Iubesc să fac baie împreună cu copilul, dar mă îndoiesc de mine ca părinte când oamenii mă critică

A mărturisit că a făcut baie cu băiețelul ei

O mamă din străinătate, în cadrul unei confesiuni pentru „Insider”, nu s-a ferit să spună că a făcut duș împreună cu fiul ei în primii ani de viață ai acestuia:

„În ciuda faptului că, în perioada în care am fost însărcinată, am petrecut multe nopți citind cărți și articole despre maternitate, pot spune că nimic nu m-a pregătit pentru ce se întâmplă de fapt în realitate. De altfel, maternitatea este un proces de învățare, marcat de încercări și de greșeli. Încă din primele zile de la nașterea copilului meu, una dintre prietenele mamei mele a ținut să-mi vorbească despre o regulă de igienă pe care trebuia să o respect: să-mi fac timp să mă spăl pe dinți o dată pe zi. „Să reușești să te și speli este deja un bonus”, mi-a zis ea, „în primele săptămâni după naștere”, întrucât „nu vei avea timp pentru tine”. Într-adevăr, avea dreptate.

Când fiul meu era mic și mergea la creșă, aveam un program strict: spălat, joacă, masa de seară, citirea unei povești și mersul la culcare. Întrucât băiețelul meu crescuse și nu mai era confortabil pentru el să stea în cădița lui, am început să facem duș împreună- el stătea în spatele meu și se juca, iar eu direcționam apa către el. După ce terminam, era rândul lui să facă asta. Acest sistem ne asigura că mergeam la timp la culcare și că ne culcam amândoi curați. Până când mama mea nu a venit în vizită la mine, nu acordam prea multă importanță faptului că eu și fiul meu ne spălam împreună”.

A fost criticată chiar de mama ei

Continuându-și confesiunea pentru sursa citată, a mărturisit că a primit critici de la mama ei pentru că făcea baie cu băiețelul. Cu toate acestea, i se părea firesc să realizeze un asemenea demers:

„Am fost nevoită să plec într-o călătorie și, în loc să-l duc pe fiul meu la creșă, mama mea a stat cu el cât am fost plecată și au avut ocazia să petreacă timp de calitate împreună. Când m-am întors, mi-a povestit că reușea să facă duș în intervalul în care el dormea după-amiaza și după ce adormea seara. Locuind singură, își permitea „luxul” de a face duș de două ori pe zi. Când am întrebat-o de ce nu l-a luat cu ea pe fiul meu măcar o dată când voia să se spele, mi-a răspuns „Copiii nu ar mai trebui să facă duș alături de un adult de la o anumită vârstă”. Mi-am dat seama că punea accentul pe „de la o anumită vârstă”. I-am explicat că mereu făceam duș împreună cu copilul meu. Ea s-a încruntat și a zis ceva despre „un comportament de acest fel”.

Mi-a venit să râd când i-am auzit replica însă, în interiorul meu, eram convinsă de absurditatea lucrurilor pe care mi le spusese. Mama mea obișnuia să facă diverse afirmații, ce aveau sens numai pentru ea, dar atunci parcă întrecuse limitele. M-a făcut să mă simt vinovată, că făceam o greșeală în ceea ce-l privește pe fiul meu sau că nu eram o mamă suficient de bună. Să fac baie împreună cu copilul meu mi se părea ceva firesc- era o parte din mine, îl adusesem pe lume după aproape 40 de ore de travaliu. 

După ce am reflectat la ceea ce îmi spusese mama mea, am ajuns la concluzia că fiul meu putea începe să se îmbăieze singur de la 3 sau de la 4 ani. Ca să fiu sigură, am discutat și cu sora mea și cu alte prietene ce erau mame în legătură cu faptul de a face baie împreună cu copilul; în general, s-a adus în discuție, ca moment de încetare al acestui obicei, vârsta de 2 ani, însă a fost și o excepție, o mamă care a făcut baie împreună cu băieții ei până când aceștia au împlinit 4 ani”.

A explicat de ce a hotărât să facă duș sau baie împreună cu fiul ei

În ultima parte a confesiunii sale pentru sursa citată anterior, cea care a afirmat că i-a plăcut să facă baie împreună cu copilul ei a ținut să vină cu explicații legate de o asemenea alegere. Spre exemplu, a adus în prim-plan construirea unei imagini pozitive asupra propriului corp și deprinderea unor reguli de igienă personală:

„Ironia a fost că bunica mea maternă, Selsie, obișnuia să meargă prin casă în lenjerie intimă pe când se pregătea să se îmbrace. Îmi amintesc cum mama mea vorbea despre ea și despre faptul că insista ca aceasta „să pună ceva pe ea”. Mama mea miza pe ideea că „erau copii prin preajmă”- adică eu și fratele meu, care aveam pe atunci 6-7 ani.

La un moment dat, nuditatea bunicii mele devenise subiect de dispută între ea și mama mea. Probabil că de aceea ea îi dăruia bunicii diverse halate și ținute de casă.

Am pus laolaltă toate aceste informații- comentariile mamei mele, afirmațiile prietenelor mele și nuditatea bunicii mele- ca și cum ar fi fost un puzzle mental și am ajuns la concluzia că toate aceste femei puneau prea mult accentul pe ideea de sexualitate, atât în privința mea, cât și a fiului meu. 

Poate că era vorba despre o nouă abordare în ceea ce privește parentingul, dar faptul că eram dezbrăcată în fața fiului meu pentru a mă spăla și pentru a economisi timpul era ceva benign și practic totodată. Nimic din ceea ce citisem nu îmi arăta că era greșit să procedez așa. Intenționam să promovez o imagine pozitivă asupra propriului corp, nu rușinea, și speram că așa fiul meu va învăța să se simtă bine în propria piele. De asemenea, speram că va continua să-mi pună diverse întrebări- chiar și cele care mă lăsau fără cuvinte- precum „De ce deasupra picioarelor tale este un triunghi?” Am primit o astfel de întrebare după ce învățase despre forme. Și, nu în ultimul rând, pentru că făceam baie împreună intenționam să-l familiarizez cu câteva reguli de igienă.

Faptul că făceam baie împreună a reprezentat și pentru mine un proces de învățare. Am învățat să descifrez diverse indicii „nonverbale” de comunicare ale băiețelului meu. Când a ajuns la vârsta de 3 ani, se agita foarte mult la duș și a spus că avea nevoie de mai mult spațiu pentru jucării. În același timp, și eu aveam senzația că ne înghesuiam la duș. Practic, amândoi am ajuns la concluzia că era cazul să ne spălăm separat. 

În momentul de față, fiul meu se spală mai ales singur. De asemenea, avem și „momente de intimitate”, care se referă la faptul că el se simte în largul lui când eu mă spăl singură, cu ușa de la baie închisă. În trecut, obișnuiam să las ușa larg deschisă, astfel încât el să mă poată vedea.

Poate că stilul meu de parenting este mult prea liberal pentru mama mea și pentru câteva dintre prietenele mele, însă faptul că îl învăț pe fiul meu practici sănătoase de igienă, despre ideea de a se simți bine în pielea lui și că îl stimulez să fie deschis la conversații despre nuditate reprezintă, pentru mine, o lecție de comunicare, de transparență și de acceptare a propriului corp. Este unul dintre lucrurile pe care le-am descoperit, ca mamă, până acum”.

O mamă este acuzată că-și abuzează intim copilul de 2 ani pentru că fac baie împreună