X

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Qbebe.ro

Acest site utilizează cookie-uri. Acceptând cookie-urile, veți putea naviga în cele mai bune condiții.

Accept Politica de Cookie

Când 3 devin iar 2: de ce pentru moartea unui copil nu există cuvânt în dicționar

de Maria Ionescu

În viața oricărui om există un moment prin care nimeni nu-și dorește să treacă: cel în care își pierde copilul. Dacă există văduvă și orfan în dicționar, pentru acest moment cumplit nu există nici un fel de termen. Și totuși, deși nu ți-ai dori, el este real.

Următoarea povestire este, din păcate, cât se poate de reală

În noaptea de 3 ianuarie 2013 am fost văduvită de pierderea fiului meu în vârstă de 4 luni. Mamă nu mă mai puteam denumi, căci nu mai exista el, cel care doar cu câteva săptămâni în urmă reprezenta întreaga mea existență.
Am încercat să îmi reiau viața pe care o aveam, dar părea imposibil. Sarcinile zilnice care erau odată simple acum deveniseră îngrozitor de anevoioase. Cina, care era momentul nostru preferat din zi, părea ca o urcare pe munte. Și nu orice munte, ci Himalaya. Înainte de culcare îi observam uneori cădița portocalie în care obișnuia să se bălăcească. Adora apa. Mi se pare ciudat să vorbesc despre el la modul trecut. Iar când merg la cumpărături mă văd nevoită să îmi întorc privirea de la raionul de produse pentru bebeluși. Simt oricum că ochii mi se umplu de lacrimi.

Nu mai înțeleg rolul familiei noastre. A faptului că sunt căsătorită cu soțul meu. Am decis să ne unim destinele că să întemeiem o familie, să avem copii. Iar acum iubirea vieții noastre nu mai este. Și doare cumplit. Nu ne privim unul pe altul și nu știm ce să ne spunem. Ne-am dori să ne consolăm, dar cuvintele rămân cumva blocate undeva. Nici nu există vorbe ca să poată descrie. Nu putem comunica pentru că nu mai avem ce să comunicăm. Vorbeam despre scutece, despre lapte, despre colici. Toate discuțiile gravitau în jurul lui. Dar acum...este tăcere.

cand 3 devin iar 2

Am plâns până când am simțit că nu mai am lacrimi. Mi s-au uscat efectiv. Izvorul lor a secat definitiv, iar eu am rămas împietrită. Odată cu trecerea timpului am realizat că ceva trebuie să se schimbe. Nu-mi mai doream să stau în acea casă plină de tristețe. Și simțeam că fiul meu nu și-ar fi dorit să mă vadă în starea aceea deplorabilă. Și-ar fi dorit să lupt pentru a transforma tragedia prin care trecusem într-o putere. Așa că am ieșit din dormitor și mi-am făcut un plan.

Am cerut ajutor. Nu m-am descurcat niciodată bine la acest capitol. Mi-am dorit să fiu cunoscută drept o persoană care se poate descurca fără nimeni. Mama mea trăiește în aceeași casă cu mine așa că m-a ajutat cu treburile zilnice. Îmi era teamă că de acum fiind fără fiul meu, voi trăi într-o lume în care toată lumea mă va privi drept acea femeie care a fost odată mamă dar nu mai este, acea mamă fără copil. Mama mea în vârstă de 71 de ani a avut grijă de mine și de soțul meu în timp ce încercam să mă concentrez din nou pe muncă. Nu aș fi putut face față la cheltuielile casei dacă nu ar fi fost ea. Aveam nevoie de mâncare, de lumină, de căldură, de bani. Aveam nevoie de toate pentru a trăi. Am înțeles într-un final acest lucru și mi-am dat seama că am multe lucruri de făcut. Că am rămas în urmă și cu treburile de la serviciu, și cu tot. Viața mea a stat pe loc. Și nu o zi, nu o lună, ci câțiva ani buni. Nu știu cum a trecut timpul și cum ne-am putut descurca în acea perioadă...

Am ajuns să apelez și la familia soțului. Care a devenit ca și a mea. Am ajuns să povestesc cu ei despre Eric. Știu, nu i-am spus până acum numele pentru că îmi este prea greu. Prefer să îi spun el. Le-am povestit cum gângurea, cum părea să vorbească cu mine și cum mă trezeam dimineața cu mânuțele lui în părul meu. Începuse la un moment dat să și zâmbească, ștrengărește, în colțul gurii. Toți îmi ziceau că este mult prea mic să facă acest lucru. Dar eu știam că o făcea. Pentru mine. Am simțit cumva că îi păstrez spiritual viu prin aceste povești. Iar relația dintre mine și socri a devenit mult mai apropiată. S-au alăturat și cumnatul cu soția sa la aceste amintiri și a fost surprinzător pentru mine să observ cât de mult pot niște povești să apropie oamenii. Am înțeles că Eric nu era doar al meu. Era iubit de toată lumea. Și toți îi simțeau la fel de mult lipsa.

La un moment dat am renunțat să mă simt vinovată. Toți cei care au avut la un moment dat un copil și apoi l-au pierdut, se simt îngrozitor de vinovați. Te întrebi clipă de clipă dacă nu ai fi putut face ceva ca să împiedici....inevitabilul. Și eu am simțit asta, deși mă străduiesc în continuare să accept că sunt și lucruri în viață care nu pot fi controlate. Că ființele dragi pot să fie luate de lângă tine, iar tu nu ai puterea să împiedici acest lucru. Mă gândesc doar că Eric este alături de oameni buni și curați la suflet, tatăl meu, bunicii mei, cu siguranță l-au întâmpinat acolo Sus, cu îngerii. Nu-l mai învinovățesc nici pe cel care mi l-a luat. Dumnezeu sau cum se numește el. Am făcut asta mult prea mulți ani și m-am umplut cu ură. Nu mai vreau.

cand 3 devin iar 2

Am început să am mai multă grijă de mine. Pentru că Eric și-ar fi dorit să aibă o mamă...vie, cu toate că înăuntru simt în continuare că sunt împietrită de durere, mă machiez și încerc să mă îmbrac și în alte haine decât în trening. O parte mare din mine va lipsi întotdeauna și nu va putea fi înlocuită. Am acceptat să merg la psiholog. Și nu pentru că mă consideram nebună, ci pentru că este de mare ajutor să poți vorbi cu o persoană care nu a fost acolo. Și să te simți înțeles. Sper că fiul meu mă vede și știe cât de mult lupt să fiu o persoană puternică. Pentru el.

Îmi plăcea să planific și să țin lucrurile sub control. Boala lui Eric care a apărut din senin, nu ar fi putut fi anticipată de niciun părinte. Chiar dacă ar fi avut licență în medicină. Și chiar dacă ar fi fost depistată mai devreme, nu putea fi tratată. Îngerii îl așteptau încă de când venise pe lume. Regret din străfundul sufletului că nu va face niciodată primii pași, că nu va învăța să vorbească, că nu va merge la școală, că nu va cunoaște dragostea. Că nu va avea copii.

Simt totuși că este fericit și că ne veghează. Îi simt prezența și sufletul plin de lumină. Știe că ne gândim neîncetat la el și că îl vom iubi până la sfârșitul timpului. Aștept să vină clipa în care eu, femeia fără copil, să redevin din nou mamă. Să ne reîntâlnim.

 

Noutati de la Qbebe

INSCRIE-TE la newsletter-ul Qbebe si primesti ultimele noutati.

Email
Data nasterii bebelusului    
 

Articole asemanatoare

Cum sa-ti ajuti partenerul cand are probleme Cum sa-ti ajuti partenerul cand are probleme
Putina gelozie in cuplu nu strica deloc! Putina gelozie in cuplu nu strica deloc!
Sotul meu nu ma mai saruta Sotul meu nu ma mai saruta
Cum impaci romantismul in cuplu cu aparitia bebelusului Cum impaci romantismul in cuplu cu aparitia bebelusului

Articole Lifestyle

Pantalonii pe care nicio femeie nu ar trebui să îi poarte vara Pantalonii pe care nicio femeie nu ar trebui să îi poarte vara
A început sezonul retrograd - 6 planete vor da peste cap viața zodiilor A început sezonul retrograd - 6 planete vor da peste cap viața zodiilor
De ce nu ar trebui să dormi niciodată într-un avion care decolează sau aterizează De ce nu ar trebui să dormi niciodată într-un avion care decolează sau aterizează
3 zodii care își bârfesc prietenii. Nimeni nu scapă de critica lor 3 zodii care își bârfesc prietenii. Nimeni nu scapă de critica lor

Alte articole care te-ar putea interesa

Editorial Qbebe
scris de Irina Olteanu
Ce faci dacă vezi că un alt părinte îşi bate copilul?Informații și sfaturi din partea Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității Institutul De Cercetare și Prevenire a Criminalității ne-a oferit următoarele informații și sfaturi: O întrebare...

Lista gradinite

Cauta o gradinita in orasul tau

Retete culinare
Editorial Qbebe
scris de Irina Olteanu
Școala Siguranței Tedi a poposit la DragomireștiO vizită într-un colț al județului Dâmbovița - Dragomirești Nu mi-aș fi închipuit că o zi de vineri, de la sfârșitul lunii mai, se poate transforma într-o experiență cu totul memorabilă,...
Qbebe Horoscop saptamanal
Qbebe Funny

Naste natural

De ce emotiile noastre devin exagerate in sarcina?

De ce emotiile noastre devin exagerate in sarcina?

Emotiile specifice sarcinii, dispar si apar intr-un ritm ametitor. Iata care
MAI MULT

10 lucruri pe care trebuie sa le stii despre bebelus, inainte de a naste

10 lucruri pe care trebuie sa le stii despre bebelus, inainte de a naste

Pentru ca meseria de proaspat parinte este extrem de dificila, exista cateva
MAI MULT

Ce poti face in sarcina ca sa te ajute mai tarziu in alaptare

Ce poti face in sarcina ca sa te ajute mai tarziu in alaptare

Cand ajungi in perioada de alaptare, cu toate ca este vorba despre un proces
MAI MULT

Bebee

sigur.info-fii sigur pe net