Copilul meu se bâlbâie. Ar trebui să mă îngrijorez?

Medicul Bill Sears, cunoscut și ca „Dr.Sears”, are o experiență de peste 40 de ani, lucrând la spitale renumite din SUA și din Canada. De asemenea, a fost profesor de pediatrie la universități precum „Universitatea din Toronto”, „Universitatea Carolina de Sud” sau „Universitatea California”. 

Pentru a veni în sprijinul părinților îngrijorați de faptul că au copii care se bâlbâie, medicul Bill Sears a oferit  explicații și sfaturi pe site-ul „ASKDr.SEARS”. 

Disfluența verbală- un fenomen firesc la copii

Dr. Sears atrage atenția asupra următorului aspect: adesea, părinții confundă bâlbâiala copilului cu un stadiu normal în dezvoltarea limbajului acestuia. Astfel, este vorba despre disfluența verbală, prezentă la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 an-1 an și jumătate și 5 ani. De fapt, disfluența arată că un copil încearcă să-și însușească utilizarea limbajului în moduri noi.

În general, disfluența verbală tinde să dispară pentru câteva săptămâni, apoi revine, ceea ce dovedește faptul că micuțul trece printr-o nouă etapă de învățare. Practic, pe măsură ce învață să vorbească, ezită adesea ori repetă cuvinte sau silabe. De asemenea, în cadrul acestui proces de învățare, copiii au tendința, când trebuie să schimbe cuvintele în funcție de ceea ce gândesc și pentru că nu sunt încă siguri pe ei, să utilizeze anumite silabe suplimentare. 

În același timp, disfluența verbală se accentuează în cazul în care copilul se regăsește în oricare dintre aceste situații:

• Este obosit; 
• Este agitat;
• Este emoționat;
• Este foarte entuziasmat;
• Se simte presat să răspundă la o întrebare;
• Se grăbește să vorbească;
• Trebuie să utilizeze cuvinte noi;
• Este nevoit să poarte o discuție ce implică utilizarea unor cuvinte complexe, cu care nu s-a mai întâlnit. 

Totodată, este important de reținut faptul că disfluența verbală intervine cu precădere în cazul sunetelor care nu sunt la îndemână de pronunțat în primii ani de viață, cum ar fi „L” de exemplu. 

Nu în ultimul rând, pentru a nu se confunda disfluența verbală cu bâlbâiala, ține cont și de acest lucru: copiii mici sunt fascinați să exploreze și să se joace inclusiv cu sunetele pe care le aud. În aceste condiții, nu este exclus să se apuce să le repete sau să le prelungească. 

Ce pot face părinții în caz de bâlbâială la copii

Dacă nu se intervine în cazul în care un copil este bâlbâit, pot interveni probleme precum:

• Tendința de autoizolare, evitarea situațiilor în care trebuie să socializeze;
• Diminuarea stimei de sine;
• Rezultate slabe la învățătură.

Ca să reduci riscul ca micuțul tău să aibă de suferit din pricina bâlbâielii, străduiește-te să pui în practică următoarele sfaturi:

Nu te apuca să îl corectezi de îndată ce sesizezi că nu pronunță bine anumite cuvinte

În loc să îl corectezi, este recomandat să rostești tu corect cuvântul respectiv în prezența copilului. Acest demers este binevenit întrucât așa are șansa să audă pronunțarea corectă. Mai mult, ori de câte ori ai ocazia, repetă cuvântul/cuvintele care îl determină pe copil să se bâlbâie. Pronunță clar, fără să te grăbești și nu ezita să-i spui: „Acum spune și tu...”. În cazul în care greșește, nu îți pierde răbdarea și repetă, după o pauză, cuvintele ce creează probleme.

Ascultă-ți copilul cu atenție

Începe prin a-ți invita copilul să aleagă o activitate în care dorește să vă implicați împreună. Lasă-l să hotărască singur dacă vrea sau nu să înceapă imediat o conversație. Până când începe el să vorbească, vorbește tu, cât mai calm, relaxat, cu pauze între cuvinte. Invită-l apoi și pe el la discuție. Pentru a-l antrena într-un dialog, adresează-i întrebări care îi pot stârni interesul. Odată ce începe să vorbească, ascultă-l cu atenție, astfel încât să îi arăți că îți pasă de ceea ce îți spune și că îți face plăcere să fii în preajma lui. Procedând așa, îl încurajezi să vorbească, în ciuda momentelor în care se bâlbâie.

Fii cât mai răbdătoare pe parcursul discuțiilor cu copilul

Când simte că trebuie să se grăbească, un copil poate să se bâlbâie mai mult ca de obicei. De pildă, în situația în care se încurcă în timp ce încearcă să îți spună ceva, nu îl corecta, ci apucă-te să pronunți tu, corect, cuvintele care i-au creat dificultăți. 

Una dintre greșelile pe care este indicat să le eviți este și aceasta: din grabă, să te apuci să termini tu cuvintele/enunțurile ce fac parte din discursul copilului ori să îl grăbești tocmai în momentul în care ar trebui să finalizeze un enunț. Mai bine este să-l lași să greșească și, eventual, să repete de câteva ori ceea ce are de spus, reușind să pronunțe tot mai corect.

Mizează pe discuțiile față în față

Punând în aplicare acest sfat, nu numai că îi oferi copilului oportunitatea de a auzi chiar de la tine pronunția corectă, dar îi dovedești și că poți fi un partener de nădejde într-o conversație. În plus, alegând să discuți cu el mai ales față în față, ai ocazia să intervii când nu este atent. De pildă, folosind un ton calm, îi poți spune: „Hei, „X” (numele copilului tău), acum am nevoie de ochii și de urechile tale”.

Ține un jurnal care să te ajute să monitorizezi greșelile de pronunție ale copilului

Ca să reușești, începe prin a nota erorile majore de pronunție din discuțiile voastre. După aceea, întreabă-te de ce au fost pronunțate greșit anumite sunete/cuvinte. Nu cumva copilul s-a simțit presat, a fost mai agitat ca de obicei sau pur și simplu era foarte obosit? Răspunzând la asemenea întrebări, îți dai seama cum poți interveni cât mai eficient pentru evitarea bâlbâielii. 

Nu în ultimul rând, datorită acestui jurnal, îți poți da seama dacă s-au înregistrat sau nu anumite progrese în pronunția cuvintelor într-un anumit interval. 

Antrenează-ți copilul în discuții pe subiecte care îl atrag

Specialiștii în tulburările de limbaj aduc în atenția părinților următorul fapt: copiii au tendința să se bâlbâie mai puțin dacă se simt în largul lor, purtând discuții pe subiecte pe care le consideră atractive. În acest context, găsește un subiect de discuție care îi face plăcere copilului. Fii cât mai calmă și mai răbdătoare în timpul discuției, încercând să-l „provoci” să vorbească tot mai mult. 

Nu uita să vă jucați

Pentru ca un copil să vorbească din ce în ce mai corect, are nevoie ca mai întâi să se simtă în largul lui când realizează acest demers. O modalitate la îndemână pentru a te asigura că se va întâmpla așa este să îl antrenezi și în diverse activități ludice în timp ce urmărești să-i corectezi pronunția. Spre exemplu, jucați-vă cu flash-card-uri, construiți un puzzle cu diverse cuvinte, achiziționează jocuri ce implică să se completeze sunetele lipsă pentru a se forma cuvinte etc. Esențial este să îl ajuți pe copilul tău să fie cât mai relaxat și să îl motivezi să se implice într-o conversație. 

Când este cazul să te adresezi unui specialist

Ca să nu ajungi să vezi cum copilul tău este „ținta” ironiilor la școală pentru că se bâlbâie și începe să-și piardă treptat stima de sine, nu mai sta pe gânduri și adresează-te unui logoped. Iată ce trebuie să te îngrijoreze în legătură cu bâlbâiala copilului:

• A depășit deja vârsta de 3 ani și observi că nu a progresat deloc, într-un interval de 6 luni sau mai mult, în ceea ce privește îmbunătățirea pronunției cuvintelor;
• Nu se mai simte deloc în largul său când este cazul să vorbească;
• Sesizezi că pentru el este un adevărat efort să poarte o conversație;
• Face tot ce poate pentru a evita situațiile în care trebuie să vorbească în fața persoanelor străine;
• Bâlbâiala este însoțită de mișcări faciale și corporale pe care nu le-ai observat anterior;
• Vorbește pițigăiat de fiecare dată. 

Pe de o parte, un logoped îți poate confirma dacă micuțul tău trece într-adevăr prin perioada disfluenței verbale sau este de fapt bâlbâit. Pe de altă parte, când te adresezi unui logoped, nu numai că acesta lucrează cu copilul în timpul ședințelor, ci poate și să te învețe cum să lucrezi cu el acasă pentru a înregistra progrese importante. Nu în ultimul rând, un logoped poate constata dacă nu cumva bâlbâiala copilului are legătură cu o problemă anatomică, precum frenul lingual scurt, care afectează inclusiv pronunția cuvintelor. Frenul lingual scurt apare dacă frenul lingual, adică membrana dintre limbă și planșeul sublingual, este mai scurt decât în mod normal și îngroșat.

25 de semne care îți indică faptul că al tău copil are nevoie de logoped