Cum a fost la Ferdinand, animația care a făcut o sală plină de copii să aplaude
Suntem o familie de cinefili, și nu lipsim de la nicio animație nou-apărută. Așa că am primit cu bucurie invitația la avanpremiera celui mai așteptat film de animație din această iarna, Ferdinand. Îl știam pe Ferdinand din animația Disney cu același nume, produsă în 1938, unul dintre acele desene nemuritoare pe care le privești cu plăcere de fiecare dată, indiferent că ai 5 ani sau 40. Noul Ferdinand este acel personaj care lipsea din lumea magică, dar modernă, a desenelor pentru copii. Eu, una, m-am îndrăgostit de acest personaj și de ce reprezintă el și cred că animația oferă o frumoasă lecție de viață copiilor, una dintre acele lecții care poate schimba destine.
Sari la
Am plâns, am râs, am aplaudat și am râs iar!
Povestea lui Ferdinand este, poate, povestea oricărui copil echilibrat, cu suflet cald și empatic, care se lovește în viață de alți copii, chiar adulți, care fac din calitățile lui ceva care trebuie batjocorit. Este povestea unei societăți care pune etichetă pe aspectul fizic și acceptă cu greu abateri de la această etichetă. Fiica mea este unul dintre acești copii, un copil care nu ripostează deloc atunci când este agresată, și răspunde cu bunătate, cu calm și cu răbdare. Nu s-a mișcat din scaun cât a rulat filmul, cu ochii îndreptați spre ecran. La alte animații se foiește și se plictisește. Din când în când vedeam cum o lacrimă i se prelinge de sub ochelarii 3D, sau mă lua de braț și mă încuraja, când acțiunea filmului devenea intensă: "Mami, o să vezi, o să vezi, că nu pățește nimic! El e bun și drăguț cu toată lumea. O să fie bine, o să vezi!".
A fost prima animație la care am fost, când o sală plină de copii și părinți a aplaudat la una dintre cele mai emoționante scene pe care le-am vizionat vreodată. Se poate să îmi spuneți că sunt siropoasă, dar sunt mamă, așa că am tot dreptul să fiu așa. Punctul culminant a fost când Ferdinand stă față în față cu toreadorul și alege să nu se lupte, ci se așează precum un cățeluș în funduleț și privește către călăul său cu acea privire care adună în ea toată bunătatea din lume. Eu cred și sper că acela a fost momentul când poate, câțiva copii din sala aceea, au început să privească diferit lumea, și să înțeleagă că violența, răutatea, invidia ne fac nefericiți și lipsiți de iubire și prieteni.
Anya a fost atât de pătrunsă de povestea lui Ferdinand, încât a dormit toată noaptea cu jucăria de pluș primită acolo, strângând-o tare la piept.
Mai mult decât o simplă animație, un film cu adevărat educativ
Sunt tare încântată, pentru că animația aceasta are mai mult decât mă așteptam. Da, are acea grafică minunată cu care ne-am obișnuit la animațiile moderne. Dar are și personalitate, are lecții de viață, are personaje haioase, dar de la care avem ce învăța și mai are o calitate extraordinară: prin simplul fapt că este o animație, poate să influențeze cu o putere incredibilă dezvoltarea emoțională a copiilor noștri. Eu sunt una dintre acele mame care rezonează cu astfel de proiecte, pentru că le văd ca fiind minunate și foarte educaționale. Le văd ca pe studii de caz, care aduc scenarii în mintea și în sufletul nostru, pe care putem clădi o educație frumoasă pentru copiii noștri. Vă rog, dragi părinți, faceți-vă o bucurie, vouă și copiilor, și mergeți la Ferdinand. Rulează în cinematografe din 22 decembrie.
Urmareste-ne pe Google News
