Notele de la școală chiar reflectă inteligența copilului? Ce spune specialistul

Câteva motive pentru care notele de la școală nu reflectă nivelul de inteligență al copilului

- Nu este posibil, din punct de vedere logic, să fii atras de toate materiile de la școală. Există înclinație, pasiune pentru anumite domenii de studiu; prin urmare, capacitatea de asimilare va fi direcționată către cele de interes
- Cele mai multe teste/întrebări depind în principal de memorie. Se prespune studiul unei cantități vaste de informație, iar cel care va avea cea mai bună memorie va obține cele mai bune note. Astfel, cei care nu sunt înzestrați sau încântați de a memora informații au toate șansele de a fi dezavantajați
- Emoțiile pot afecta notele. Se întâmplă acest lucru deoarece afectează procesul de gândire, memoria și abilitatea de concentrare din timpul învățării. Așadar, emoțiile experimentate când o persoană învață sau susține un test vor avea un impact semnificativ asupra notei
- Creativitatea nu este încurajată. Chiar dacă un elev este extrem de creativ, majoritatea sistemelor de învățământ nu pun accent pe această calitate. Un răspuns creativ și corect poate fi considerat incorect doar pentru că este diferit
- Multe personalități remarcabile ale științei au avut note proaste. Einstein este cel mai bun exemplu în acest sens, profesorii săi considerându-l un copil prost. Notele reflectă de cele mai multe ori efortul și nu inteligența

Sfatul specialistului 

Doamna psiholog Cristina Dimitrescu, pe care o puteți contact la numărul de telefon 0722-222-221 http://newpsychology.ro/, a avut amabilitatea de a ne împărtăși următoarele informații:

Dacă ar fi să dau doar un răspuns scurt, acesta ar fi NU! Trebuie să plecăm de la întrebarea ce înseamnă INTELIGENȚA? În 1979, N. V. Findler afirma:"Un sistem este considerat că are proprietatea de inteligență, pe baza comportării sistemului, dacă se poate adapta singur la situații noi, are capacitatea de a raționa, de a înțelege legăturile dintre fapte, de a descoperi înțelesuri și de a recunoaște adevărul. De asemenea, ne așteptăm ca un sistem inteligent să învețe, deci să-și îmbunătățească performanțele pe baza experienței trecute."

Putem considera persoana un sistem complex care cuprinde, pe lângă componenta genetică, componenta de mediu, experiența de viață, dar si emoțiile. Cu siguranță că mersul la școală, studiul și educația te ajută să-ți îndeplinești misiunea personală și dezvoltarea personală în același timp. Sistemul de învățământ în România este încă tributar modelului din perioada de dinainte de revoluție, cu mici schimbări.

Au apărut în unele unități de învățământ calculatoare, cataloage electronice și cartele pentru accesul în școală, dar, în același timp, unele cadre didactice încă mai aplică metoda testelor surpriză, "m-ați supărat, scoateți o foaie de hârtie", a notării stricte, în funcție de lecția predată. Nu este stimulată curiozitatea în rândul elevilor.

După părerea mea, în calitate de părinte și psiholog, o metodă ar fi cea în care acesta ar primi un 10 pentru o informație pe care o spune din ceea ce a studiat singur, chiar dacă în catalog are și o notă de 2. Sigur că depinde și despre ce materie este vorba, de nivelul de școlarizare și de mediul în care crește copilul. Până la urmă nota reflectă impresia de moment a profesorului despre materia învățată de către elev și nu cât de inteligent este. Încă se mai învață papagalicește, încă nu este promovată inteligența copilului.

În ziua de azi accentul ar trebui să se pună și pe inteligența emoțională a elevului și pe cea socială. Există, din păcate, adolescenți chiar, care nu știu să-și exprime sentimentele, emoțiile, care nu știu să dialogheze față în față, care nu știu să facă diferența între mărar și pătrunjel.

Cu siguranță, în familie, toți vor să protejeze copilul, de la naștere până la 18 ani, că atunci devine matur, brusc. Dar nu se iau în vedere aspectele practice ale vieții. Nu au informații financiare, nu sunt îndrumați spre activități de voluntariat (care ar rezolva multe din problemele de comunicare directă, dar ar îmbunătăți și socializarea, extinderea ariei de interes).
Ne chinuim mult, ca părinți, până copilul începe să vorbească, să ceară, să se exprime coerent, dar, de multe ori, când a învățat începem să-i spunem să tacă. "Nu te băga în discuțiile dintre adulți, ești prea mic să înțelegi, lasă că o să vezi tu când vei fi mai mare". Sunt doar o parte din metodele de limitare verbale pe care le aplicăm propriilor noștri copii tot din dorința de a-i ține sub un glob de sticlă, uneori de a-i domina sau controla. Încă mai există subiecte tabu în familie, iar sursele de informare rămân tot din grupul de referință (colegii de școală) sau internetul, cu o informație foarte bogată, dar nefiltrată.

Cu familiile cu adolescenți cu care lucrez am pus mereu accentul pe menținerea unei relații sănătoase între aceștia. Asta înseamnă să ai disponibilitate psihică și fizică pentru copilul tău, să știi când să îl sfătuiești și când doar să îl asculți, să îl iubești și să îl respecți în același timp, necondiționat.  Să îi arăți că îl susții când dă de un necaz, că poți să te bucuri alături de el când are o reușită. Trebuie să nu ne mai etichetăm copiii, să nu îi mai comparăm cu alții, să acționăm, nu să reacționăm atunci când suntem solicitați.

Fiecare părinte face cam ceea ce a învățat, la rândul lui, din familia proprie. La această bază adaugă experiența proprie de viață și își dă silința să transmită mai departe toate aceste concepte, tipare de comportament și de gândire.
Copiii au dreptul la greșelile lor în viață, chiar dacă noi, ca parinți, tremurăm în sufletul nostru. Referitor la problematica notelor, a învățatului, cu cât îi batem mai mult la cap cu atât vor fi mai încăpățânați în a face contrariul. Sigur, e dureros să vezi că nu a intrat la liceul dorit sau că nu a luat bacalaureatul sau că a ratat intrarea la facultatea pe care o doreai tu. Tot ceea ce este de făcut este să îi responsabilizăm pentru faptele lor, astfel încât, în momentul în care trebuie să ia decizii capitale, să aibă deja această abilitate dobândită.

Lăsați-vă copiii să facă lucruri prin casă, corespunzătoare vârstei. Își dorește neapărat un animal de companie? Explicați-i implicațiile: scosul afară, dacă este cazul, hrănitul, dusul la doctor, în caz de nevoie. Iar dacă el consimte la această responsabilitate, puteți să îi faceți pe plac. Atenție, ulterior nu cădeți în capcana de a prelua aceste responsabilități pentru că el nu mai are chef, s-a plictisit sau nu mai are timp, că vrea să iasă cu prietenii.

Daca are note proaste la școală, mai întâi discută cu el și vezi ce nu merge bine acolo. Din păcate fenomenul de "bullying" este încă frecvent în unitățile de învățământ și este practicat atât de către elevi, cât și de către unele cadre didactice (bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire).
Dacă nu are încredere că poate fi ascultat și susținut de către părinți, copilul poate acumula în interiorul lui multe resentimente, furie, poate avea o stimă și încredere în sine scăzute. Toate acestea în timp pot duce la tulburări psihice, automutilare și chiar suicid.

Sunt situații în care părintele se poate simți copleșit de problemele proprii, de serviciu, din relația de cuplu, din relațiile cu familia extinsă și din păcate răbufnește cu persoana cea mai impresionabilă, copilul său. Puteți apela la ajutor specializat, nu vă copleșiți copilul cu dezechilibrul propriu. Asta nu înseamnă să îl mințiți, pentru că minciuna este simțită de către acesta, ci să vă rezolvați nefericirile fără a-l traumatiza și pe el.

Arătați maturitate și înțelepciune, înțelegere și iubire în relația cu copilul vostru. Aduceți-vă aminte de copilăria și adolescența pe care le-ați avut, cât de frustrați și îndurerați erați dacă luați o notă sub așteptările părinților voștri pentru că, cu siguranță, istoria se repetă.

Citește și: Cum educi un copil perfectionist  

Mulțumim doamnei Cristina Dimitrescu pentru ajutorul acorat în realizarea articolului.