Impactul violenței asupra copilului: sfatul psihologului

Bătaia nu este ruptă din rai. Studiile dovedesc

De ce lovesc adulții copiii? Fie că este vorba despre o palmă la fund sau de o bătaie cu cureaua, scopul este același: să corecteze sau să pedepsească comportamentul copilului cauzându-i durere fizică. În termeni de modificare a comportamentului copilului pe termen scurt, pedeapsa fizică pare, din punctul lor de vedere, cea mai eficientă. Dar rămân întrebări cu privire la efectele pe termen lung:

- Care sunt consecințele pe termen lung ale pedepselor fizice cu privire la comportamentul copilului?
- Care sunt consecințele pe termen și mai lung ale pedepselor fizice în termeni de dezvoltare a abilităților copilului?
- Este pedeapsa fizică asociată cu un stil de parenting mai puternic sau mai slab?

Copiii loviți frecvent și grav sunt expuși unui risc ridicat de probleme cu sănătatea mintală, care variază de la anxietate și depresie la abuz de alcool și droguri, conform unelor studii de cercetare. Copiii ai căror părinți îi lovesc regulat pot să dezvolte de asemenea o relație distantă părinte-copil ulterior. De asemenea, există dovezi clare ale unei incidențe crescute de agresivitate în rândul copiilor loviți regulat. O meta-analiză din 2002 ce cuprinde 27 studii în diverse perioade de timp, state și vârste a descoperit o asociere persistentă: copiii care sunt loviți regulat au șanse mai mari să fie agresivi, atât în copilărie, cât și la maturitate. Mulți părinți își lovesc copilul pentru a stopa un comportament nociv (de exemplu, împingerea unui alt copil, expunerea la un pericol etc.). Fiind destinatarul acțiunii agresive, copilul poate învăța să asocieze violența cu puterea sau cu obținerea a ceea ce îți dorești. Într-adevăr, o mare parte din comportamentul agresiv atribuit copiilor care au fost loviți tinde să corespundă interacțiunilor în care violența a fost folosită pentru a exercita puterea asupra altei persoane - bullying, abuz al partenerului etc. De subliniat că studiile următoare se concentrează pe pedepse regulate și/sau grave fizice în termeni de asociere cu comportamentul copilului.

Impactul violenței asupra abilităților copilului

Studii care datează din anii 1960 sugerează existența unei relații între pedeapsa corporală și o abilitate cognitivă scăzută în prima parte a copilăriei. Cercetările recente au subliniat aceste concluzii. Un studiu din anul 2009 a examinat două cohorte de copii în cadrul Studiului Național Longitudinal al Tineretului și a descoperit că, cu toate că au fost controlate comportamentele și criteriile demografice de parenting, copiii mamelor care nu au apelat deloc sau la puține pedepse corporale au dobândit abilitate cognitivă mai rapid decât copiii care au fost loviți. MacKenzie et al. (2013) demonstrează faptul că loviturile frecvente la vârsta de 5 ani din partea tatălui au fost asociate cu un scor redus al vocabularului la vârsta de 9 ani. Alte studii au demonstrat efecte corespunzătoare cu privire la realizările școlare. Bodovski și Youn (2010) au descoperit faptul că folosirea disciplinării fizice la grădiniță este asociată cu rezultate mai slabe la matematică în clasa a cincea. Margolin et al. (2010) au descoperit că acei copii care au fost loviți sunt expuși unui risc mai mare de eșec academic în clasa a cincea.

Dovezi emergente sugerează faptul că abilitățile non-verbale pot fi de asemenea afectate. Într-un studiu experimental, Talwar, Carlson și Lee (2011) au testat dacă participarea într-un mediu școlar represiv versus mediu școlar non-represiv a avut vreun efect asupra abilităților de funcționare executive ale copiilor din vestul Africii. Ei au măsurat abilitățile copiilor folosind 3 sarcini EF: gratificare întârziată, cadou întârziat și schimbarea dimensională a cardului de sortare. Rezultatele lor au sugerat faptul că - începând în clasa 1 - copiii care s-au aflat într-un mediu represiv s-au descurcat semnificativ mai slab decât semenii lor în mediul școlar non represiv.

Dacă lovirea copiilor este asociată cu dezvoltare mai lentă a abilităților sau a altor probleme comportamentale, pot exista implicații pentru șansele la viață și mobilitate socială, mai ales deoarece prevalența sau intensitatea pedepsei variază în grupurile socio-economice.

Sfatul specialistului 

Doamna Monica Bolocan, Psiholog clinician și educational, practician acreditat TRIPLE P (Positive Parenting Program), 0740 20.40.20, www.psiholog-pentru-copii.ro: 

Ținand cont de faptul că statisticile din România sunt îngrijorătoare în acest sens și de experiența dumneavoastră profesională, cât de greu sau de ușor poate fi schimbată această mentalitate?

Dacă vorbim despre medii socio-economice defavorizate, unde agresivitatea - verbală, fizică - este adesea un "mod de viață", această mentalitate este greu de schimbat. Chiar dacă un copil provenit dintr-un astfel de mediu își remediază comportamentul agresiv ca urmare a unei terapii comportamentale sau consilieri psihologice, odată întors în mediul său își va relua acele comportamente. Practic, fără o schimbare de fond, a mediului în care trăiește copilul, nu se poate obține aproape nimic. Intervenția trebuie să vizeze în primul rând sursa problemei și nu consecințele.

Dacă nu este cazul unui copil care este agresiv pentru că așa a învățat el să supraviețuiască într-un mediu ostil, trebuie identificată corect cauza comportamentului agresiv: este un model învățat de la părinți? Este o problemă intrinsecă a copilului? Este doar o reacție firească a copilului la un mediu familial dizarmonic, conflictual? Sunt mulți părinți care, în urma consilierii psihologice, conștientizează unde greșesc și au ei înșiși inițiativa schimbării. Atunci când părinții înțeleg rolul activ pe care îl au în modelarea comportamentului copilului lor, schimbarea se produce repede. Sunt alții însă care consideră ca agresivitatea este exclusiv "vina" copilului și el trebuie să facă ceva să se schimbe. Sau așteaptă de la psiholog soluția-minute, panaceul care să schimbe, peste noapte, comportamentul copilului. În acest caz este greu să schimbi ceva. Copiii mici nu au puterea să își schimbe singuri comportamentul, ei trebuie ajutați.

Care sunt problemele pe care le poate cauza bătaia pentru copil (pe termen scurt și lung)?
Se spune ca un copil agresat devine la rândul său agresiv. În multe cazuri este corect. Există însă și copii care internalizează puternic frustrarea produsă de agresivitatea celor din jur și o transformă nu în furie, ci în anxietate, depresie, retragere. În același timp, am văzut și adulți care - agresați fiind în copilărie de părinții lor - au avut puterea de a se schimba, de a fi altfel decât modelul oferit de părinți, și au devenit părinți iubitori, înțelegători, oferindu-le copiilor lor dragostea și rabdarea de care ei nu au avut parte. Nu trebuie să credem în clișee, viața ne demonstrează că oamenii au puterea de a se vindeca singuri. Un lucru este cert: atât pe termen scurt cât și pe termen lung, agresivitatea față de un copil duce către probleme emoționale și de comportament cu toate implicațiile aferente în viața copilului: acasă, la școală, în relațiile cu prietenii săi, și - mai târziu, ca adult - în viața personală și profesională. Chiar dacă adultul găsește puterea de a-și depăși aceste probleme, ele continuă să existe în adâncul sufletului său și să îi afecteze capacitatea de a fi un om fericit.

Ce sfaturi aveți pentru părinții care la rândul lor au fost bătuți în copilărie? Dar pentru cei care consideră că o palmă nu a omorât pe nimeni?

Părinții trebuie să conștientizeze că sunt modele de comportament pentru copiii lor. Dacă ei folosesc agresivitatea ca metodă de disciplinare, mesajul pe care îl transmit copiilor este acela că cel mai eficinet mod de a-ți rezolva o problemă, de a-ți exprima frustrările sau de a obține ceva este acela de a folosi forța împotriva celuilalt. Este un mod primitiv de a-ți rezolva problemele.  În toate cazurile, este bine ca, încă de la primele semne de manifestări agresive, fizice sau verbale, ale copilului, părinții să reacționeze imediat pentru a nu lăsa acest tip de comportament să se transforme într-un obicei. Primul pas este acela de a înțelege corect de ce se comportă copilul astfel, și aici sfatul obiectiv al unui psiholog este de mare folos. Este important să afle raspunsul corect la această întrebare pentru a alege strategia de disciplinare potrivită copilului și contextului său de viață. De cele mai multe ori, agresivitatea copilului devine o problemă ca urmare a modului greșit în care părinții au reacționat încă de la primele semne ale manifestării acesteia.

Mulțumim doamnei Monica Bolocan pentru ajutorul acordat în realizarea articolului. 

Surse: www.brookings.edu; https://wehavekids.com; https://kidshealth.org