Îmi iubesc copilul mult. Unii ar spune că prea mult. Din punctul meu de vedere, de mamă, niciodată nu este prea mult și cu atât mai puțin suficient. Iar faptul că am onoarea de fi adus pe lume un copil cu adevărat special, mă determină și mai mult să îl sprijin, să fiu lângă el pas cu pas pentru a-l ajuta să-și îndeplinească visurile.
Unul dintre visurile sale are legătură cu viitorul, căci așa începe orice vis. El speră ca vreodată să ajungă să creeze sau să testeze jocuri. Și sincer îl cred capabil, mai curând chiar decât ar trebui sau decât ar reuși alții (aici este momentul să subliniez faptul că sunt fericita posesoare a unui băiețel supradotat, mai exact cu IQ-ul de 140). Sunt convinsă, de altfel, că va fi cel mai bun designer de jocuri sau game tester. Pentru că este capabil și pentru că știe. Poate că nu este ce mi-aș dori eu să facă în viață, dar atâta timp cât îi place și își dorește acest lucru, eu îi vor fi alături. A fost înzestrat cu o inteligență aparte care excede cunoașterea, extinzându-se până pe plan emoțional. Această inteligență îi dă curaj, determinare, dar și o empatie aparte, o magie de a deschide drumuri aparent închise.
Pentru că ați aflat câte ceva despre micul terorist (așa cum îl alint eu - explicația este una realmente simplă - este extrem de pisălog, mai ales când își dorește ceva), vă voi povesti cum a fost în vizită într-un loc magic, sediul Electronic Arts. Ca să fiu sinceră, ne-am - sau mai bine zis - m-am autoinvitat, subliniind în mesajul către echipă câteva informații despre însoțitorul meu minor. Știam că organizează tururi ale sediului companiei pentru tineri (și nu numai) și speram să ne primească și pe noi. Iată că norocul ne-a surâs și am ajuns la ei într-o zi ploioasă de noiembrie.
Cu ajutorul Dianei Cucoșel care se ocupă de partea de PR și a lui Alexandru Chica, bunul și răbdătorul nostru ghid pentru 3 din cele 10 etaje ale clădirii, am descoperit locul unde, rețineți, nu se testează jocuri, contrar opiniei generale, ci se creează, se modifică, se îmbunătățesc jocuri. Jocuri video, desigur, cum sunt Need for Speed, FIFA, The Sims, Mirror's Edge, Star Wars și NBA.
În onoarea acestor jocuri atât de îndrăgite de publicul de toate vârstele, echipa are la dispoziție mai multe încăperi tematice pentru fiecare joc video în parte, după cum veți observa și în poze, dar și zone strict destinate destinderii. Detaliile sunt reproduse pentru a constitui un mediu de lucru relaxant, chiar și după o zi obositoare de muncă sau în timpul unei ședințe de lucru aparent interminabile. Locurile unde echipa își servește masa încurajează alimentația sănătoasă și sunt la fel de prietenoase ca și restul încăperilor.
Ce a făcut micul terorist pe durata vizitei? (aici subliniez că a numărat minutele până am ajuns la clădirea de birouri, că și-ar fi dorit ca timpul petrecut aici să nu se mai termine și, mai ales, că așteaptă cu nerăbdare turul pentru restul de etaje ale clădirii). A rămas uimit, impresionat, extaziat de tot ce a văzut (tind să cred că și el, la rândul său, a impresionat pe cei cu care s-a întâlnit). A înțeles, fără să i se explice, multe dintre lucrurile și obiectele pe care le-a văzut. A avut șansa de a se juca unul dintre jocurile pe care le adoră, Need for Speed, unde a fost admirat nu de puține persoane pentru dexteritatea de care dispune (skill, ca să mă exprim pe limbajul gamerilor). A povestit despre jocuri video (nu a ezitat să facă și unele remarci mai puțin pozitive) și nu a fost departe de a primi o ofertă de job (pe care ar fi acceptat-o rapid, evident dacă ar fi avut vârsta necesară). S-a simțit efectiv ca peștele în apă, iar eu m-am bucurat imens odată cu el (pe durata turului nu am contenit cu laudele la adresa sa, pe merit desigur) observând cât de multe lucruri știe și înțelege, deși nu a împlinit nici măcar 10 ani. M-am simțit extrem de mândră că îi sunt mamă și că îl pot vedea și alții cât de deștept, intuitiv și descurcăreț este. Nu în ultimul rând, a mâncat o banană fără a fi împins de la spate, cum se întâmplă de obicei (aici a fost vorba de puterea exemplului, în caz contrar nu cred că ar fi acceptat prea ușor).
Mie personal, în calitate de mamă și de adult, mi-a plăcut tare mult tot ce am văzut. M-am uitat nu doar la încăperile care ne-au fost prezentat, ci și la oameni. Care sunt veseli, prietenoși și, mai ales, bucuroși de oaspeți. Sunt sigură că Electronic Arts are parte de un colectiv care muncește, dar care este și extrem de motivat și iubește ceea ce face. De altfel, cred că sunt conștienți că toți tinerii pasionați de gaming aspiră la un asemenea loc de muncă.
În concluzie, mulțumim mult tuturor pentru amabilitatea de a ne primi, pentru răbdarea de a ne explica și de a ne prezenta fiecare loc din frumosul sediu. Și sperăm să ne revedem curând! Dacă ne mai primiți, desigur.
Urmareste-ne pe Google News
