Mami, te intorci la serviciu? Sfaturi utile de la mamici si specialisti

Irina este o mamica Qbebe ce ne-a scris ingrijorata despre o problema cu care se confrunta: trebuie sa se intoarca la serviciu, iar cel mic nu se poate desprinde de cea care i-a dat viata, l-a hranit si a fost alaturi de el in fiecare moment al zilei.  Ea ne-a inspirat sa realizam acest articol pentru ca asemeni ei sunt atatea mamici care se afla in impas si nu stiu cum sa procedeze pentru ca totul sa fie bine in primul rand pentru cel mic.

Am luat legatura cu persoane de specialitate, un psiholog dar si un manager de cresa, pentru a le oferi solutii celor aflate in situatia Irinei. Am cerut si sfaturile a trei mamici care au trecut prin aceasta etapa si care inteleg cel mai bine suferinta ei.


Comentariul Irinei la finele unui articol publicat pe site-ul Qbebe.ro:
„De cand l-am nascut pe baiatul meu care are 1 an si 8 luni am stat in permanenta cu el... pana acum in afara de mine nu i-a dat nimeni sa manance, nu l-a culcat, spalat, schimbat, etc. chiar si in parc numai cu mine, la cumparaturi la fel. Asta este situatia! De acum vreau sa-l pregatesc pentru "desprinderea de mami" obisnuindu-l sa stea la tara cu bunicii. Cand va face 2 ani voi merge la munca si il voi vedea doar in weekend. Imi dati va rog cateva sfaturi concrete cum sa-l pregatesc pentru asta? As dori opinia specialistului. Multumesc!”


Raspunsul psihologului:
„Sunteti cu siguranta o mama dedicata. In perioada de timp petrecuta impreuna, el a inteles ca sunteti singura fiinta de pe lumea asta pe care poate conta si e foarte posibil sa se poarte ca atare, adica sa planga sau sa devina anxios atunci cand dvs. nu sunteti prin preajma. Ceea ce are nevoie copilul dvs. pentru a fi pregatit peste patru luni de schimbare este sa se simta in siguranta chiar daca dvs. nu sunteti in preajma.” (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult)

Raspunsul managerului de cresa:
„Copiii care vin la cresa la 11 luni, 1 an sunt mai usor de adaptat decat cei care stau cu mama pana la 2 ani. La aceasta varsta, adaptarea se face mai greu, dureaza in jur de o luna, insa mamele cedeaza dupa prima saptamana, fiind impresionate de plansetul micutilor. Insa este nevoie de timp ca sa se adapteze. Pentru copiii care merg direct la gradinita, la 3-4 ani, desprinderea de mami este si mai dificila uneori. Ei pot acum ataca cu vobe: „esti o mama rea!”, „de ce ma lasi aici?”. La aceasta varsta escrocheriile sentimentale sunt mai grave." (Roxana Bogorin, manager la cresa Roxy Baby)

Desprinderea de mami in 6 pasi de la psiholog

Psihologul Lena Rusti are cateva solutii pentru mamicile care vor sa-l pregateasca pe cel mic de marea despartire.

1. Mai intai fa cateva teste de siguranta

Testati masura in care se simte in siguranta. Daca sunteti intr-o camera cu mai multe persoane, el se joaca si dvs. parasiti camera, vedeti cum reactioneaza. Cu cat devine mai nelinistit, cu atat inseamna ca este mai dependent de dvs. si accepta mai greu prezenta unor alte persoane ca inlocuitori. 

2. Realizeaza desprindere treptata, de la minute la ore in fiecare zi

Incepeti usor sa va desprindeti de el treptat, de la minute pana la ore pe zi, fara insa a schimba regula pentru ca el plange sau are crize de furie sau de neacceptare (daca faceti asta, el va invata repede ca, daca plange suficient, veti veni oricand el isi doreste si asta il va face si mai vulnerabil atunci cand veti lipsi si nu veti veni indata ce el plange). Vorbiti cu el si explicati-i ca unui egal, nu il tratati ca si cum el nu ar intelege. Copiii se straduie atunci cand li se explica, daca nu inteleg insa incep sa lupte pentru a obtine ceea ce isi doresc.

3. Introdu alte persoane in lumea lui

Construiti in mod sistematic ocazii in care copilul sa stea si cu alte persoane (mai ales cele din familie si cele care vor petrece mai mult timp cu el in viitor) pentru a-l spala, hrani, pentru a se juca cu el. Incercati sa nu apareti de fiecare data pentru “a rezolva problemele”, astfel incat copilul sa poata intelege ca poate conta si pe alte persoane si ca se poate simti in siguranta chiar daca dvs. nu sunteti in preajma.

4. Socializarea cu alti copii este o solutie

Iesiti cu copilul si dati-i prilejul de a interactiona cu alti copii, astfel incat sa invete sa imparta jucariile, sa comunice si sa coopereze cu alti copii. Petrecand timpul doar cu dvs., este posibil sa fie obisnuit intr-o lume in care primeste tot ce isi doreste si asta il poate face foarte vulnerabil la “pierderea” dvs. pentru cinci zile pe saptamana.

5. Schimba regulile jocului din cand in cand

Observati obiectiv comportamentul copilului si vedeti “ce merge” si “ce nu merge”. Apoi construiti cu imaginatie situatii in care sa puteti schimba regulile, astfel incat cel mic sa fie pregatit pentru schimbari. Contati pe flexibilitatea copilului dvs.!

6. Ai grija la propriile emotii

Nu in ultimul rand, recunoasteti-va si propriile dvs. emotii si analizati-le, astfel incat ele sa nu interfereze si sa saboteze schimbarile pe care vreti sa le faceti. Nici pentru dvs. nu va fi usoara aceasta despartire.

Desprinderea in 5 pasi de la personalul din cresa

Roxana Bogorin, manager la cresa, are urmatoarele solutii pentru mamicile care isi vor duce copiii intr-un mediu institutionalizat.

1. Ai rabdare!

Bineinteles ca cei mici apeleaza la toate trucurile posibile, plang tot mai tare pentru ca stiu ca li se da atentie si in final obtin ceea ce vor. Mamicile trebuie insa sa aiba rabdare, sa nu se lase impresionate de plansete si sa le acorde timp chiar si o luna ca sa se adapteze noii situatii.

2. Discuta cu copilul

Trebuie sa discuti cu el pentru ca intelege! Trebuie sa vada cresa nu ca pe o pedeapsa, un loc unde este abandonat de mamica lui, ci ca pe propriul serviciu, unde se intalneste cu copii de varsta de lui, mananca, se joaca si dorm impreuna.

3. O mamica stresata = un copil stresat

Sunt mamici foarte stresate care considera ca trebuie sa se dedice copilului 300%. Este o mare greseala! Trebuie sa fii relaxata pentru ca ei simt orice tensiune.

4. Ai incredere ca-i oferi copilului cea mai buna solutie

Trebuie sa fii optimista, sa-ti creezi o stare de bine, de relaxare si atunci nici copilul nu va avea probleme de adaptare. Am observat ca mamicile care vin la cresa ingrijorate, gandindu-se intensiv daca micutul va fi bine sau nu, sunt si cele care intampina multe probleme de adaptare.

5. Nu te speria de boli

Mamicile au tendinta de a-si proteja excesiv copiii! La cresa bolile se capteaza mai repede, dar la aceasta varsta trec si mai repede. Daca il duci direct la gradinita la 3-4 ani, primele 6 luni sunt compromise, ei stand mai mult acasa bolnavi decat in colectivitate. Trebuie sa trecem toti prin perioada asta. Fata de alte tari, mamele noastre sunt excesiv de protective, mult prea exagerate.

Solutii de la alte mamici:

Violeta, mamica lui Mircea (3 ani si 10 luni), s-a intors la serviciu full-time cand a implinit cel mic 3 ani. Inainte a mai avut diverse joburi de acasa si activitati de voluntariat.

Nu m-am pregatit inainte de a ma intoarce la munca si a fost un mare soc si pentru mine si pentru el. E ca un pumn. Te ia pe neasteptate. Poti risca o depresie sau vreo afectiune emotionala in cazul copilului.

Sfatuiesc mamicile sa-si gaseasca un program lejer, part-time sau de acasa, mai ales cand este copilul mic de 1 an, 2 ani. Pentru aceasta situatie trebuie sa se pregateasca impreuna cu familia, cu prietenii sau chiar cu cineva specializat. Si copilul trebuie sa fie pregatit putin inainte, dar mai ales mama pentru ca el ii simte starile.

Trebuie sa vorbeasca cu copilul chiar daca pare mic, el intelege ca mami are un serviciu, ca face ceea ce-i place. E important si sa nu puna accentul pe partea materiala, mai degraba sa-i povesteasca ce face la serviciu, sa-i spuna si despre alte meserii. Multe mamici sunt tentate sa-i spuna celui mic ca se duce la munca pentru bani sau ca sa-l creasca pe el, am auzit mame facand acest repros.

Un alt sfat este sa nu-si aduca stresul de la birou acasa, ci sa se joace cat de mult cu el, sa copilareasca alaturi de copil. Cel mai greu imi este sa-mi gasesc seara energia sa mai ma si joc.

Ne-am acomodat, dar ne este greu. Dimineata ne luam amandoi in brate si avem un ritual obligatoriu: ii dau un pupic inainte sa plec. Insa in anumite zile trebuie sa plec inainte sa se trezeasca si atunci plange dupa mine si se supara. Seara este regasirea aceea. Suntem ca doua jumatati pierdute in ziua in care sunt la serviciu. Cand ne luam in brate parca intregim un tot. Ar fi frumos daca am putea aduce copilul la locul de munca, asa cum se intampla in alte tari. Sa fie acolo o cresa, o gradinita in incinta sediului. Dar noi suntem niste sclavi, ni se neaga familia si viata personala. Esti considerat un proscris daca ai alte valori.

Paula, mamica lui Mircea (3 ani si 7 luni), lucreaza full-time de cand a implinit cel mic 2 ani.

Nu am bona, stau parintii mei cu el. Este bine ca s-a obisnuit cu ei de mic, mai ramaneau cu el cand eu aveam cate o treaba de rezolvat.

Cu cateva luni inainte sa incep serviciul, am inceput sa-i fac un program ca si cum eu as pleca la munca. Veneau parintii mei, il luau la 9 dimineata si plecau cu el, apoi la pranz ma duceam si eu la ei, il culcam, ii dadeam sa manance. La fel facem si acum, doar ca bunicii stau cu el mai mult, pana ma intorc seara de la serviciu. Si acum diminetile noastre sunt la fel, despartirea este aceeasi. Pentru ca am facut cu 2-3 luni aceasta pregatire, desprinderea a fost fireasca.

Dimineata ne luam la revedere, seara ne pupam cand ne vedem, dar nu avem alte obiceiuri speciale. Ne purtam firesc, natural. Daca am timp sa petrec mai mult cu el e ok, daca nu, fiecare isi face treaburile lui – eu casnice, iar el cu jucariile. Daca vrea sa ma joc cu el si nu am timp, atunci il implic in activitatile mele: ma ajuta sa bag rufe la spalat, le intindem impreuna, pregatim masa, etc.

Claudia, mamica lui David (1 an si 3 luni), lucreaza full-time de cand a implinit cel mic 5 luni.

In prima faza nu a resimtit faptul ca eu eram plecata toata ziua, era destul de mic. Insa acum este cu totul altceva. De cand a implinit un an, daca ma vede plecand incepe sa planga. Insa am adoptat urmatoarea strategie: o pun pe mama sa-i distraga atentia, sa nu ma vada cand ies pe usa.

Mama ma suna si imi povesteste ce face, il mai aud in telefon si trece ziua de munca mai repede. Imi este mai greu cand stiu ca este indispus ori il dor dintisorii. Stiu mamici care au inceput serviciul la 2 ani si s-au desprins mai greu, si copilul de mama si mama de copil. Din ce mi s-a povestit sunt plansete serioase din cauza plecarii mamei la munca.

Un lucru pozitiv este si faptul ca este acasa, in elementul lui. Nu l-am dus in alta parte sau la cresa, poate de aceea niciunul nu a resimtit prea tare aceasta despartire. In plus, stau cu el cei din familie: dimineata – mama mea, dupa-amiaza e randul sotului si seara vin eu. N-are timp sa se plictiseasca sau sa planga dupa cineva.

Tu cum iti vei pregati copilul pentru intoarcerea la munca?