- Fabricarea iaurtului comercial a transformat schema preparării iaurtului tradițional într-o tehnologie în care s-au adăugat multe și neștiute noutăți și secrete, atât în ce privește materiile prime și ingredientele, dar și în ceea ce privește modul de fabricare.
- Ce declară Dumitru Bălan, nutriționist
- A nu se confunda mențiunea „Produs românesc" de pe eticheta unor iaurturi cu mențiunea "Produs în România"
9 din 10 tipuri de iaurt sunt fabricate din lapte standardizat!
2 din 10 tipuri de iaurt conțin adaosuri proteice!
Doar 1 din 10 tipuri de iaurt este fabricat 100% din lapte românesc
Doar 15% din tipurile de iaurt analizate sunt ambalate în ambalaje din sticlă!
13% din tipurile de iaurt analizat conțin adaos de smântână!
Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 45 tipuri de iaurt din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), cu gramajul cuprins între 100 g și 300 g, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.
Iaurtul face parte din categoria numeroasă a „lactatelor acide" sau „lactatelor fermentate", adică produse lactate cu gust acru, cum este numit în Merceologie (știința mărfurilor) grupul produselor rezultate din lapte ca urmare a acțiunii în timp a unor microorganisme specifice (bacterii de fermentație). Denumirea de iaurt vine din limba turcă, unde se pronunță cam la fel, dar se scrie yoğurt; pronunția termenului este aproximativ asemănătoare peste tot unde este cunoscut și se consumă iaurt.
Iaurtul, bunăoară, este considerat, în multe țări, ca fiind o creație bulgărească, motiv de nemulțumire pentru turci care găsesc că poporul lor consumă iaurt de mai multe mii de ani decât alții. Trebuie precizat că extinderea atât de largă a termenului yogurt (cum îl scriu englezii) nu se datorește poporului turc, ci comerțului internațional care consideră facilă utilizarea unor termeni pe care să-i cunoască tot mai mulți consumatori. Tot astfel, considerarea iaurtului ca produs de origine bulgară este rezultatul acțiunii unui cercetător de etnie bulgară care a dat denumirea de „bulgaricus" unei subspecii din bacteriile care fermentează laptele transformându-l în iaurt. Denumirea subspeciei Lactobacillus bulgaricus a fost acordată de comunitatea științifică internațională în onoarea medicului și biologului bulgar Stamen Grigorov, cel care, la vârsta de 27 de ani (în anul 1905), aflat la studii în Elveția, a cercetat și a lămurit prezența bacteriei care asigura producerea iaurtului bulgăresc, care, așa cum a demonstrat în studiile sale ulterioare, era de ajutor în numeroase boli și afecțiuni, de la tuberculoză (pentru care a creat și un vaccin) până la afecțiuni ale stomacului, intestinelor, sistemului genital, ORL și altele. Tot el a mai concluzionat că iaurtul „bulgăresc" poate fi produs doar în Bulgaria și regiunile vecine din Peninsula balcanică, în alte zone bacteria cunoscând degenerare rapidă, pierderea calităților și extincția.
Fabricarea iaurtului comercial a transformat schema preparării iaurtului tradițional într-o tehnologie în care s-au adăugat multe și neștiute noutăți și secrete, atât în ce privește materiile prime și ingredientele, dar și în ceea ce privește modul de fabricare.
„Iaurtul industrial este un produs care, înainte de toate, trebuie să fie sigur, adică să nu dea prilej reclamațiilor de la consumatori în termenul său de consum. Imediat după acest criteriu operează criteriul economic: iaurtul trebuie să fie fabricat cu costuri care să asigure profitul maxim, alegându-se varianta de fabricare cea mai profitabilă. Asigurarea unei oferte atrăgătoare, mereu nouă, constituie următorul criteriu de care ține seama un producător. Față de numai aceste câteva priorități se înțelege că iaurtul industrial se realizează din lapte tratat termic (pasteurizare la minimum 80 grade Celsius, temperatură la care temuta bacterie Escherichia coli este distrusă, dar care distruge și componente valoroase din laptele crud), conține conservanți, se realizează din materii prime care nu pot fi mereu cele mai proaspete și este sistematic supus înnoirilor de rețetă" Prof. univ. dr. Ion Schileru, ASE Bucureşti.
Ce declară Dumitru Bălan, nutriționist
„Ei bine, iată că a venit timpul să aflăm cu toţii răspunsul unei întrebări care stă deseori pe buzele românilor, fiind de părere că studiul APC referitor la calitatea iaurturilor de pe piaţa noastră va rezolva definitiv acest puzzle extrem de complex. Deşi nu sunt un fan declarat al produselor lactate, sunt un consumator de iaurt, de aceea am acceptat cu mare plăcere invitaţia APC de a dezvolta acest subiect şi m-aş bucura nespus dacă ai ţine cont de următoarele lucruri, atunci când vei păşi pragul magazinelor noastre.
Cert este că în urmă cu mai bine de 5 ani am decis să nu mai consum laptele de vacă, argumentele acestei decizii fiind raţionale şi foarte bine documentate. După multe cercetări efectuate pe parcursul acestor ani în zona alimentaţiei sănătoase, am ajuns la concluzia că tot echilibrul organismului nostru se află în zona sistemului digestiv, fiindcă această zonă cuprinde aprox. 90% din celulele imunitare, înţelegând în acelaşi timp că ingestia unui aliment greu digerabil este asociată cu apariţia unor dezechilibre majore la nivelul florei intestinale, existând riscul apariţiei unor afecţiuni cronice care scad speranţa de viaţă. Laptele de vacă este un aliment care produce inflamaţie în zona digestivă, conţinând lactoză, un zahăr greu digerabil, mai ales dacă ne gândim că omul nu produce mai deloc enzimele care descompun lactoza. Nu ai observat de multe ori că începi să te balonezi după ce consumi un pahar cu lapte de vacă? Se întâmplă acest lucru, fiindcă enzimele tale care se ocupă cu descompunerea zahărului din lapte nu reuşesc să digere lactoza la nivel optim. Cu alte cuvinte, în acel moment consumi un aliment care nu este menit să te vindece din interior, ci mai degrabă să streseze sistemul digestiv.
După ce am renunţat la laptele de vacă, am început să studiez şi mai intens zona produselor lactate, ajungând la concluzia că produsele lactate de capră sunt net superioare celor de vacă, mai ales dacă ne raportăm la structura micronutrienţilor încorporaţi, dar şi la cantitatea de lactoză care se regăseşte în acest lapte. În sprijinul afirmaţiei mele vine şi concluzia unui studiu „Goat's Milk is more beneficial to health than cow's milk", efectuat în anul 2007 de către specialiştii Universităţii din Granada, demonstrând că ingestia laptelui de capră poate preveni afecţiuni precum anemia şi demineralizarea osoasă. În acelaşi timp, s-a dovedit că laptele de capră ar ajuta în procesul utilizării digestive şi metabolice a mineralelor precum Fierul, Calciul, Fosforul sau Magneziul. Analizând din mai multe perspective concluziile acestor cercetători, am înţeles că laptele de capră este mai uşor asimilabil de organismul uman, întrucât moleculele de grăsime din acest lapte sunt mult mai mici decât cele regăsite în laptele de vacă, în plus conţine mai puţină lactoză, favorizând digestia, mai ales în condiţiile în care noi nu producem multe lactaze, enzimele care descompun lactoza. În plus, laptele de capră conţine cu cel puţin 50% mai puţine proteine alergizante precum cazeina sau lactalbumina comparativ cu laptele de vacă, scăzând astfel riscul declanşării unei alergii. Din punct de vedere micronutriţional, Vitaminele A, B6 si D sau minerale importante precum Calciul, Seleniul şi Potasiul se regăsesc într-o pondere mai mare în laptele de capră şi acum înţelegem mai bine argumentele cercetătorilor Universităţii din Granada care au concluzionat că acest tip de lapte previne demineralizarea osoasă. Săptămânal sunt întrebat de către mulţi părinţi dacă este sau nu sănătos pentru un copil să consume lactate, cu toate că ei cunosc destul de bine reticenţa mea faţă de laptele de vacă, însă a sosit timpul să elucidez şi acest mister.
Da, e adevărat că nu le recomand copiilor să bea laptele animal, dar în acelaşi timp pot consuma foarte bine lactate precum iaurtul, kefirul sau brânza proaspătă de capră, conţinând mulţi nutrienţi pe care nu îi regăsim în zona vegetală. In plus, iaurtul nu contine mai deloc lactoza greu digerabila, intrucat bacteriile benefice o devoreaza la propriu in urma fermentatiei naturale. Pe mine mă bucură foarte mult că în ultimii ani tot mai mulţi producători români au început să îşi extindă portofoliul de produse în zona lactatelor de capră, iar astăzi vom găsi cu siguranţă multe alternative sănătoase, comparându-le cu cele din trecut. Constatăm cu toţii că rafturile magazinelor nu mai suntmonopolizate de produsele lactate de vacă şi este foarte bine că începem să conştientizăm din care zone nutriţionale vine sănătatea. Personal, evit iaurturile de vacă sau de bivoliţă sau iaurturile care conţin suplimentar şi smântâna, dar aleg întotdeauna iaurturile naturale de capră care nu conţin alte ingrediente decât laptele de capră şi culturile lactice selecţionate, iar variantele de iaurt care conţin şi tulpini de probiotice adăugate suplimentar după procesul pasteurizării reprezintă de departe cele mai bune opţiuni, astfel încât să se asigure popularea intestinului nostru cu microbii benefici vieţii. Ideal ar fi ca aceste iaurturi să fie fermentate în mod natural în casele noastre, dar cum foarte puţini dintre noi avem acces la laptele de capră proaspăt, atunci sunt de părere că iaurturile de capră care conţin aceste probiotice reprezintă o plasă de siguranţă demnă de luat în considerare.
Până la urmă, nimeni nu deţine adevărul absolut, dar pe această cale le recomand întotdeauna părinţilor să se informeze temeinic pe subiectul nutriţiei sănătoase, să citească cu atenţie etichetele produselor de pe piaţă şi să înţeleagă în final care dintre opţiunile regăsite fac diferenţa. În acest fel, vom stimula cererea pentru produsele sănătoase şi vom descuraja producătorii să ne mai ofere produse nesănătoase, având convingerea că împreună putem pune umărul la realizarea acestui obiectiv. Suntem obligaţi să o facem, fiindcă ne dăm seama că altcineva în afară de noi nu poate lua cele mai bune decizii în ceea ce priveşte selecţia celor mai sănătoase alimente pentru familiile noastre."
A nu se confunda mențiunea „Produs românesc" de pe eticheta unor iaurturi cu mențiunea "Produs în România"
„Din păcate, iaurtul fabricat în sistem industrial, cu mici excepții, nu mai are nimic în comun cu procesul natural de obținere al acestuia, adică prin fermentarea naturală a laptelui nestandardizat de către bacteriile de fermentație. Multe sortimente de iaurt sunt fabricate din lapte standardizat și omogenizat, lapte praf degresat, concentrate proteice de origine lactată obținute prin ultrafiltrare și grăsimi din lapte. Le recomand consumatorilor să cumpere acele tipuri de iaurt care au pe etichetă mențiunea „Produs românesc", fapt care atestă că acel produs s-a obținut numai din lapte românesc. A nu se confunda mențiunea „Produs românesc" de pe eticheta unor iaurturi cu mențiunea "Produs în România", care poate ascunde faptul că acel iaurt conține și lapte din afara țării, amestecat cu lapte romanesc." Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.
Sursa: http://www.apc-romania.ro/ro/i-iaurt-din-lapte-praf/NTk4LTI.html
Urmareste-ne pe Google News
