Psihologii consideră că este una dintre cele mai frecvente minciuni, atât în rândul adulților, cât și al copiilor. Procedând așa, copilul fie dorește să nu te supere, fie vrea pur și simplu să fie lăsat în pace. În general, cei ce recurg la minciuna „Sunt bine!”, iar ei nu sunt deloc așa, riscă să rămână blocați, izolați, în supărarea lor.
Ca să eviți, pe cât posibil, să vezi cum copilul tău stă încruntat sau cum supărarea și suferința i se citesc pe chip, străduiește-te să fii un asultător cât mai bun, astfel încât să simtă că se poate baza pe tine și că îți poate dezvălui tot ce îl supără, tot ce îl frământă la un moment dat.
Și aceasta este o minciună pe care copiii o spun adesea și pe care părinții o cred. Adesea, ea poate fi legată de următorul fapt: copilul nu te-a ascultat și de aceea nici nu a ținut minte ceea ce i-ai spus. Desigur, nu îți va zice „Iartă-mă, mami nu te-am ascultat și nu am auzit ceea ce mi-ai zis”, ci mai degrabă o să invoce motivul uitării.
Nu va fi greu să-ți dai seama că, în realitate, nu este vorba despre uitare, ci despre lipsa de interes față de ceea i-ai comunicat, în condițiile în care un copil nu are de făcut, într-o zi, atât de multe lucruri precum adulții, ajungând să omită anumite aspecte.
Nu-i așa că ai auzit de nenumărate ori, din partea copilului, că nu este obosit? Ceea ce trebuie să ai în vedere este că, în unele cazuri, copiii evită să spună că le este somn pentru a nu fi duși la culcare. Somnul poate fi asociat cu diverse temeri, cu anxietatea de separare, cu întreruperea unor activități de interes.
Poți să-l „prinzi” pe copil cu acest tip de minciună dacă îl vei observa cu atenție pentru a sesiza semne de oboseală precum:
Reprezintă una dintre minciunile pe care copiii le invocă adesea și pe care ajungi ușor să o crezi. Ia în calcul însă că majoritatea copiilor găsesc tot felul de scuze pentru a scăpa de teme, mai ales când acestea sunt multe și le este la îndemână să spună că într-o zi nu au primit deloc.
Dacă vrei să te convingi care este adevărul ai putea, de exemplu, să discuți cu alți părinți din clasa copilului și să vezi cum stau lucrurile ca să știi ce ai de făcut.
Mai ales dacă ai un copil mai măricel care a văzut de mai multe ori că, în cazul în care tu îi interzici un anumit lucru, tatăl său îi va permite, este foarte posibil să auzi de la el o asemenea minciună. Probabil că te gândești: nu cumva soțul tău vorbea la telefon sau era total absent când copilul i-a cerut ceva, acceptând cerința pe loc?
Cel mai bine va fi să stai de vorbă cu partenerul tău cu calm, fără să dai vina pe copil. Este foarte posibil ca acesta să nu-și fi dat seama că a fost de acord cu ceva cu care nu ar fi trebuit!
Fie că își dorește să mănânce un aliment cu care tu nu prea ești de acord, fie că îți cere diverse lucruri, copilul poate să îți testeze limitele când te aștepți mai puțin. În aceste condiții, poate să vină și cu această minciună, pe care nu trebuie să fii naivă să o crezi. Gândește-te în felul următor: dacă îți va prinde slăbiciunea, copilul va veni mereu la tine cu numeroase cerințe, iar tu vei cădea de fiecare dată „în plasă”. Deși îți poate fi foarte greu să-i reziști, străduiește-te să menții anumite limite!
O altă minciună foarte frecventă în rândul copiilor, pe care părinții o pot crede rapid. În realitate, copilul va face tot ce este posibil pentru a nu respecta perioada de timp invocată, fiind interesat să profite cât mai mult de activitatea pe care o îndrăgește. Prin urmare, așteaptă-te să nu se țină de cuvânt și încearcă să stabilești tu anumite reguli de care să se țină cont în familia voastră, inclusiv când este vorba despre un program, despre organizarea rutinelor zilnice.
Indiferent de ceea ce i-ai cerut, dacă nu îi va conveni, copilul va face totul pentru a evita să ducă la îndeplinire cerința respectivă. Faptul că îți va spune că va rezolva treaba mâine nu ar trebui să te asigure în acest sens, ci să te determine să-ți dai seama că va „trage” de timp și că nu are intenții să te asculte. Fii atentă la acest aspect mai ales dacă ai un copil mai mare, care obișnuiește să se eschiveze des de la asumarea unor responsabilități.
Într-adevăr, copiii pot fi mari amatori să aibă un animal de companie. De aceea, vor încerca să apeleze la toate metodele, inclusiv la minciuni, ca să-și convingă părinții să le ia unul. Dacă și tu ești în această situație, nu-ți face nicio clipă iluzii că îl vei vedea pe copilul tău cum se implică în îngrijirea lui. Mai degrabă, lucrurilor se vor desfășura în felul următor: părinții vor duce întreaga grijă a animalului, iar copilul își va petrece timpul distrându-se cu el.
Când copilul își dorește neapărat ceva, o să facă tot posibilul să te convingă să-i îngădui. În special cei mai mari vor aduce în prim-plan faptul că părinții prietenilor le permit acestora să facă anumite lucruri, cu care tu nu ești de acord.
Gândește-te bine la ceea ce ți-a spus copilul, dacă ai posibilitatea stai de vorbă cu părinții acelor copii ar fi ideal dar dacă nu, ia în calcul permanent faptul că fiecare părinte stabilește cu copilul său anumite reguli, anumite limite, pe care acesta le va respecta.
Una dintre minciunile pe care chiar și cei mici le pot spune și pe care ai putea să o crezi dacă nu știi că de obicei copilul tău nu este „fan” al spălatului pe dinți.
Copiii recurg la această minciună din numeroase motive. Spre exemplu, pentru un copil mai mic spălatul pe dinți poate fi considerat plictisitor, iar durata unui periaj corect i se poate părea o veșnicie. De asemenea, va dori să evite spălatul și pentru că nu îi place aroma și textura pastei de dinți. În schimb, pentru cei mai măricei, spălatul pe dinți le poate provoca disconfort din cauza sensibilității dentare, de acee vor face tot posibilul să ocolească acest demers.
Chiar dacă știi că sunteți într-o situație în care copilul ar trebui neapărat să meargă la baie (de exemplu, mai aveți puțin și plecați de-acasă), acesta se încăpățânează să nu te asculte când îi spui ce are de făcut. Este un obicei des întâlnit în special la cei mai mici, pentru care mersul la toaletă poate fi asociat cu întreruperea unei activități care îi interesează, cu teama de a fi singuri în baie sau cu un anumit disconfort pe care îl resimt.
O soluție pentru a gestiona această situație este să te străduiești să-i creezi copilului, de la o vârstă fragedă, o rutină consistentă în privința mersului la toaletă, așa cum procedezi, de pildă, cu mersul la culcare.
Când te aștepți mai puțin, poți observa cum din prăjiturele lăsate la răcit sau chiar dintr-un tort lipsește ceva. Deși îți dai seama cine a făcut asta, este foarte posibil să-l auzi pe copilul tău cum neagă faptul că el nu a mai rezistat și a gustat. De obicei, se ajunge în această situație mai ales cu micii pofticioși sau în cazul în care copilul știe că nu prea are voie dulciuri sau alte alimente pe care le preferă.
Dacă micuțul tău are obiceiul de a „trage” de timp pentru a amâna ora de culcare, nu va fi deloc surprinzător să auzi de la el asemenea vorbe. Ia în calcul faptul că te poate păcăli cu ușurință, ascunzând sub pernă sau sub plapumă o carte, un joc sau o jucărie cu care plănuiește să se joace de îndată ce tu vei părăsi dormitorul. În cazul în care a doua zi îl vei găsi obosit, îți vei da seama că, în realitate, ceea ce ți-a zis a fost o minciună.
Nu ar trebui să fie o noutate că, în timp ce tu te străduiești să discuți cu copilul, acesta de fapt nu te ascultă, deși îți spune că da. Mai ales adolescenții obișnuiesc să procedeze așa din dorința de a fi lăsați în pace. Iată de ce nu ar trebui să fii surprinsă că ai vorbit degeaba și că nu te-ai făcut înțeleasă, așa cum ai fi sperat!
