Micuțul vostru este o bombă cu ceas? Atunci trebuie să învățați cum să apăsați cât mai rapid butonul care să-l oprească. Pentru aceasta, puteți folosi o strategie de numai 60 de secunde, ce înglobează însă mai multe tactici deja verificate de studii și de psihologi.
Să presupunem că fetița voastră a descoperit că poate picta pereții cu ruj, că băiețelul de cinci ani fură o prăjitură după ce i-ați interzis (pentru că deja a mâncat un număr îngrijorător) sau că frățiorii se înghiontesc în fața voastră. Ce aveți de gând să faceți? În primul moment, s-ar putea să simțiți că veți exploda și voi, dar apoi știți foarte bine că vă veți simți vinovați. Aveți nevoie de un plan de bătaie. Ei bine, puteți folosi Planul strategic de 60 de secunde, care se concentrează mai puțin pe comportamentul inadecvat al copilului și mai mult pe felul în care reacționați voi. Acest plan trebuie folosit de un număr suficient de mare de ori, pentru ca cel mic să știe deja la ce se așteaptă. În felul acesta, sunteți siguri că veți modela comportamentul său în direcția dorită.
Iată care sunt cei 6 pași ai strategiei de 1 minut:
Primele 10 secunde: Acționați rapid!
Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să îndepărtați lucrurile periculoase. Luați repede rujul ori prăjitura și puneți-le în locuri inaccesibile. Despărțiți-i pe micii combatanți. Totul fără prea multe cuvinte. "Intreveniți imediat. Nu strigați: "Gata!" și așteptați ca cei mici să se oprească. Trebuie să îndepărtați orice este parte a problemei" arată A. E. Wolf, Ph.D, autor al cărții Secretele Parentingului. "Copilul trebuie determinat să se concentreze pe voi; prăjitura sau fratele bătăuș vor fi o sursă de distragere, dacă nu interveniți pe loc.", adaugă și Bobbi Rosenquest, profesor asociat pentru educația timpurie în cadrul Boston Wheelock College. Dacă este necesar, duceți copilul departe de locul "crimei". De asemenea, voi înșivă trebuie să vă separați interior în aceste 10 secunde de starea de iritare sau furie care simțiți că vă năpădește. Astfel, puteți trece la a doua etapă a strategiei.Secundele 10-20: Rămâneți calmi!
Cum să faceți asta?, vă întrebați. Ei bine, acest lucru necesită ceva practică, înainte de a începe aplicarea propriu-zisă a strategiei. Gestionarea furiei este unul dintre indicatorii importanți ai inteligenței noastre emoționale. Nu se învață pe loc, dar există metode eficiente, printre care tehnicile de respirație sau programarea mentală. În timpul strategiei de 60 de secunde, aveți fix 10 secunde să aplicați controlul furiei și al sentimentelor negative. Este o comandă mintală care nu trebuie discutată. Pur și simplu, decideți să stați calmi, pentru că vreți să duceți strategia până la capăt. Puteți respira profund și scoate un sunet prelung, care să vă calmeze. Dar nu reproșați nimic, nici măcar nu spuneți numele copilului cu voce ridicată. Dacă vă mențineți calmul, veți putea capta atenția copilului și sunteți siguri că vă va auzi. „Dacă veți țipa, o să subminați tot ceea ce încercați să-i învățați pe cei mici, pentru că ei vor da atenție emoțiilor voastre intense, nu comportamentului lor inadecvat.", spune Denis Donovan, director la Children's Center for Developmental Psychiatry, din St. Petersburg, Florida.Secundele 20-30: Evaluați situația
Permiteți-vă aceste secunde ca să înțelegeți complet ce s-a întâmplat; nu doar faptele în sine, ci și motivațiile din spatele lor.Dr. Rosenquest își amintește o întâmplare cu fiul său, de doi ani, care a măzgălit peretele și canapeaua cu un marker violet. "Peretele și canapeaua erau distruse, iar eu mă simțeam furioasă. Pe de altă parte, fiul meu stătea împietrit, cu inima frântă de reacția mea. Dacă aș mai fi așteptat un moment, aș fi descoperit că el doar imitase un personaj dintr-o carte de copii, Harold și Creionul Violet. Din punctul său de vedere, chiar era o operă măreață și creativă." Atunci când îți dai seama de intențiile copilului, nu salvezi, desigur, canapeaua sau peretele, dar vezi comportamentul său în cu totul altă lumină. În plus, nu mai vezi purtarea copilului ca parte dintr-un șir de năzbâtii, ci ca eveniment care s-a întâmplat doar în prezent, cu o motivație pe care copilul o consideră foarte serioasă. Un copil de 3 ani s-ar putea să facă o criză pentru că îi este foarme, un altul de 8 ani poate fi foarte arțăgos la micul dejun pentru că nu a dormit suficient. Trebuie să reconsideri situația, ținând cont de toate motivele care se ascund în spatele unui comportament, înainte de a-l declara complet inadecvat.
Secundele 30-40: Vorbiți cu copilul
"Spuneți-i cu calm de ce nu vreți să facă un anumit lucru și care sunt consecințele - nu că îl pedepsiți, ci că markerul nu se mai ia de pe perete și o să rămână mereu murdar, de exemplu. Două sau trei propoziții sunt suficiente", arată dr, Wolf. Cu cât este mai mic copilul, cu atât cuvintele trebuie să fie mai puține. Coborâți la înălțimea lui și priviți-l în ochi. Trebuie să audă clar, în câteva cuvinte (nu mai mult de 10 secude) ce a făcut greșit și ce vreți să facă corect de acum. De exemplu: "Nu desenăm pe perete, desenăm pe hârtie." sau "Nu poti manca acum prăjitura, ai mancat deja prea multe." Apoi renunțați la discuție. Copilul nu trebuie încurajat să-și pledeze cauza și să se dezvinovățească. Puteți, cel mult, să-i spuneți că îl ascultați mai târziu, dacă are ceva pertinent de spus.Secundele 40-50: Stabiliți consecințele
Mulți părinți consideră că disciplina necesită pedepse, dar experții spun că este mult mai consistent pentru copii să înțeleagă consecințele a ceea ce au făcut. În cazul în care copilul aruncă mingea prin casă, de exemplu, îi luați pur și simplu migea și îi spuneți că se va juca cu ea numai când iese afară. Dar nu este cazul să-i dați nici o pedeapsă.Nici dacă ia din prăjituri, nu este un comportament care să reclame mai mult decât a-i repeta cu calm: "Fără dulciuri înainte de masă." Dacă faptele sunt mai grave, stabiliți consecințe, dar numai pentru câteva comportamente cu adevărat nepotrivite și doar dacă copilul ingnoră în mod repetat instrucțiunile clare. Indicat este să suporte acțiunile directe ale faptelor sale: lovește copiii, de exemplu? Nu mai are voie cu nici un motiv să intre în jocul lor o perioadă. .Secudele 50-60: Reîntăriți consecințele
Acțiunile oricărui părinte trebuie neapărat să fie consistente. Ideea este să stabiliți reguli puține, dar clare și peste care să nu treceți, iar în fața copiilor să le întăriți de fiecare dată: "Știi că regula este să nu desenăm pe pereți (să nu mâncăm prăjituri înainte de masă, să nu ne jucăm cu mingea în casă)". Nu faceți amenințări exagerate, pe care sigur nu le veți putea ține: "Este ultima prăjitură pe care ți-oi mai dau vreodată."; "Nu o să mai ieși deloc din camera ta.", "Nu mai vezi niciodată mingea.". Spunând lucruri pe care nu le veți respecta, vă subminați propria autoritate. Pur și simplu întăriți consecințe clare, logice, directe și atât.
După cum vedeți, Strategia de 60 de secunde pare foarte simplă, dar necesită scopuri foarte clare ale părinților și mult autocontrol. Principalul nostru țel nu este de a pedepsi un comportament particular, cum este desenatul pe pereți sau măncatul de prăjituri pe furiș. Este de a învăța copilul ce înseamnă valori și consecințe, care trebuie să fie raportarea lui la reguli și ce înseamnă responsabilitatea propriilor acțiuni.
Sursa: https://www.parents.com; https://themilitarywifeandmom.com
Urmareste-ne pe Google News
