Copilul meu scrâșnește din dinți noaptea

Ce este scrâșnitul din dinți noaptea

Prima dată când îl vei auzi ți se va părea ciudat, mai ales că sunetul asociat este destul de puternic. Scrâșnirea din dinți sau bruxismul constituie un obicei extrem de comun în rândul copiilor, în special în rândul celor sub vârsta de 11 ani; uneori este considerat un comportament normal. Doar când cauzează erodare profundă la nivelul dinților, durere sau probleme în somn poate să îngrijoreze părintele. Cauzele nu sunt încă pe deplin înțelese (deși stresul psihologic pare să joace un rol semnificativ în apariția sa), iar tratamentul poate să difere, de la un specialist la altul.
Termenul brusxism province din cuvântul grecesc brychein, derivat din ebryxa (a scrâșni din dinți); a fost prima dată folosit în anul 1931 pentru a descrie apropierea involuntară, excesivă, încleștarea sau frecarea dinților. Recent a fost încadrat în funcție de momentul apariției drept activitate parafuncțională diurnă (în timpul zilei) sau nocturnă (în timpul nopții), fiind vorba despre mișcări ale dinților și ale maxilarului care nu sunt neapărat utile în activitatea funcțională (mestecat, vorbit sau înghițit), de exemplu. Forțele repetitive parafuncționale pot afecta dinții atunci când se manifestă prin intermediul acestor obiceiuri inconștiente. Copiii în special sunt predispuși unor astfel de obiceiuri, fără a fi conștienți, precum rosul unghiilor și suptul degetului. Atunci când scrâșnirea dinților apare în perioada de trezire implică o stare de conștiență și poate fi observată în special în situații stresante sau în perioade de concentrare intensă; poate fi oprit prin atragerea atenției, spre deosebire de forma nocturnă.
Simptomele pe care le poți observa în plus sunt: acuze frecvente de dureri de cap, dinți și gingii lezate, dureri la nivelul mușchilor mandibulari în special dimineața, sensibilitate neobișnuită a dinților la cald și rece.

De ce scrâșnește copilul din dinți noaptea

În cazul bebelușilor cu o stare bună de sănătate, bruxismul nocturn debutează de obicei în jurul vârstei de 1 an, imediat după erupția dentară. Conform Sistemului de Sănătate al Universității Michigan, copiii pot începe să scrâșnească din dinți la 6 luni sau mai târziu când dinții încep să erupă și apoi la vârsta de 5 ani când apare dentiția permanentă. Din punct de vedere statistic, 2-3 copii din 10 vor avea această problemă.
Scrâșnirea dinților se poate datora imaturității sistemului neuromuscular care controlează procesul masticator. Există opinii care susțin că bruxismul face parte din răspunsul de trezire, definit ca schimbarea bruscă de la somnul ușor sau trezirea. La adulții tineri, mai mult de 80% din episoadele de bruxism în somn apar în timpul perioadelor de somn REM și doar 5-10% în timpul perioadelor de somn profund. Multe dintre episoade conduc la o schimbare în stadiul de somn, de obicei către trezire sau somn mai ușor.

Cauze pentru care copilul scrâșnește din dinți noaptea

Cauza cel mai des asociată pentru scrâșnirea dinților este reprezentată de stres și anxietate; nu se cunoaște încă mecanismul exact (este posibil să fie implicați hormoni adrenalin like, precum și o componentă ereditară). Există un studiu care a realizat o corelația între agresivitate și somatizare; stresul psihologic se exprimă pe plan fizic (în rândul copiilor cu vârsta 5-6 ani).
Bruxismul este prevalent în rândul copiilor care sforăie și/sau respiră pe gură. O teorie sugerează faptul că există o corelație între bruxismul din somn și obstrucția căilor superioare respiratorii, cauzând apneea obstructivă în somn (în care limba și țesuturile din spatele gurii cad în sens invers și blochează căile respiratorii). Apneea în somn poate fi periculoasă, conducând uneori la episoade de trezire pe parcursul nopții, întreruperea somnului și creșterea și privarea creierului de o cantitate adecvată de oxigen. De asemenea, pare să existe un grad crescut de prevalență în rândul copiilor care dorm mai mult pe spate. A fost emisă o ipoteză între bruxism și amigdale mărite, corelate în schimb cu o obstrucție a căilor respiratorii superioare. Prin eliminarea amigdalelor și a polipilor s-a demonstrat o ameliorare în această problemă în rândul unor copii. Astmul și infecțiile de căi respiratorii pot să constituie de asemenea factori în apariția bruxismului.
Unele medicamente, precum antidepresive, pot contribui la apariția bruxismului (există un număr tot mai mare de copii care urmează un astfel de tratament). Hiperactivitatea și ADHD sunt asociate cu acest obicei. La adolescenți factorii implicați includ fumatul, consumul de alcool sau droguri, traumele (și tulburarea de stres posttraumatic), dar și schimbările în rutina zilnică sau o stare de boală. Afecțiunile medicale care pot să se ascundă în spatele bruxismului sunt paralizia cerebrală, sindromul Down și epilepsia. Nu în ultimul rând, poate fi vorba despre o proastă aliniere a dinților.

Tratament pentru scrâșnirea dinților

Deoarece copiii depășesc în general singuri problema, tratamentul nu este de obicei recomandat, cu excepția situației în care cauzeză simptome deranjante, precum o uzare excesivă a dinților (este dificil de evaluat acest aspect deoarece variază în timp). Alte simptome asociate bruxismului precum durerea de cap, durerea de mandibulă sau de ureche pot să apară din alte motive. Este important de evaluat dacă alimentația joacă un rol în acest sens; consumul de băuturi dulci conduce la eroziunea smalțului dentar, precum și sucurile carbogazoase sau cele de fructe. În cazul în care medicul observă o deteriorare a dinților este posibil să recomande purtarea unei gutiere pentru a preveni activitatea parafuncțională în timpul somnului, deși nu s-a demonstrat eficacitatea sa în cazul dinților de lapte (mai ales că dinții copiilor se află în permanentă mișcare). Copiii care se confruntă cu obstrucție la nivelul căilor respiratorii superioare trebuie consultați de un medic specialist ORL, iar copiii care suferă de probleme psihologice grave trebuie să urmeze terapie. În situația în care cauza pentru apariția problemei este reprezentată de medicație, aceasta poate fi schimbată sau întreruptă. Sub nicio formă nu este indicat să treziți copilul în timpul nopții.