20 de lecții spirituale pe care le-am învățat de la fiica mea

20 de lecții spirituale pe care le-am învățat de la fiica mea

În relație cu fiica mea, mi-am dat seama că, pentru a face din ea un om bun, cu valori și principii solide, trebuie să fac un pas în spate, să mă analizez eu pe mine și să îmi pun anumite întrebări. În acest proces de autocunoaștere, am observat 20 de mari lecții spirituale pe care le-am învățat de la fiica mea:

1. Când mă văd reflectată în ea, pot transforma orice sentiment de teamă în încredere și acceptare. Îmi dau seama că fiica mea este un individ unic, care trebuie să ia propriile decizii, chiar dacă eu sunt sau nu de acord cu ele. Are dreptul să își exprime liber sentimentele fără a fi judecată sau pedepsită;
2. Să nu iau lucrurile personal și să nu mă mai simt ca o victimă atunci când lucrurile devin dificil de manevrat;
3. Să lucrez mai mult cu mine, în așa fel încât să nu mă mai afund în propriile mele condiționări și tipare negative;
4. Sarcina mea, aceea de a crește o ființă umană sănătoasă din punct de vedere emoțional, este o practică constantă de detașare, acceptare și iubire necondiționată;
5. Ajung să-mi reamintesc că nu sunt de vină atunci când ea face sau spune ceva opus față de ceea ce mă așteptam, păstrând această mantră în minte: „emoțiile ei nu sunt întotdeauna o reflectare a educației mele”;
6. Să nu mă simt vinovată de fiecare dată când sunt copleșită de munca pe care o fac ca mamă singură, pentru că pot oricând să respir și să o iau de la capăt, ori de câte ori am nevoie;
7. Să fiu blândă și înțelegătoare cu mine însămi. Fiica mea are nevoie de mine calmă și sănătoasă;
8. Să am mereu încredere în mine, mai presus de orice! Să am încredere în intuiția mea, să am încredere în puternicul meu instinct matern, să am încredere în înțelepciunea mea, în vocea mea interioară și să am mereu încredere, în ciuda provocărilor, a îndoielilor, a judecăților și a criticilor, că vor veni și vremuri mai ușoare. Pănă atunci, însă, trebuie să-mi reamintesc să respir și să am încredere, pentru că totul va fi bine;
9. Având grijă de mine, sunt în măsură să am grijă în mod corespunzător de fiica mea, cu un spirit calm și cu un sentiment de iubire infinită;
10. Fiind amabilă și respectuoasă cu ceilalți, o învăț pe ea cum să îi trateze pe ceilalți;
11. Prin faptul că sunt curajoasă și puternică, îi arăt că, în calitate de femei, suntem ființe suficient de uimitoare, creative, puternice și capabile să facem orice ne dorim pe acest Pământ;
12. Fiind aventuroasă, o învăț cum să trăiască aventurile vieții cu o minte și o inimă deschisă și curioasă;
13. Mâncând sănătos, îi arăt cum să își hrănească corpul pentru a fi sănătos din interior;
14. Susținându-mi punctul de vedere, convingerile și ideile, îi arăt cum să facă, la rândul ei, același lucru;
15. Fiind recunoscătoare - și exprimând acest lucru în fața ei - pentru fiecare zi și experiență, îi arăt să fie și ea recunoscătoare și să aprecieze ceea ce i se întâmpla;
16. Fiind puternică și depășind orice provocare cu o atitudine pozitivă, o învăț că viața este întotdeauna bună și că Universul este alături de noi în orice moment, indiferent cât de dificilă este o situație;
17. Asumându-mi riscuri, îi arăt că există multe modalități de a face față circumstanțelor dificile, că noi - și numai noi - avem puterea de a lua decizii care ar putea să ne schimbe experiențele fizice și că schimbările sunt întotdeauna bune;
18. Permițându-mi să mă simt demnă de a experimenta dorințele sufletului meu, o învăț că suntem capabili să ne depășim anumite limitări, bariere și să privim dincolo de ceea ce societatea spune că este "bine" sau "rău";
19. Prin faptul că îi arăt că sunt o femeie puternică, o învăț că este în regulă să facă pauze, să greșească, să facă lucrurile diferit și să aibă încredere în propria intuiție, pentru că ea știe întotdeauna ce este mai bine pentru ea;
20. Să fiu eu insămi și să fiu conștientă de sine pentru a mă îmbunătăți și a fi o versiune mai bună a mea, în fiecare moment.

Toate acestea, mă motivează să fiu și mai dedicată mie însămi și lucrurilor care îmi umplu sufletul. Este o muncă grea, cu siguranță! Dar mi-am dat seama că trebuia să devin conștientă de propriile mele traume pentru a nu i le transmite ei, pentru că știam că am atât de multe de vindecat, de iertat dacă voiam să-mi cresc fiica așa cum aș fi vrut să cresc eu: cu onestitate, respect, bunătate și reconștiință. Așadar, pot spune că sunt mamă pentru ea și pentru mine, în același timp.

Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul aprilsmagicalworld.com.