Așa numitele abilități de viață independentă sunt un set de deprinderi, pe care este necesar să le oferim copilului, pentru a-l pregăti pentru integrarea lui în societate și pentru anii maturității. Acestea sunt esențiale, pentru ca micuțul nostru să devină o persoană autonomă și responsabilă
Poate că în primii ani ne vine greu să-l punem pe cel mic să facă altceva decât activități educaționale și joacă. Chiar și mai târziu, multe mame preferă să-l "scutească" pe adolescentul prins în preocupările vârstei de treburile casnice sau de responsabilități familiale. Motivele sunt variate, de la prea multă protecție până la insuficienta încredere în ceea ce poate face copilul. De câte ori nu am auzit mamele spunând: "Decât să-l las pe el să strice tot, mai bine fac eu!", "Decât să trag de el tot timpul, mă apuc eu că termin imediat:", "Nu-l pun să facă asta, că este prea mic." sau "Lasă-l, că și așa este ocupat, nu-l mai încarc și eu." Recunoașteți astfel de justificări și pretexte, pentru a evita să lăsăm copiii să-și asume responsabilități? Ni se pare că le facem un bine ori nu vrem să pierdem timp prețios, lăsând copilul să facă în ritmul său anumite treburi. În realitate, acționăm în defavoarea sa, pe termen lung, pentru că nu-l pregătim suficient pentru lumea reală si pentru viața independentă. Dar ce putem face pentru a avea un copil cu adevărat responsabil?
Ce înseamnă un copil responsabil
O persoană responsabilă înțelege că fiecare comportament are anumite consecințe și că trebuie să-și asume efectele acțiunilor sale. Dar aceasta este o etapă superioară în construirea responsabilității, accesibilă copiilor dacă părinții aleg să înlocuiască învățarea clasică, bazată pe recompensă și pedeapsă, cu învățarea prin asumarea consecințelor. Până să ajună la acest tip de responsabilitate, copilul trebuie să deprindă aspectele de bază ale responsabilității, precum asumarea de sarcini și respectarea regulilor, dar și o serie de abilități care îl pregătesc pentru viață. Întărirea comportamentelor responsabile poate fi realizată de părinți prin recompensarea copilului nu atât pentru comportamentul în sine, ci pentru consecvența sa și capacitatea de a finaliza ceea ce și-a propus. Cu alte cuvinte, nu recompensez copilul pentru că și-a făcut o dată curat în cameră la insistențele mele, ci atunci când demonstrează că și-a asumat curățenia spațiului propriu ca pe o responsabilitate a sa, pe care o respectă și fără să-i aducă aminte nimeni de asta. Învățarea prin consecințe și responsabilizarea copilului sunt consolidate atunci când acesta nu mai are nevoie de o recompensă exterioară pentru buna sa purtare și percepe că însuși comportamentul său responsabil este răsplata. Un părinte care își dorește să dezvolte responsabilitatea copilului are anumite principii pe care le aplică în creșterea și educarea acestuia:
- Nu caută cu orice preț satisfacția copilului și consideră că frustrarea sau eșecul pot fi benefice pentru acesta, pentru că îl învață să fie perseverent și rezilient
- Nu intervine dacă apar consecințe neplăcute ale comportamentului iresponsabil al copilului, (de exemplu, acesta nu ajunge la un eveniment important, este exclus din anumite activități ori grupuri). Părintele realizează că numai suportând aceste consecințe, copilul își dezvoltă simțul responsabilității
- Nu acordă cu ușurină recompense ci consideră că orice răsplată trebuie să urmeze numai după ce un comportament meritoriu a devenit constant și s-a repetat de multiple ori, nu dacă s-a întâmplat doar o dată. În felul acesta copilul nu se va simți mereu îndreptățit să fie recompensat sau să i se răspundă imediat ce are o nevoie, ci va învăța că pentru orice lucru trebuie să depui o cantitate de efort
Abilități care îl fac pe copil responsabil
Ca părinte, trebuie să pui accent pe dezvoltarea anumitor deprinderi, pentru a consolida comportamentele responsabile ale copilului. Aceste abilități îl ajută să devină mai matur, să se simtă mai competent și să înțeleagă că trebuie să dea ceva la schimb pentru orice primește din partea celorlalți. Iată care sunt principalele abilități pe care doar tu le poți dezvolta la copil, pentru a-l face cu adevărat responsabil:
1. Abilitatea de a se auto-gospodări. Pe măsură ce copilul crește, trebuie să învețe că este responsabil de spațiul în care trăiește, că trebuie să-și aducă și el aportul la viața familială. Încă de mititel îi poți repartiza copilului mici sarcini și, cu timpul, să insiști pe ideea că aceste sarcini sunt "responsabilitatea sa". La început pot fi lucruri simple, precum așezatul jucăriilor în cutii sau menținerea curățeniei în dulapul de haine. Deja de la grădiniță copilul își poate asuma noi sarcini, precum pregătirea ghiozdănelului, păstrarea ordinii în spațiul de activități ori împăturirea hăinuțelor. Un copil de 7-8 ani își poate ajuta mama la așezarea mesei, își face singur patul, poate da de mâncare animăluțului preferat sau uda florile din ghivece. Cu cât copilul crește, cu atât sarcinile sale în casă trebuie mai bine definite, iar părinții îi pot sublinia faptul că deja are responsabilități importante, care asigură bunul mers al lucrurilor în familie. Dusul gunoiului, realizarea de mici cumpărături sau datul cu aspiratorul pot fi făcute de un copil de 12- 13 ani, iar un adolescent își poate asuma orice activitate pe care o fac și adulții. Faptul de a-și pregăti singur mâncarea, de a spăla vasele sau de a-și ajuta părinții la diverse reparații casnice nu trebuie să fie lucruri extraordinare, ci de la sine înțelese. Capacitatea de auto-gospodărire este o abilitate foarte importantă, pentru că efectiv îl organizează mental pe copil, îl face să se simtă competent și important în mijlocul familiei. A-și putea asuma cât mai multe sarcini gospodărești nu este semnul unei prea mari docilități ci al intrării copilului pe un făgaș de responsabilitate și independență. Mai mult decât atât, un copil responsabil de spațiul în care trăiește poate dezvolta la maturitate valori mai profunde, asumându-și responsabilitatea față de mediul înconjurător și față de binele celorlalți.
2. Abilitatea de a utiliza responsabil banii. Încă din copilărie se pun bazele unui comportament financiar responsabil. Dar numai noi, părinții, putem asigura acest lucru. Atunci când copilul capată cu ușurință bani, când nu înțelege efortul care se află în spatele oricărui câștig și când nu poate gândi un buget realist (în adolescență) pentru nevoile sale, se află în risc de a dezvolta o manieră iresponsabilă de obținere și folosire a banilor.
Copiii trebuie să învețe cum să folosească banii în mod înțelept, ce înseamnă să faci economii și care este importanța unui buget corect. Atunci când le dezvoltăm abilitatea de a utiliza banii responsabil încă din copilărie, ne asigurăm că vor menține această deprindere importantă și în viața de adult. Educația financiară poate începe de la vârste destul de fragede, iar adolescentul trebuie să conștientizeze deja ce înseamnă să cheltuiești banii în mod responsabil și ce înseamnă să faci estimări financiare realiste. Un exercițiu util este de a crea cu adolescentul un buget de care ar avea nevoie dacă ar fi pe cont propriu, urmărind atât sursele de venit, cât și cheltuielile necesare unui trai independent.
3. Abilitățile sociale sunt esențiale pentru adaptarea copilului în diferite medii și pentru a-i facilita traseul socio- profesional la maturitate. Familia este mediul de socializare primară, locul în care copilul învață cum să se poarte cu ceilalți, cum să creeze și să mențină legături, cum să se adapteze la reguli. O abilitate importantă pe care trebuie să o dezvolți la copilul tău este arta conversației și intrării în relație. Încă de timpuriu, poate depinde mici trucuri care îl vor face plăcut de către cei mici și de către cei mari deopotrivă. Bunele mainere, folosirea saluturilor și formulelor de politețe, capacitatea de a lega prietenii sunt înzestrări importante pentru orice copil. Perioada de maximă receptivitate pentru aceste abilități este reprezentată de primii ani de viață, de aceea vorbim de "cei șapte ani de acasă." Ulterior, va fi mai dificil pentru copil să schimbe un model deja exersat în familie, să devină mai sociabil sau mai comunicativ, dacă nu a fost învățat să fie așa când era mai mic. Abilitățile sociale sunt esențiale și pentru că sunt un catalizator al încrederii în sine. Copilul care are dezvoltate aceste deprinderi este mai bine întâmpinat de cei din jur, ca atare stima sa de sine crește și el devine mai încrezător în forțele proprii.
4. Abilitățile emoționale vin în continuarea celor sociale sau pot fi considerate ca parte integrată a acestora. De capacitatea copilului de a-și cunoaște, înțelege și gestiona emoțiile poate depinde succesul său în viață. Studiile au arătat că inteligența emoțională are un impact mai mare pentru satisfacția unei persoane chiar și decât cunoștințele academice sau inteligența cognitivă (așa numitul IQ). Reușita socială și cea profesională depind de abilități precum bogăția exprimării emoționale, capacitatea de a controla emoții distructive, precum furia sau capacitatea de a observa și influența emoțiile celorlalți.
5. Abilități legate de viața sănătoasă. Responsabilitatea față de propriul corp este fundamentală pentru supraviețuire. Depinde de noi, ca părinți, să-l învățăm pe copil importanța unei alimentații sănătoase, a mișcării și a exercițiilor fizice. Prin exemplul personal, le putem arăta cel mai bine copiilor ce înseamă un stil de viață sănătos. Sunt câteva obiceiuri pe care copilul trebuie să le deprindă și să le practice, pentru ca atunci când va fi adult să se bucure de o viață mai prosperă din punct de vedere fizic și psihic. Astfel, putem dezvolta în familie acest set de obiceiuri sănătoase, precum:
- obișnuința de a mânca măcar o masă pe zi împreună cu ceilalți membri ai familiei
- ieșirea cu copilul în aer liber, în natură să fie o rutină cel puțin săptămânală
- controlul accesului copilului la tehnologie
- implicarea celor mici în activități extracurriculare, care presupun mișcare, precum înot, dans, sport
- să nu folosim niciodată diverse alimente (mai ales dulciuri) ca recompensă
- să ne asigurăm că educația fizică face parte din programul regulat al copilului
6. Abilități de management al timpului. Copiii încep să învețe de la vârste mici cum să-și organizeze timpul. Tendința de a amâna diverse lucruri și lipsa de punctualitate sunt deprinse încă din primii ani de viață. Abia când un copil înțelege că amânările și întârzierile îi afectează toate planificările pe termen lung și când își dă seama că poate pierde ocazii importante din cauza acestora, începe să devină responsabil din punct de vedere al valorificării timpului. Misiunea noastră este de a-i seta copilului rutine sănătoase, precum ora fixă de mers la culcare sau un program zilnic riguros, pentru a preveni un management defectuos al timpului. Capacitatea de a se trezi dimineața devreme, de a ajunge punctual la o întâlnire, de a-și organiza toate activitățile pentru a răspunde termenelor-limită sau de a putea face planuri realiste, toate acestea se subscriu abilităților de management eficient al timpului. Pentru ca și copilul să deprindă punctualitatea și respectarea planificărilor, este nevoie să-i dăm un exemplu consistent prin propriile noastre comportamente. Totuși nu trebuie să uităm că timpul liber, neplanificat, este important pentru o creștere sănătoasă a copilului.
7. Abilitatea de a folosi diferite unelte și a face mici reparații. Desigur că nu ne așteptăm la o mare performanță din partea copilului, doar de aceea există firme specializate și persoane mult mai pricepute în diferite domenii ale vieții casnice, precum instalatorii sau electricienii. Dar n-ar fi rău ca, atunci când va fi mai mare și se va pregăti pentru viața de adult, copilul să poată schimba un bec, coase un nasture sau bate un cui. Îi poți arăta copilului cum să facă mici reparații, chiar și sub formă de joacă. De exemplu, puteți coase împreună o jucărie ruptă, pune nasturi la o haină de păpușă sau construi o mică ramă de lemn pentru fotografia preferată. Astfel de abilități, dezvoltate în copilărie, îi vor ajuta pe viitorii adulți să fie responsabili de casa și bunurile lor.
8. Abilitatea de a acționa în situații de urgență. Orice copil trebuie să știe cum să acționeze în situații de urgență, pentru a fi un adult responsabil. Puteți să-i arătați cum să procedeze sub forma unui joc simulat sau înscriindu-l la cursuri de prim ajutor pentru tineret. Copilul trebuie să știe cui să se adreseze în situații de necesitate, iar, dacă este mai mărișor, să poată acorda o formă simplă de prim ajutor, dacă se află într-o situație de criză. Chiar dacă ceea ce poate face nu este la cele mai înalte standarde, uneori simpla intervenție este de ajuns pentru a salva o situație disperată. Să știe să apeleze numărul de urgențe, să poată pune un pansament, să oprească o mică hemoragie prin apăsare sau chiar să pună un garou, să ajute o persoană care a leșinat, să știe cum să procedeze în caz de incendiu, toate aceste lucruri sunt accesibile copiilor în străinătate, încă de la vârste fragede. Deja adolescenții în țări precum SUA participă la cursuri de prim ajutor, fac voluntariat la Crucea Roșie și învață să realizeze resuscitarea cardio-respiratorie. Desigur că aceste abilități necesită un grad suficient de maturitate și asumare a responsabilității din partea copilului.
9. Abilitatea de a lucra în echipă. A avea spirit de echipă este esențial în viață. Cu toții avem nevoie să lucrăm bine cu ceilalți, pentru a ne adapta la locul de muncă, dar și pentru a avea succes în relații. Încă din familie copilul trebuie să învețe să fie un adevărat coechipier, care să pună binele echipei ca întreg peste interesele sale personale. Familia funcționează, întrucâtva, ca o echipă. Copilul trebuie să-și asume anumite responsabilități, să fie de ajutor și să ajute în gospodărie, pentru ca acest sistem familial să funcționeze armonios. Copiii care participă la jocuri sportive învață, de asemenea, ce înseamnă spirit de echipă și fairplay. A învăța să fii atent la interesele celorlalți și la binele comun, mai degrabă decât să-ți împlinești doar propriile ambiții și să fii extrem de competitiv, reprezintă un pas în plus spre maturitate și responsabilitate.
10. Comportamentele pro-active și pro-ecologice se învață, de asemenea, din familie. Bunul exempu al părinților este esențial, pentru ca un copil să devină responsabil față de lumea în care trăiește.
Noi suntem cei care le arătăm copiilor ce înseamnă caritatea, implicarea socială, protejarea naturii, compasiunea și dăruirea. Aceste comportamente reprezintă vârful piramidei responsabilității, alături de dorința de auto-realizare.
Surse: https://www.lifehack.org; https://www.babycentre.co.uk; https://www.ahaparenting.com; http://www.dunwoodypsychologists.com
Urmareste-ne pe Google News
