Știți ce sunteți voi, dragi părinți? Cei care cresc nemurirea. Știți când devine mai ușor? Niciodată.

Aici vă puteți scrie gândurile, oboselile, frământările, dorințele și să ajungeți, astfel, cu ele, către toți ceilalți ca voi. Pentru că meseria de părinte devine mai ușoară numai atunci când poți spune ”- Hei, și eu am trecut prin asta!”. Nu numai că vei deveni autor publicat la Qbebe, dar vei avea și satisfacția grozavă de a atinge sufletele și mințile a milioane de părinți.

Trimite text

Am renunțat la alcoolism pentru a putea fi o mamă mai bună pentru fiica mea

Am renunțat la alcoolism pentru a putea fi o mamă mai bună pentru fiica mea

Bianca Geica - Redactor Senior

Am suferit două pierderi uriașe, iar alcoolul devenise, pentru mine, un „anestezic” pe care mă bazăm foarte mult pentru a nu mai simți durerea prin care treceam. Băutura devenise parte din viața mea. Nu concepeam nici în ruptul capului să îmi încep ziua altfel decât cu un pahar de vin, care să mă facă să uit de faptul că două dintre cele mai iubite ființe din viață mea nu mai sunt. Până într-o zi când am deschis ochii și mi-am dat seama că cea care va avea cel mai tare de suferit de pe urma faptului că are o mamă alcoolică este fiica mea.

Am renunțat la băutură pentru a putea fi o mamă mai bună pentru fiica mea

Ca femeie, nu este deloc ușor să recunoști că ai o problemă cu alcoolul. Îți este rușine să admiți acest lucru, darămite să mai și discuți despre asta cu un prieten apropiat sau cu un terapeut. În plus, cum să îți dai seama că ai o problemă când societatea noastră privește alcoolismul la femei că pe o glumă? Ești stresată? Bea niște vin. Obosită? Vin. Rănită? Bere și vin. Ești tristă? Bea tot ce ai la îndemână. Parcă există această idee preconcepută că o femeie trebuie să bea ceva alcool că să fie distractivă și că să „se simtă bine”. O bună perioadă de timp am crezut și eu același lucru. Luni bune de zile prietenii mei nu mă vedeau altfel decât „puțin amețită”. Ba chiar, la un moment dat, un prieten apropiat m-a întrebat, în glumă, cât mai am de gând să fiu „fata pusă mereu pe distracție”. M-am enervat pe moment, însă după ce m-am trezit din beția mea, mi-am dat seama că a fost modul lui de a-mi spune că poate ar fi timpul să termin cu băutură. Mai ales că aveam un copil de crescut. Un copil pentru care trebuia să fiu un exemplu demn de urmat.

femeie care sta cu spatele si se uita pe fereastra; langa ea sunt o sticla de vin si un pahar

Așa că în august 2021 m-am oprit. Am renunțat la băutură pentru a fi o mamă mai bună pentru fiica mea. Nu am vrut să își aducă aminte de mama ei mereu amețită și cu câte un pahar de băutură în mână. Sigur că nu a fost simplu. Am făcut și încă mai fac ședințe zilnice de terapie. Petrec ore în șir rugându-mă și plângând, ca să mă pot exterioriza altfel decât golind numeroase sticle de vin. 

A simți durerea fără alcool a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să îl fac de la moartea soțului meu Matt. Așa cum spune terapeutul meu, nu am putut să ocolesc durerea. A trebuit să trec prin ea, chiar dacă acest lucru a presupus ca o bună perioadă de timp să nu mai am viață socială. Săptămâni întregi m-am dus doar la muncă, biserică și acasă. M-am îndepărtat de oameni și de situații sociale care m-ar fi putut face să cad din nou în patima alcoolului.

Relația cu fiica mea s-a îmbunătățit foarte mult, iar pe zi ce trece eu simțeam tot mai puțin nevoia de a-mi îneca supărările în câte un pahar de vin. Sigur, nu a fost ușor, dar am reușit să trec peste. Am știut că sunt pe drumul cel bun atunci când copilul meu nu a mai strigat „Mamă, nu uita vinul” pe culoarele magazinului alimentar. Înainte mi se părea amuzant. Acum sunt atât de jenată că a trebuit să treacă prin așa ceva. Relația mea cu Dumnezeu a crescut atunci când mi-am pus toate îndoielile și temerile în mâinile Lui.

mama care isi imbratiseaza fiica

Acum am ajuns în punctul în care pot să beau un pahar sau două și gata. Nu mai beau până adorm. Nu mai alerg după vin atunci când viața mi se pare de nesuportat. Pot să beau la ocazii speciale fără să exagerez, dar nevoia de a bea până nu mai simt nimic nu mai există. Nu exagerez. Nu beau atunci când sunt singură acasă. Nu sar peste cină pentru a bea ceva doar pentru a mă „dezmetici” mai repede. Gătesc pentru copilul meu. Facem lucruri distractive împreună. Primesc e-mailuri de la profesorii ei care îmi spun cât de mult se evoluează. Acest lucru nu mai este în ciuda comportamentului meu, ci datorită lui.

Anul 2021 mi-a adus multă suferință, dar de când am ales să mă pun pe mine și relația cu copilul meu pe primul loc, lucrurile au început să se așeze. Întru în 2022 senină, cu o minte limpede fără regrete. Acum pot spune, cu mâna pe inimă, că sunt o mamă, o profesoară, o prietenă și o creștină mai bună.

Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul www.cafemom.com

itește și:

Surse foto: istockphoto.com

Articolul urmator
Nu vreau să-mi părăsesc soțul, deși m-a înșelat cu sora mea și cu cea mai bună prietenă
Nu vreau să-mi părăsesc soțul, deși m-a înșelat cu sora mea și cu cea mai bună prietenă

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

1 (0)
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
© 2024 Qbebe