, ajutat şi de investigaţii medicale specifice. Se vor recomandă radiografii făcute micuţului la încheietura mâinii şi la torace, i se va determina calciul şi i se va face o analiză numită fosfatază alcalină, un indicator chimic al rahitismului. Un medic cu experienţă poate simţi oricând urmele lăsate de rahitism, printr-o simplă examinare a copilului.