Cu toate ca sugestia a venit din partea coordonatoarei echipei inimoase de fete care se ocupa de copii de la restaurantul din Drumul Taberei, Ana Ornoiu (zisa Georgitsa pentru cei care nu au cunoscut-o aici) cunosteam posibilitatea unui tur de restaurant de ceva vreme. Ca sa fiu mai exacta, de la varsta de 14 ani cand, sa nu radeti de mine, mi-am serbat ziua de nastere la Mac. Eram cam batrana pentru asa ceva, stiu, si toti colegii invitati (nu au fost prea multi, va dati seama) cred ca m-au privit cu altfel de ochi. Nu prea buni, bineinteles, uzanta pentru acest tip de aniversare fiind asa-zisul bairam si nu o petrecere...de copii. Ce m-a determinat sa fac aceasta alegere si care e legatura cu titlul articolului? Pana la acea varsta nu-mi mai serbasem niciodata ziua de nastere, cel putin nu cu colegi/prieteni. Iar in plus in acel an, la o luna dupa ziua mea de nastere, mi-am pierdut mama. Mi-a fost de altfel destul de greu sa ma bucur prea mult la propria-mi aniversare, caci stiam ca ea nu se simtea bine. A fost o experienta, date fiind conditiile, placuta pentru ca mi s-a permis sa imi prepar singura un hamburger, dincolo de tejghea. Mi s-a parut ceva fenomenal desi, repet, eram sa zicem "trecuta" pentru astfel de experimentari.
Acum, parinte fiind si amintindu-mi cat de interesant mi s-a parut sa observ si sa aflu tot procesul de creatie al unui produs pe care-l consum, am decis sa repet, alaturi de baietelul meu, aceeasi experienta. Da, stiu, Mac-ul nu reprezinta idealul de alimentatie sanatoasa pentru multi, dar cred ca nici bauturile carbogazoase, chips-urile sau snacks-urile. Iar daca tot vrem sa aratam cu degetul, eu zic ca nu strica sa si verificam inainte. Mai ales ca e gratis si nu sunteti obligati sa consumati ceva. Eu traiesc pe principiul moderatia este cheia si consider ca fiecare este liber sa aleaga pentru sine sau copilul sau.
 |
 |
Stiind cat de curios este din fire Teo, eram sigura ca ii va placea tot ce va vedea si va afla. Si nu m-am inselat. Am inceput turul din asa-numita crew room (locul in care se relaxeaza angajatii) unde am fost echipati fiecare cu cate un halat de unica folosinta, iar Teo, prin amabilitatea Anei, a beneficiat si de un ecuson personalizat. Am vazut pe drumul catre tejghea vestiarele, frigiderul si congelatorul si, mai ales, multiplexul (aparatul prin care trec toate bauturile pana la servire). Ultimele trei au fost preferatele lui, desigur, ca mic mascul ce se afla, incantat de orice dipozitiv cu butoane si destinatie deosebita. Apoi a inceput distractia: si-a turnat singur suc in pahar, a ajutat la servirea catorva clienti si, nu in ultimul rand, a vorbit din cabina de la McDrive. Trecand si in sectiunea de McCafe, mi-a preparat cu ajutorul Anei un capuccinoo decorat cu o floricica, iar lui un babycchino (o bautura speciala pentru copii similara ciocolatei calde, pentru micii "imitatori" care doresc si ei sa se delecteze cu ceva dulce si bun).
Ce am aflat pe durata turului (care a durat mult mai mult decat era preconizat, din cauza nesfarsitelor intrebari in special despre standardele de igiena si a periplului catre frigider - Teo era pur si simplu fascinat de el)? Multe lucruri interesante si impresionante; exista o organizare a tuturor activitatilor la minut, iar standardele pentru alimentele oferite clientilor sunt dincolo de asteptari (un exemplu, angajatii care incaseaza bani nu intra deloc in contact cu alimentele si se curata la un interval regulat pe maini-ma macina de mult intrebarea asta). Puteti adresa oricat de multe intrebari, insa nu sunt insa permise fotografii in zona cu mancare.
Am mai aflat cu ce rigoare se prepara orice aliment ajunge sa fie servit (care pentru necunoscatorii carcotasi poate proveni chiar de la surse locale-chiflele, sunca, ouale, salata), cu ce meticulozitate este instruit fiecare angajat, cum McDonald's este implicat in niste proiecte caritabile minunate (un exemplu, Fundatia Ronald McDonald se ocupa in prezent de construirea celei de-a treia case pentru parintii copiilor internati in spital) si, nu in ultimul rand, ca angajatii care au deja o vechime, sunt mai mult decat multumiti de ceea ce fac. Se citeste cu usurinta pe chipul lor. Eu nu am vazut in acest restaurant vreo mutra acra, ca sa ma exprim asa. Teo isi doreste sa lucreze acolo, de fapt de vreo saptamana ma tot bate la cap. Eu una consider, dupa tot ce am aflat, munca aici drept una extrem de complexa si mult mai istovitoare decat pare pentru banalul client. Mai multe daca sunteti interesati, puteti afla chiar voi. Adresand o intrebare, zece, o mie, pentru ca vi se va raspunde.
Profit de ocazie si ii multumesc din nou Anei pentru rabdarea pe care a demonstrat-o in turul alaturi de noi. Sper ca nu am stresat-o prea tare. Noi deja o privim ca pe-o prietena si ne bucura fiecare intalnire.
Urmareste-ne pe Google News
