Sexul, subliniază scriitorul, este elementul care aducă viață și vitalitate iubirii. Însă un adevărat îndrăgostit este cel care oferă mai mult decât sex: “un om îndrăgostit este cel care se implică și care combină toate sentimentele și puterile minții și corpului într-o emoție complexă puternic colorată și energizată de sex”.
Conform lui Tolkien, viața noastră într-o lume decăzută este ceea ce previne prieteniile profunde, platonice între persoanele de sex feminin și masculine. Dorința poate să existe, dar întotdeauna ajunge greșit direcționată “pentru omul obișnuit rareori poate să apară: două minți care au într-adevăr o afinitate în principal mentală și spirituală pot să sălășluiască prin accident într-un corp de femeie și unul de bărbat și totuși pot dori și dobândi o prietenie destul de independentă de sex. Dar nimeni nu se poate baza pe asta. Celălalt partener îl/o va dezamăgi și aproape sigur îndrăgostindu-se. Însă un bărbat tânăr (ca regulă) nu își doreste de fapt o prietenie, chiar dacă spune asta. El dorește iubire: inocentă și poate iresponsabilă.”
Deși majoritatea femeilor găsesc ideea de cavaleri și domnițe destul de romantică, Tolkien a considerat conceptul în detrimental femeilor deoarece le plasează în centrul relației. Acest lucru le stabilește drept figuri divine și conduce doar la dezamăgire și deziluzie: “iubirea cavalerească privează sau în orice măsură a privat în trecut, ochiul tânărului bărbat de femei așa cum sunt, drept camarade pe o epavă, nu stele călăuzitoare (un rezultat este pentru observarea faptului că bărbatul devine cinic). Pentru a-și uita dorințele, nevoile și tentațiile. Inspiră noțiuni exagerate despre iubirea adevărată, ca și cum ar fi un foc exterior, o exaltare permanentă, fără legătură cu vârsta, sarcina și viața banală și fără legătură cu o voință și un scop.”
Scriitorul explică că femeile sunt mult mai predispuse să dorească elementele practice ale iubrii – precum construirea unei case și familii – decât de cele romantice. Drept urmare, inima femeii este mai ușor de afectat dacă bărbatul doar se juca cu sentimentele sale: “un bărbat are o viață de muncă, o carieră (și prieteni bărbați), toate care ar putea (și fac asta dacă are curaj) supraviețui naufragiului pe care îl aduce iubirea. O tânără femeie, chiar dacă este independent economic, așa cum spun ele acum (de obicei înseamnă subordonare economică angajatorilor comerciali de sex masculin în loc de tată sau de familie), începe să se gândească la punctul final și visează la un cămin, aproape instantaneu. Dacă într-adevăr se îndrăgostește, epava poate să ajungă strivită de stânci.“
Conform lui Tolkien, cei care cred că mariajul le va pemite să trăiască într-o puritate fără efort când vine vorba despre sexualitate se înșală amarnic. Este posbil - și o afirmație care trebuie căutată cu seriozitate – dar este nevoie de mare grație, negare de sine și umilire pentru a o obține “niciun bărbat, indiferent cât de mult și-a iubit logodnica și soția când era tânăr, nu a trăit fidel cu ea ca soție în minte și corp fără exercițiul deliberat conștient al voinței, fără negarea de sine. Prea puțini află acest lucru – chiar cei aduși în Biserică.”
Căutarea unui suflet pereche, spune Tolkien, poate dura o viață întreagă. Acesta conchide că ideea unui suflet pereche este cauza culturii divorțului: “când dispare strălucirea sau când abia se mai vede puțin din ea, ei cred că au făcut o greșeală și că pot să își găsească adevăratul suflet pereche. Adevăratul suflet pereche se dovedește adeseori a fi următoarea persoană atractivă sexual care apare. Modul prin care poate fi rupt acest ciclu constă în recunoașterea următorului lucru: adevăratul suflet pereche este cel cu care ești căsătorit. Alegi în realitate foarte puțin: viața și circumstanțele joacă cel mai mare rol (deși dacă există un Dumnezeu, acestea trebuie să fie instrumentele sau aparențele Lui”.
“Se cunoaște că în realitate căsniciile fericite sunt mai comune acolo unde alegerea tinerilor este mai limitată, prin autoritatea părinților sau a familiei, atâta timp cât există o etică socială de responsabilitate banală fără romantism și fidelitate conjugală. Dar chiar și în țările unde tradiția romantică a afectat până acum aranjamentele sociale pentru a face oamenii să creadă că alegerea unui partener este doar preocuparea tânărului, doar șansa aduce laolaltă bărbatul și femeia care erau destinați unul pentru altul și capabili de o iubire măreață și splendidă.”