Autismul virtual: boala copiilor dependenți de telefon. Ce trebuie să știe părinții

Ce este autismul virtual?

Acest tip de autism se referă la o afecțiune care survine în urma expunerii excesive a copiilor la  ecrane.
Termenul „autism virtual” este folosit pentru prima dată de un psiholog clinician din țara noastră (Marius Zamfir), care precizează faptul că manifestările acestei tulburări sunt similare celor regăsite în tulburarea de spectru autist. Mai exact, este vorba despre lipsa contactului vizual, despre dezvoltare precară a limbajului, despre lipsa dorinței de a avea interacțiuni sociale, despre lipsa dorinței de a se juca. În ceea ce privește jocul, Marius Zamfir spune că un copil cu autism virtual nu se implică niciodată în jocuri de rol.

De asemenea, psihologul român atrage atenția asupra următorului aspect: majoritatea timpului, copiii cu autism virtual primesc numai senzații din mediul virtual, pe care nu le pot corela însă cu alte tipuri de senzații: tactile, legate de miros, vestibulare etc. (sistemul vestibular este legat de orientarea spațială și de echilibru).

În același timp, psihologii sunt îngrijorați de faptul că aprox. 90% dintre copiii în jurul vârstei de 2-3 ani, diagnosticați cu autism virtual, fac parte dintre cei au fost expuși prea mult la realitatea virtuală, oferită prin intermediul ecranelor.

Cum se manifestă autismul virtual?

În general, părinții ajung să se adreseze unui psiholog/unui psihiatru întrucât observă schimbări majore în comportamentul copiilor. Practic, ceea ce îngrijorează este prezența manifestărilor care însoțesc autismul virtual, de exemplu:

• Copilul este foarte tăcut;
• Copilului îi este greu să aibă contact vizual și nu are expresii faciale adecvate contextelor în care se află;
• Impulsivitate, agresivitate;
• Copilul este foarte nerăbdător;
• Întârzieri în dezvoltarea limbajului;
• Probleme de atenție și concentrare;
• Tulburări de somn: deoarece expunerea constantă la lumina albastră a ecranelor interferează cu producerea melatoninei, hormonul responsabil de un somn profund și odihnitor.

Cum se tratează autismul virtual?

Odată ce un copil este diagnosticat cu autism virtual, procesul de vindecare poate dura până la 1 an.

În primul rând, copilul trebuie să urmeze un tratament care constă în eliminarea totală a contactului cu diverse ecrane.

În al doilea rând, micii pacienți au nevoie de:

• Terapie comportamentală: înseamnă capacitatea terapeutului de a înțelege ce stă la baza unor comportamente atipice, astfel încât să ia măsuri pentru a le gestiona și pentru a ajuta pacienții să învețe lucruri noi;
• Terapie de limbaj;
• Terapie cognitiv-comportamentală: vizează schimbarea comportamentelor nocive.

Totodată, copiii trebuie stimulați să aibă cât mai multe interacțiuni sociale, astfel încât să-și dezvolte abilități care să-i ajute să interacționeze cu cei din jur, să-și construiască relații sănătoase și să se bucure de o stare de bine. De exemplu, organizarea unor întâlniri de joacă, participarea la aniversări sau pur și simplu practicarea unui sport într-un cadru organizat sunt binevenite.

Nu în ultimul rând, copilul are nevoie de cât mai mult timp de calitate alături de părinți. Printre activitățile în care te poți implica alături de micuțul tău se numără, de exemplu:

• Să gătiți împreună;
• Să vă antrenați în activități artistice: spre exemplu, să modelați plastilina, să pictați etc;
• Să călătoriți;
• Să citiți;
• Să practicați un sport;
• Să vă jucați jocuri de masă;
• Să faceți plimbări în natură etc.

Ce se poate face pentru prevenirea autismului virtual?

Rolul tău, ca părinte, este să limitezi cât mai mult timpul pe care copilul îl poate petrece în fața ecranelor. În acest scop, străduiește-te să ții seama și de diferite măsuri pentru prevenția autismului virtual, cum ar fi:

• Fii un model pentru copilul tău: este important să-i arăți că nu petreci mult timp în preajma ecranelor;
• Stabilește un program zilnic, pe care să îl respecte;
• Oferă-i recompense când respectă programul stabilit;
• Schimbă locul dispozitivelor cu ecran, astfel încât acestea să nu fie la îndemâna copilului;
• Stabilește clar reguli în privința utilizării telefonului, tabletei, computerului, televizorului;
• Închide întotdeauna televizorul când copilul este implicat în activități ludice sau educative;
• Amenajează un colț dintr-o încăpere a casei și dotează-l cu obiecte atractive, cu care copilul să se joace, astfel încât să nu mai fie dornic să stea în fața ecranelor când începe să se plictisească;
• Implică-l cât mai des în activități în aer liber;
• Antrenează-l cât mai mult în jocuri de rol care să-l atragă.

În afară de punerea în aplicare a măsurilor amintite, ca să reduci riscul de autism virtual ține cont și de acest sfat al psihologilor: când copilul se află în fața unui ecran, interacționează cu el. Spre exemplu, discutați despre ceea ce vede, atrage-i atenția asupra unor lucruri pe care ar trebui să le învețe, trageți împreună o concluzie, amuzați-vă etc.

Am limitat timpul pe telefon fiului meu de 5 ani și acum el observă că stau prea mult la laptop și telefon