Epilepsia la copii: cauze, simptome, tratament

Informații despre epilepsia la copii

Epilepsia reprezintă o afecțiune neurologică (este afectat creierul și sistemul nervos) în care o persoană dispune de tendința de convulsii cu debut în creier. Acest organ este alcătuit din milioane de celule nervoase care folosesesc semnale electrice pentru a controla funcțiile, simțurile și gândurile, iar dacă semnalele sunt întrerupte, apare criza epileptică sau convulsia (apar modificări în activitarea electrică și chimică a creierului). Epilepsia a fost desemnată cea mai frecvent întâlnită afecțiune a creierului din SUA. Trebuie subliniat faptul că nu toate convulsiile sunt epileptice, unele, inclusiv leșinul sau convulsiile febrile, datorându-se altor cauze și nu întreruperii activității creierului.

Există mai multe tipuri de crize epileptice, în funcție de zona creierului afectată. Astfel, au fost identificate crizele focale (sau parțiale) și crizele generalizate. Primele implică doar o parte a creierului, în timp ce crizele generalizate afectează ambele părți. În copilărie a fost mai des identificat criza de tip absență, foarte scurtă ca durată și deseori confundată cu lipsa atenției sau visatul cu ochii deschiși (apare mai des la fete). Un alt tip de criză des întâlnit este cel tonico-clonic când ochii se rostogolesc, mușchii de rigidizează și apar mișcări de tresărire; poate fi pierdut controlul vezicii urinare.

Simptome și cauze pentru epilepsia la copii

Convulsiile specifice epilepsiei la copii se caracterizează prin tresăriri ale corpului, mișcări repetitive, senzații neobișnuite precum un gust sau un miros ciudat/o senzație neobișnuită în stomac. Pot dura de la câteva secunde la câteva minute. Copilul poate fi uneori conștient sau, dimpotrivă, își poate pierde conștiența și nu-și va aminti nimic ulterior din timpul crizei. Pentru unii copii crizele se desfășoară conform unui tipar și se succed la un anumit interval de timp (poartă denumirea de sindrom epileptic); este posibil să dispară de la sine după ce copilul aniversează o anumită vârstă (benigne) sau, dimpotrivă, să se agraveze și să interfereze cu dezvoltarea copilului, apărând asociate și anumite dizabilități. Simptomele se manifestă diferit în funcție de vârsta copilului și de alte afecțiuni preexistente.

Printre cauzele pentru care apare epilepsia la copii se numără o traumă la nivelul creierului (poate fi vorba despre o lovitură gravă la cap), probleme la naștere (lispa de oxigenare a creierului sau malformații la naștere), boli metabolice (dezechilibre chimice ale creierului), tumori ale creierului, malformații ale vaselor de sânge, accident vascular cerebral sau o infecție care afectează creierul (meningită sau encefalită). Epilepsia care are o cauză structurală cunoscută este desemnată epilepsie simptomatică. De asemenea, în unele cazuri epilepsia are o cauză genetică, respectiv este moștenită de la unul dintre părinți sau poate surveni o modificare la nivel genetic (tulburări cromozomiale). Epilepsia cu o cauză probabilă ereditară este denumită epilepsie idiopatică.

Fiecare persoană dispune de un anumit grad de rezistență la convulsii desemnat prag convulsivant, fiind inclus în genele transmise de la părinte la copil. Acest prag nu indică însă debutul convusiilor și depinde de la un copil la altul.

Mod de diagnostic

Este luat în considerare diagnosticul de epilepsie când copilul prezintă mai mult de o criză convulsivă. Pediatrul va indica un consult din partea unui neurolog care va cere în detaliu descrierea simptomelor, ce s-a întâmplat înainte, în timpul și după o criză epileptică. Poate fi de ajutor înregistrarea video a unei crize, precum și efectuarea unor analize de sânge, a unei tomografii (se verifică alte potențiale cauze) sau un RMN (procedură utilă când convulsiile încep într-o anumită zonă a creierului). Cel mai util test de diagnostic este electroencefalograma, un test imagistic care înregistrează activitatea electrică a creierului.

Tratament pentru epilepsia la copii

În majoritatea situațiilor se impune administrarea medicamentelor antiepileptice; trebuie stabilit care este cel mai indicat pentru copil în scopul unui bun control al crizelor. De reținut că acestea pot preveni reapariția crizelor, însă nu le opresc și nici nu vindecă epilepsia. Pot avea însă o serie de efecte adverse care uneori dispar odată cu obișnuirea organismului sau cu ajustarea dozei (irascibilitate/comportament hiperactiv și izolare socială). Nu este indicat să opriți administrarea tratamentului fără a avea aprobarea medicului deoarece puteți agrava crizele. Există și situații în care medicamentele nu funcționează.

O metodă considerată eficientă de mulți părinți constă în dieta ketogenică (în special în cazul copiilor care au crize deși sunt sub tratament medical); aceasta ajută la reducerea numărului de crize și a severității acestora. Este tot o formă de tratament medical și se realizează sub supravegherea unui medic și nutriționist, fiind cea mai cunoscută în acest sens.

Intervenția chirurgicală presupune eliminarea sau separarea unei părți din creier pentru a opri sau a reduce numărul de convulsii. Tipul de operație depinde de tipul de epilepsie și de momentul în care debutează convulsiile. Există și posibilitatea implantării unui stimulator de nerv vag care se aseamănă cu un pacemaker.

De reținut

Este extrem de important de sublinat că în timpul unei crize trebuie să îți păstrezi calmul și să menții copilul în siguranță. Ai grijă ca acesta să nu se afle lângă obiecte care l-ar putea răni și așează ceva moale sub capul său. Rotește corpul său pe o parte pentru ca lichidul din gură să se poată scurge. Nu introduce niciodată ceva în gura sa și nu încerca să îl imobilizezi. Asigură-te că toate persoanele care îi poartă de grijă/îl însoțesc cunosc faptul că suferă de epilepsie.

În final trebuie sublinat faptul că din ipostaza de părinte îți poți susține copilul și îl poți încuraja să își exprime sentimentele pentru a trece mai bine peste această situație (epilepsia poate fi percepută drept înspăimântătoare, dificil de acceptat sau chiar jenantă). De asemenea, acest aspect are un impact mare și asupra educației și relațiilor sociale. Convulsiile la unii copii apar ca răspuns la factori declanșatori precum stres, agitație, plictiseală, neadministrarea medicației sau lipsa somnului; în acest sens evitarea lor poate reprezenta un pas important în reducerea numărului de convulsii. Este util un jurnal al apariției crizelor pentru a identifica un eventual tipar al acestora. Vaccinarea împotriva diverselor boli nu are nicio legătură cu epilepsia, Departamentul de Sănătate al SUA recomandând imunizarea împotriva bolilor infecțioase. Majoritatea copiilor cu epilepsie pot participa la aceleași activități ca și restul, însă este important să se afle în permanență însoțiți.

În ceea ce privește evoluția epilepsiei, poate apărea o remisie spontană (se întâmplă în 2/3 din cazuri); convulsiile dispar de la sine în adolescență. Dacă nu a mai apărut nicio convulsie în decurs de 2 ani, medicul poate recomanda stoparea medicației. Din păcate, epilepsia poate spori șansele unui copil de a se confrunta cu o tulburare de dispoziție sau de învățare. Există un risc crescut pentru dureri de cap, ulcere și alte afecțiuni ale organismului. 

Surse:
www.epilepsysociety.org.uk; http://kidshealth.org; www.healthychildren.org