Ca tată, n-am înțeles nimic când m-am trezit acasă cu acea ființă ciudată ...

Măi, pentru aproape orice am fost pregătit, sau cel puțin așa credeam. În niciun caz n-am văzut venind acel tren de hormoni circulând cu viteză de intercity și venind constant direct spre mine, fără niciun fel de frâne. Și, sincer, îi înțeleg pe toții prietenii mei care nu mi-au povestit despre faptul că voi conduce spre spital o femeie și voi aduce acasă o mamă plină de emoții, toate îngrămădite într-un ambalaj parcă prea mic și toate luptându-se să iasă cât mai repede, uneori reușind chiar mai multe deodată:

- Aaaaaaaaaaaaaaaa!
- Ce s-a întâmplat??!?
- Plânge copilul!!!!!!!
- Ăăăă...ok, hai să vedem de ce plânge...
- Plânge pentru că sunt o mamă rea!!!!
- Nu, nu ești o mamă rea. Cred doar că ai doar mare nevoie să te odihnești...
- Mare??? Deci mă faci grasă???
- Ăăăă...nu cred c-ai înțeles ce-am vrut să zic.
- Deci sunt și proastă! Aaaaaaaaaaaaaa!
- O, Doamne!!!!

Așa că am făcut și eu ce orice bărbat empatic și normal la cap ar face: am fugit. Uneori la propriu, mi-am pus echipamentul pe mine, am ieșit la alergare și în turele acelea de parc m-am certat cu...viața cât am vrut eu, spunându-i...vieții tot ce nu puteam să-i spun în față. Acum ce vreți, tocmai v-am spus că mă consider un bărbat normal la cap, ceea ce înseamnă că sunt un om cu frică de soție. Dar am "fugit" și pe la supermarket, la farmacii, la prieteni sau pur și simplu mi-am pus întâlniri peste întâlniri la birou. Peste întâlniri. Știu, recunosc, n-a fost prea frumos din partea mea. Peste întâlniri.

Știu, știu, toți tații care vor citi aceste rânduri mă vor aproba. În gând, sper, că doar nu sunt nebuni. Iar cu voce tare le vor spune partenerelor lor:
- Nu, mami, tu n-ai fost așa, habar n-am ce zice omul ăsta aici...Ia, uite, și el își făcea drumuri pe la farmacie...Ce? Nu, n-am zis nimic! Nu, tu în perioada aceea ai fost cea mai minunată nebună din lume...Mamă!! Cea mai minunată mamă din lume!!!!

Mamele, în schimb, mă aștept să reacționeze așa: își vor chema partenerii, îi vor pune să citească textul spunându-le:
- Ia zi, Costele, ești de acord cu animalul ăsta?
Și în timp ce săracul "Costel" va parcurge textul, îi vor urmări fiecare reacție mai ceva ca specialiștii în reacții faciale de la FBI.

Sigur, ele nu se vor recunoaște în descrierea mea. Și nici nu ar avea cum. Pentru că, doamnelor, voi nu înțelegeți că în acele prime luni n-ați fost voi? Ca într-un film de groază (pentru noi), un alt spirit a pus stăpânire pe corpul vostru și s-a jucat cu mintea voastră o perioadă. Apoi, când s-a plictisit să ne pună relația și sănătatea mentală la încercare, s-a dus liniștit în treaba sa, căutându-și următoarele victime.

Căci asta e partea fumoasă. Că la un moment dat redeveniți acele persoane minunate de care ne-am îndrăgostit. Acele persoane care știu ele că au mereu dreptate, care vorbesc non-stop, cu mult peste capabilitățile noastre de ascultare, care știu mai bine ca noi ce mâncare ne place și ce cămașă vrem să purtăm într- anumită zi. Cu alte cuvinte, nu ne mai faceți viața un calvar. Doar ne cicăliți non-stop. Dar asta e parte din farmecul vostru, nu?

Nu! Dar acesta este începutul unei alte povești...

Puteți citi mai multe lucruri scrise de Alex pe blogul lui:

www.celmaibuntata.ro

www.facebook.com/CelMaiBunTata