„Copilul meu îmi dădea întotdeauna răspunsuri monosilabice atunci când îl întrebam cum a fost la școală. Până într-o zi, când l-am văzut foarte abătut. Culcat pe canapea în poziție de fetus, m-a întrebat „Mamă, o să mai vorbească vreodată Jack cu mine?”. Jack este cel mai bun prieten al său și mi-a povestit că acesta l-a ignorat în pauza de prânz. Îi curgeau lacrimile pe față și văzându-l că suferă, am devenit furioasă pe Jack, deși mi-e drag și a venit la noi acasă de multe ori, însă i-a frânt inima puiului meu și în acel moment, simțeam că nu îl pot ierta.
Totuși, am trecut peste aceste sentimente și m-am concentrat asupra fiului meu. L-am luat în brațe și l-am ținut strâns, spunându-i că nu e vina lui și încercând să îi explic că începutul anului școlar e greu pentru mulți copii. Trebuie să se readapteze la noua rutină și uneori poate fi copleșitor. Probabil că asta s-a întâmplat și în cazul prietenului său.
El s-a uitat la mine cu ochi mari, bucuros că i-am oferit o altă perspectivă asupra comportamentului prietenului său.
I-am spus încă o dată că nu e vina lui, dar mi-am dat seama că orice aș spune, emoția lui nu va dispărea, cel puțin nu complet. Însă mi-am zis că îi pot conține emoțiile, prin modul în care am grijă de el și îl fac să se simtă iubit.
Până la urmă, noi, părinții, nu suntem vrăjitori și nu putem să facem vreo magie, ca să dispară suferința sau dezamăgirea copiilor noștri. Însă putem să îi învăluim cu iubirea noastră și eu cred că asta e, de multe ori, o magie mai mare”.
Se pare că băiețelul a învățat o lecție importantă în acea zi. Una despre prietenie și dezamăgire, dar și una despre siguranță și iubire. Nu e nimic mai reconfortant pentru un copil să știe că poate apela la părintele său atunci când are nevoie să se simtă protejat.
Ești de acord cu ceea ce spune această mamă?
Surse foto: Pexels
Surse articol: today.com
Urmareste-ne pe Google News
