1. Sunt eu in stare sa cresc un copil? Cat de pregatiti suntem din punct de vedere emotional pentru a avea un copil? Cat de puternica este casnicia noastra la ora actuala? Si mai ales de ce vrem un copil?
Copiii in ziua de azi se fac din mai multe motive:
-din greseala
-pentru ca "ar cam fi cazul" (daca un cuplu are deja cativa ani buni de cand sunt impreuna)
-pentru ca "bebelusii sunt asa simpatici"
Nu mai e o rutina a casniciei sa se discute inainte, sa se ia in serios problema, sa se puna "pe hartie" avantajele si dezavantajele, sa se discute sincer si responsabil acest aspect. Dar exact aceste discutii sunt semnul unei casnicii sanatoase si unei iubiri adevarate. Exista mitul ca un copil va veni tocmai pentru a uni sau intregi ceva ce s-a destramat sau lipseste. GRESIT! Daca v-ati dat seama ca ceva lipseste, trebuie sa incercati sa rezolvati singuri inainte de venirea copilului. Un copil, prin propria existenta si mai ales prin nevoile sale afective si fizice nu va face, din pacate, decat sa va destrame si mai mult constructia fragila a casniciei. Si aveti sanse mari sa ajungeti pana la urma sa stati impreuna "doar de dragul copilului"- lucru extrem de daunator pentru evolutia psihica si emotionala a copilului dar si pentru voi.
2. Aveam in planul meu un copil inainte de a ma casatori? Suntem dispusi sa ne impartim sarcinile? Ce presupune cresterea unui copil? Cu cariera ce facem?
Draga mama, cariera sau maternitatea? Da-mi voie sa te anunt ca nu este posibil cu amandoua. Desi exista multe femei in secolul XXI care s-au inhamat la aceste doua "juguri", unul din ele are de suferit: fie copii nu primesc suficienta afectiune cat sa se dezvolte armonios, fie au minusuri in cariera. Cred ca trebuie sa te gandesti foarte bine aici, pentru ca cresterea unui copil nu este deloc o gluma. Vei rade si te vei induiosa cand va scoate niste "perle" de toata frumusetea sau va adormi cu degetelul in gura in poalele tale, dar va trebui sa faci fata si momentelor in care micutul va plange ore in sir fara motiv sau cand va trebui sa te scoli la 3 noaptea sa il schimbi si vei observa ca are febra.
3. Cum stai cu fertilitatea? Esti destul de sanatoasa pentru a purta in pantece un copil timp de 9 luni?
Daca ati decis pana la urma sa aveti un copil, incepe cu un control la medic, pentru a vedea daca poti face copii. Apoi daca nu ai o constitutie fizica prea puternica, te sfatuiesc sa incepi sa faci ceva gimnastica, sport. Asta te va ajuta sa iti intaresti cat de cat organismul, pentru a "te pregati" pentru 9 luni de sarcina si dureri de spate...
4. Esti dispusa sa stai cu copilul macar in primul an? Esti constienta ca acest lucru este de 100 de ori mai benefic pentru copil decat sa il lasi cu o oarecare babysitter?
Daca nu poti sa stai atat de mult timp acasa, sa spunem din motive bine intemeiate (de serviciu), ar fi bine sa ii implici pe bunici in asta. Dar iti recomand sa faci tot posibilul sa stai tu. Copilul are atat de mult nevoie de mama lui in primii 2 ani de viata, ani care sunt foarte importanti pentru dezvoltarea lui emotionala si psihica... Daca iti este pur si simplu imposibil, si nu poti sta nici tu si nici bunicii (fie ca inca lucreaza, sau nu mai sunt in viata), cauta pe cat posibil pe cineva cunoscut, nu iti lasa copilul cu oricine!
Apoi cum ma pregatesc eu ca parinte pentru venirea pe lume a copilului meu? Sunt gata sa il primesc cu bratele deschise? Nu ar trebui poate sa ma informez (din carti, site-uri de specialitate, psihologi, duhovnici) mai mult pentru a-i da o educatie buna?
5. Suntem pregatiti financiar? Avem o camera pentru micut?
Evident atunci cand vine pe lume un copil cheltuielile se maresc. El nu mananca ce mancati si voi, deci trebuie mancare "speciala". Apoi bani pentru:
-scutece si hainute
-carucior
-jucarii
-cosmetice (samponel, sapun special, creme etc.)
Apoi e nevoie de bani pentru a-l intretine la scoala. S-ar putea sa mai vina si al doilea copil, si atunci cheltuielile se vor mari si mai mult.
Chiar daca exista si raspunsuri negative la intrebarile de mai sus, asta nu inseamna ca trebuie sa renuntati la idee, dar e un motiv bun sa va puneti niste semne de intrebare si sa mai amanati putin conceperea copilului. Nu evitati sa luati in serios fiecare aspect, pentru ca decizia finala sa fie una cat se poate de responsabila si matura. Vorbiti si ascultati-va unul pe altul. Mai tarziu veti avea mari satisfactii.