Copiii care sunt prea prietenoși cu străinii pot avea această afecțiune

Ce reprezintă tulburarea de atașament de tip dezinhibat și care sunt manifestările ei

Experții spun că, pentru ca un copil să fie diagnosticat cu o asemenea tulburare de atașament este necesar să se respecte următoarele criterii:
• Copilul se apropie și interacționează insistent, fără discriminare, cu adulți necunoscuți
• Nu are nicio ezitare în a interacționa cu persoanele străine, este foarte prietenos cu acestea
• Copilul are manifestări de familiaritate exagerată față de persoanele străine, acestea fiind vizibile atât din punct de vedere fizic, cât și verbal
• Copilul este dispus oricând să plece de lângă adultul care-l îngrijește pentru a fi alături de către persoana străină pe care abia a întâlnit-o
Potrivit „Asociației Americane de Psihiatrie, un copil poate primi diagnosticul de tulburare de atașament de tip dezinhibat în stadiul de dezvoltare cuprins între 9 luni și 2 ani. De asemenea, se spune că dacă această tulburare de comportament nu este vizibilă până la această vârstă, este puțin probabil să mai apară ulterior.
Copiii ce au această afecțiune sunt dornici să stabilească legături cu oricine, oricând, oriunde. Ei nu au nicio ezitare în a se împrieteni cu persoane necunoscute.
În funcție de vârsta pe care o are copilul, tulburarea de atașament de tip dezinhibat se va manifesta astfel:
• Copiii mai mici de 3-4 ani nu sunt foarte atașați de adulții cu care își petrec majoritatea timpului
• Copiii între 3-5 ani caută mereu atenția celor din jur, în special a persoanelor străine
• Copiii mai mari de 5 ani vor încerca mereu să treacă peste limitele unei prietenii și vor fi exagerat de familiar cu necunoscuții
• La preadolescenți și adolescenți, se poate observa o relație foarte superficială cu cei apropiați și o tendință de a lega prietenii puternice cu persoanele străine

Ce comportamente îi sunt asociate tulburării de atașament de tip dezinhibat

Psihologii consideră că anumite comportamente, ce sunt antrenate de existența acestei tulburări de atașament, se bazează pe următoarele aspecte:
• Dependență
• Nevoia exagerată de a avea parte de atenție
• dezvoltare psihică ce nu este corespunzătoare vârstei reale a copilului
• Incapacitatea de a face față unor situații stresante
• Prezența stărilor de anxietate
• Nerăbdare
• Dorința de manipulare
• Tendința de a minți
• Agresivitate manifestată în mod frecvent
• Dificultatea de a-și face prieteni printre copiii de vârsta lor
În același timp, experții spun că această tulburare dezvăluie de fapt următoarea încercare a copilului: aceea de a-i simți mai aproape pe ceilalți, de a se simți în siguranță, de a avea parte de afecțiunea și încrederea pe care o dă un atașament.

Care pot fi factorii ce stau la baza apariției tulburării de atașament de tip dezinhibat

În mod normal, copiii rămân precauți față de persoanele pe care nu le cunosc, au o anumită reținere față de acestea. Pe măsură ce cresc, ei ajung să facă niște aprecieri cu privire la o persoană străină, putând să o includă pe aceasta în categoria de „bună" sau „rea". Cel mai adesea, spun cercetătorii, micuții formulează astfel de aprecieri în funcție de chipul acesteia. Tocmai aceste aprecieri sunt cele ce îl determină pe copil să vorbească, să relaționeze cu un străin sau nu.
În schimb, experții au ajuns la concluzia că, în cazul copiilor cu o tulburare de atașament de tip dezinhibat, creierul acestora nu are aceeași capacitate de a distinge între expresiile faciale ale unui adult, spre deosebire de cei care nu suferă de această afecțiune. Nu ar trebui deci să ne mire că un copil cu tulburare de atașament de tip dezinhibat va ajunge să stea de vorbă cu un necunoscut prin parc sau dacă o va îmbrățișa, pe neașteptate, chiar și pe vânzătoarea dintr-un magazin.
Cu toate acestea, există și alți factori foarte importanți, responsabili de apariția unei tulburări de atașament de tip dezinhibat. Printre aceștia se numără:
Faptul că un copil a fost neglijat, încă de la o vârstă fragedă
De exemplu, când un copil plânge când este bebeluș, iar părinții nu se duc să văd ce are și, dacă este necesar să-l ia din pătuț și să-l liniștească, este posibil ca el să nu simtă o legătură cu aceștia.
În același timp, dacă un copil mic este lăsat mult timp singur, fără să i se dea atenție, poate fi în situația ca, mai târziu, să ajungă să aibă dificultăți în a stabili relații strânse cu adulții care au grijă de el. În schim, ei vor fi tentați să caute afecțiune la persoanele străine.

Citește și: Ce se întâmplă cu un copil care nu primește dragostea mamei?

Dacă un copil a fost adoptat, este foarte posibil să dezvolte o tulburare de atașament de tip dezinhibat
În condițiile în care te hotărăști să adopți un copil ce nu mai este bebeluș și a fost instituționalizat, ia în calcul posibilitatea ca el să sufere de această afecțiune. Pentru că în primele sale luni de viață el nu a beneficiat de afecțiunea de care avea nevoie, el nu va avea capacitatea să dezvolte relații firești de atașament.
Studiile din domeniu au arătat că, la majoritatea copiilor adoptați , semnele existenței unei tulburări de atașament de tip dezinhibat este mai vizibilă după vârsta de 5 ani.
De altfel, se spune că micuții ce au fost instituționalizați o perioadă și ulterior au ajuns să fie adoptați sunt cei mai expuși riscului de a dezvolta acest tip de tulburare de atașament.

Cum poate evolua o tulburare de atașament de tip dezinhibat pe măsură ce un copil va crește

Când trebuie să creștem un copil cu acestă afecțiune, este necesar să fim mereu atenți, astfel încât să nu ajungă să intre în relații cu persoane ce pot fi periculoase.
În plus, este de așteptat ca ei să dezvolte cu adulții tot felul de relații nefirești, de o familiaritate exagerată. De pildă, ei pot avea tendința de a avea astfel de relații cu cadrele didactice, cu alte persoane ce au grijă de ei (de exemplu, cu o bonă) De aceea, este esențial să-i punem în gardă și pe acești adulți cu privire la comportamentele copilului.
Până în prezent, oamenii de știință nu au date prea clare legate de modul în care această afecțiune va evolua până când un copil ajunge să fie adult, precum și despre cum îl poate afecta atunci.
Date mai clare privitoare la prezența unei asemenea tulburări de comportament la copii se leagă de perioada de preadolescență și adolescență. Astfel, psihologii ne avertizează asupra următorului lucru: un adolescent cu o tulburare de atașament de tip dezinhibat va fi superficial în relațiile cu cei de vârsta lor și va intra ușor în conflicte. De cealaltă parte, el va fi în continuare dispus să fie prietenos, să intre în relații apropiate cu persoane străine.

Citește și: Nu vorbim cu strainii ! Cum feresti copilul de pericolele externe

Ce tratament este necesar în caz de o tulburare de atașament de tip dezinhibat

Odată ce un copil a fost diagnosticat cu această tulburare, este foarte important să i se asigure un mediu cât mai stabil. Dacă vom reuși în acest demers, legătura cu noi se poate întări și dorința copilului de a avea relații cu persoane necunoscute se va mai diminua.
Următorul pas este să luăm legătura cu un specialist. Acesta va avea grijă să stabilească o terapie, care să i se adreseze atât copilului, cât și adultului ce are grijă de el. Terapia va fi individualizată, în condițiile în care fiecare copil are nevoie diferite.
Numai urmărindu-ne cu atenție copilul vom putea să-i observăm comportamentele ce țin de această tulburare. De îndată va trebui să ne adresăm unui pediatru și apoi acesta ne va îndruma spre un psiholog sau spre un psihiatru.

Voi știați până acum faptul că în spatele dorinței exagerate a copilului de a se împrietenii cu necunoscuții se poate ascunde o tulburare de atașament?

Surse:
www.healthyplace.com, www.verywellmind.com