Practica stabilirii unui program regulat de somn este universal valabilă, indiferent de vârstă. Copiii se dezvoltă armonios și sunt mult mai cooperanți atunci când știu la ce să se aștepte. Dacă stilul de viață al familiei voastre este unul mai degrabă flexibil, în care cel mic/cea mică ajunge să adoarmă când se poate și când dorește, sunt șanse mari să nu simtă întotdeauna dorința de odihnă. În plus, o durată prea lungă a somnului de noapte va scădea interesul pentru o siestă în timpul amiezei.
Chiar dacă copilul tău pare a fi obișnuit cu un anumit program, poate trece printr-un puseu de creștere care îi va dezechilibra ceasul intern. Mulți copii ajung astfel să simtă nevoia de odihnă într-un moment total diferit de cel pe care ți-l propusesei. Drept urmare, ajung să refuze să stea în pat, stau cu ochii larg deschiși, sunt alerți și neliniștiți. Și, din păcate, ajung să asocieze ora de somn cu frustrare, anxietate, stare conflictuală și manevre de evitare.
Copiii pot fi dificil de înțeles, mai ales când vine vorba despre oboseală. Astfel, sunt situații în care dau dovezi evidente de oboseală, precum și altele în care, deși par extrem de activi și energici, sunt de fapt epuizați. Atunci când sunt extrem de obosiți, suprastimularea nervoasă îi va împiedica să adoarmă. Reține că în cazul în care ați ieșit la alergat sau a fost la ora de antrenament, organismul său va avea nevoie de cel puțin 2 ore până să se liniștească.
Cu siguranță nu îi oferi cafea copilului tău, dar află că există o mulțime de alte surse alimentare care o pot conține. Astfel, află că sunt băuturi carbogazoase, inclusiv ceaiuri, care au o compoziție dublă de cofeină comparativ cu binecunoscuta cola. De asemenea, există și alte surse ascunse de cofeină, precum cacao sau guarana. Urmărește cu atenție ingredientele produselor și, dacă îți dorești să doarmă după-amiaza, evită să îi oferi copilului tău ciocolată sau dulciuri înainte de culcare.
În cazul în care copilul tău s-a obișnuit să duci cu el lupte de convingere și să aveți discuții în contradictoriu înainte de culcare, este posibil să asocieze în mod inconștient somnul cu ceva neplăcut. Cunoscând deja consecințele, respectiv certurile și gândurile neplăcute, se întâmplă uneori ca la nivel cerebral să nu mai simtă nevoia de somn, cu toate că este obosit. Iar dacă va adormi, sunt șanse mari să manifeste comportamente insomniace, din cauza stresului resimțit.
Multe mămici care lucrează de acasă sau care ajung mai devreme de la serviciu încearcă în perioada de timp în care copilul doarme să își rezolve diverse îndatoriri profesionale sau casnice. Însă un copil care a fost obișnuit să adormă în prezența unui părinte și eventual să împartă același pat, se poate trezi singur și poate simți, în mod indirect, că a fost părăsit. Această teamă de abandon este una dintre cele mai dureroase și este dificil de vindecat la maturitate.