Sindromul inimii frânte

Informații despre sindromul inimii frânte

Sindromul inimii frânte este o afecțiune a inimii temporară a inimii care survine adesea în situații stresante, precum decesul unei persoane dragi, purtând denumirea de cardiomiopatie takotsubo sau cardiomiopatie de stres; poate fi declanșată și de o afecțiune fizică gravă sau de o intervenție chirurgicală. Persoanele care suferă de sindromul inimii frânte pot să prezinte durere bruscă de piept sau să creadă că suferă un atac de cord. Ce se întâmplă efectiv în acest sindrom? Survine o întrerupere temporară a funcției normale de pompare a inimii într-o anumită zonă a acesteia. Restul de funcții cardiace funcționează normal sau chiar cu contracții și mai puternice. Sindromul inimii frânte poate fi cauzat de reacția inimii la un nivel crescut de hormoni de stres, fiind tratabil; afecțiunea se reversează de la sine în decurs de câteva zile sau săptămâni.
Sindromul inimii frânte este diferit de un atac de cord în modul următor: un atac de cord este în general cauzat de un blocaj complet sau aproape complet al arterei cardiace; acest blocaj se datorează formării unui cheag de sânge la locul îngustării în urmă acumulării de grăsime (ateroscleroză) în peretele arterial. În schimb, în sindromul inimii frânte nu există un blocaj în artere, deși fluxul sanguin al inimii poate să se reducă.

Simptome pentru sindromul inimii frânte

Sindromul inimii frânte poate imita un atac de cord. Anumite simptome includ: durere în piept (angină), scurtarea respirației, chiar și în lipsa unui istoric de boli cardiace. Orice durere de lungă durată sau persistentă în piept poate reprezenta un semnal al unui atac de cord, prin urmare este important să fie luată în serios și să apelezi la servicii medicale de urgență. Prin urmare, dacă observi durere la nivelul pieptului, bătăi de inimă rapide sau neregulate (aritmii) sau scurtarea respirației după un eveniment stresant, sună imediat la ambulanță.

Cauze și factori de risc pentru sindromul inimii frânte

Cauza exactă pentru acest sindrom este neclară, fiind considerată că reprezintă o acumulare a hormonilor de stres, precum adrenalină, care poate afecta temporar inima (nu se cunoaște mecanismul de acțiune exact, fiind suspectată o constricție temporară a arterelor mari sau mici ale inimii). De obicei este precedată de un eveniment fizic intens sau emoțional: știrea decesului neașteptat al unei persoane dragi, o despărțire/divorț, o respingere sau o trădare în dragoste, un diagnostic medical terifiant, abuz domestic, pierderea sau câștigul unei sume mari de bani, certuri puternice, o petrecere surpriză, susținerea unui discurs în public, pierderea locului de muncă, divorț, factori stresori fizici (atac astmatic, accident de mașină sau intervenție chirurgicală majoră). Este posibil ca și unele medicamente să determine apariția simptomelor prin creșterea nivelului hormonilor de stres, cum ar fi: epinefrină (pentru tratamentul reacțiilor alergice grave sau al unui atac astmatic grav), duloxetină (medicament pentru a trata probleme nervoase ale persoanelor cu diabet sau ca tratament pentru depresie), venlafaxina (tratament pentru depresie), levotiroxina (tratarea unei funcționări necorespunzătoare a glandelor tiroidei).
Există și o serie de factori de risc cunoscuți, inclusiv: sexul (femeile sunt mai afectate decât bărbații), vârsta (mai mare de 50 de ani), istoric de afecțiune neurologică (tulburări neurologice precum leziune la cap sau tulburare de tip convulsiv - epilepsie), tulburare psihiatrică anterioară sau curentă (anxietate sau depresie).

Diagnostic pentru sindromul inimii frânte

Dacă medicul suspectează această problemă de sănătate poate apela la următoarele teste în scop diagnostic: istoric personal și exeminare fizică (când ai experiementat simptome la nivelul inimii și cauze majore de stres ce au survenit recent), electrocardiogramă (pot fi identificcate neregularități în ritmul cardiac și în structura inimii), ecocardiogramă (se poate observa mărirea inimii sau o formă neregulată a sa), teste sanguine (anumite enzime apar crescute la nivelul sângelui), radiografie toracică (modificări ale formei inimii sau la nivelul plămânilor), RMN (imagini detaliate ale inimii), angiogramă coronariană (imagini detaliate ale vaselor de sânge din inimă). Pentru a monitoriza starea de sănătate, poate fi recomandată o ecografie la interval de o lună după diagnostic.

Tratament pentru sindromul inimii frânte

Nu există un tratament standard, fiind similar celui pentru atac de cord. Majoritatea persoanelor sunt internate până la recuperare. Medicația recomandată constă de obicei în: inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei, beta-blocante și diuretice, care reduc solicitarea asupra inimii și previn viitoare probleme (timp de 3-6 luni). Intervențiile chirurgicale nu sunt de ajutor în acest caz.

Complicații 

În cazuri rare, sindromul inimii frânte este fatal. Cu toate acestea recuperarea este în majoritatea cazurilor rapidă și nu are efecte pe termen lung. Alte complicații includ: acumulare de lichid în plămâni (edem pulmonar), tensiune arterială scăzută (hipotensiune), tulburări în ritmul cardiac (insuficiență cardiacă, insuficiență pe termen scurt a mușchiului cardiac). Este de asemenea posibil să suferi de acest sindrom din nou dacă ai un alt eveniment stresant, însă sunt șanse reduse.

Modalități de prevenire 

Există posibilitatea ca acest sindrom să se repete, nu există nicio terapie dovedită să prevină episoade recurente. Mulți medici recomandă tratament de lungă durată cu beta-blocante sau medicamente similare care pot bloca efectele potențial nocive ale hormonilor de stres asupra inimii. Recunoașterea și gestionarea stresului poate fi de asemenea importantă în prevenirea sindromului inimii frânte, deși nu există dovezi clare în acest sens.

Surse: www.heart.org; www.mayoclinic.org; www.webmd.com