Fecioara poate părea corectă, echilibrată și atentă la principii, dar are momente în care criticile ei ascund ceva mai adânc. Poate a judecat oameni care trăiau liber, iubeau fără frică, greșeau fără să se pedepsească și își permiteau să greșească. În timp ce îi analiza cu severitate, o parte din ea îi invidia pentru curajul de a nu trăi după reguli atât de strânse.
Acesta este un secret pe care nu l-ar recunoaște ușor. Fecioara preferă să spună că doar observă, că doar spune adevărul sau că doar vrea ca lucrurile să fie făcute corect. Dar în spatele unor remarci tăioase s-a ascuns, uneori, durerea că alții își permit să trăiască mai ușor decât ea.
Fecioara nu iubește superficial, dar uneori își arată iubirea într-un mod greu de înțeles. Vrea să ajute, să repare, să îmbunătățească, să îl facă pe celălalt „mai bine”, numai că această grijă poate ajunge să semene cu o listă lungă de reproșuri. Poate a iubit un om sincer, dar l-a făcut să se simtă mereu insuficient.
Pe patul de moarte ar putea recunoaște că nu toate criticile au fost necesare. Unele au venit din teamă, din nesiguranță sau din dorința de a controla o iubire care i se părea fragilă. A vrut să salveze relația prin ordine și corecturi, dar poate tocmai acele corecturi au îndepărtat omul pe care îl iubea.
Fecioara este adesea văzută ca nativul cuminte, rațional, atent la imagine și la consecințe. Dar asta nu înseamnă că în interiorul ei nu au existat dorințe intense, atracții ascunse sau povești pe care le-a ținut departe de ochii lumii. Tocmai pentru că își controlează atât de bine imaginea, unele impulsuri au fost îngropate și mai adânc.
Poate a avut o aventură despre care nu a știut nimeni, poate a iubit pe cineva interzis sau poate s-a gândit ani întregi la o persoană pe care nu a avut curajul să o aleagă. Fecioara ar putea duce aceste secrete până în ultima clipă, nu neapărat din lipsă de sinceritate, ci din rușinea de a nu mai corespunde imaginii impecabile pe care și-a construit-o.
Fecioara este semnul care ajută, repară, organizează și se face utilă. Oamenii se sprijină pe ea pentru că pare mereu capabilă să găsească o soluție. Dar unul dintre secretele ei întunecate este că, uneori, a ajutat fără dragoste, fără bucurie și fără dorință reală, doar pentru că se simțea obligată să fie omul pe care toată lumea se poate baza.
A făcut lucruri pentru familie, parteneri, prieteni sau colegi, în timp ce în interior strângea resentimente. A spus „lasă, fac eu”, dar în sufletul ei se aduna oboseală, frustrare și chiar furie. Pe patul de moarte ar putea recunoaște că unele gesturi bune nu au venit din inimă, ci din frica de a nu fi considerată egoistă.
Fecioara are o memorie excelentă pentru detalii, iar asta poate deveni o armă tăcută. Ține minte cine a întârziat, cine a promis și nu s-a ținut de cuvânt, cine a spus o vorbă nepotrivită și cine a făcut-o să se simtă folosită. Nu uită ușor, chiar dacă nu izbucnește pe loc.
Acesta este unul dintre secretele ei cele mai grele. Poate părea că a trecut peste, că a acceptat scuzele sau că nu mai contează, dar în mintea ei există un sertar foarte bine organizat cu toate dezamăgirile. Iar când ajunge la limită, scoate la suprafață detalii pe care ceilalți nici nu își mai amintesc că le-au făcut.
Fecioara nu ridică mereu tonul și nu are nevoie de scene mari ca să rănească. Când este supărată, poate spune o frază scurtă, rece, foarte bine aleasă, care ajunge exact acolo unde celălalt este mai vulnerabil. Pare doar o observație lucidă, dar în realitate poate fi o lovitură calculată, ascunsă sub masca sincerității.
Acesta este unul dintre secretele ei întunecate. Fecioara știe să vadă slăbiciunile oamenilor, iar uneori, în loc să le protejeze, le-a folosit în momentele de furie sau dezamăgire. Pe patul de moarte ar putea recunoaște că nu toate criticile ei au fost „pentru binele celuilalt”; unele au fost spuse ca să doară, chiar dacă au fost rostite pe un ton perfect calm.
Fecioara poate fi nemiloasă cu ea însăși. O greșeală mică, o decizie proastă, o vorbă spusă greșit sau un moment în care nu a fost „suficient de bună” pot rămâne în mintea ei ani întregi. În timp ce ceilalți au uitat, ea încă reface scena, încă se întreabă ce ar fi trebuit să spună, ce ar fi trebuit să facă și cum ar fi putut evita totul.
Pe patul de moarte ar putea recunoaște cât de mult s-a chinuit singură. Nu a avut nevoie mereu de dușmani, pentru că propriul critic interior a fost destul de dur. A purtat vinovății vechi ca pe niște pietre în buzunar și a zâmbit în lume ca și cum nimic nu o apăsa.