Sunt doar un bărbat gay care își dorește să fie tată și nimic mai mult

Un bărbat de 37 de ani din California, SUA, ne vorbește despre rolul de tată singur, ca bărbat gay. El face o mărturisire sinceră și ne oferă perspectiva lui unică.

„Fiul meu are doi ani și jumătate și la momentul acesta doarme liniștit în patul său. Dacă îmi spunea cineva că voi avea un copil și că îl voi crește singur, nu l-aș fi crezut.

Dar iată-ne aici. 

În seara aceasta lucrurile nu au mers prea bine. A avut mai multe crize de plâns, atunci când a mâncat, când i-am făcut baie și când l-am îmbrăcat în pijamale. Dar până la urmă m-am descurcat. Când e furios, îl mângâi pe spate și îi vorbesc calm, apoi îi citesc o poveste.

Adoră cărțile, iar eu sunt foarte bucuros să văd asta. Îmi doresc să aibă o meserie importantă, ca avocat sau inginer.

Încerc să fiu un tată bun, însă nu fac mereu ce trebuie. Greșesc și mă frustrez, dar apoi o iau de la capăt. Nu renunț. Până la urmă, chiar dacă sunt un tată imperfect, sunt tatăl lui și eu stabilesc ce e mai bine pentru el. Cel puțin deocamdată.

Nu am fost întotdeauna atât de încrezător pe cât sunt acum. Fiind un bărbat gay, m-am temut multă vreme de modul în care mă va vedea lumea și mai mult decât atât, de faptul că nu mă voi descurca. Nu e ușor să fii tată singur, mai ales când te confrunți și cu prejudecățile sociale. Dar doar dacă te concentrezi asupra lor prea mult. 

Scriu asta pentru că îmi doresc ca și alți bărbați tineri, gay, care își doresc copii, să nu se lase descurajați de ceea ce cred alții. Viața e scurtă și ne aparține, așa că ne datorăm nouă să o trăim așa cum ne dorim. 

Momentele mele preferate sunt cele în care stau alături de fiul meu, liniștiți, doar noi doi. Momentele acelea de pace și iubire, pe care nu le-aș da pe nimic.

Mă simt norocos și vreau ca fiul meu să știe cât de mult îl iubesc și cât de mult îl prețuiesc”.