NU orice căsnicie poate fi salvată! Terapia de cuplu nu este mereu soluția minune

Terapia de cuplu nu este întotdeauna o soluție care salvează orice căsnicie. Nu te poți aștepta ca o relație defectuoasă să fie salvată prin simpla prezență a partenerilor în fața unui terapeut, unde să își prezinte problemele și certurile în familie, așteptând soluții miraculoase prin care cuplul să redevină armonios ca la început.

Acesta este îndemnul unei femei care, după 10 ani de relație, 8 ani de căsnicie și 6 ani de consiliere și terapie de cuplu și-a văzut căsnicia destrămată în fața ochilor ei.

La doar 2 săptămâni după ce terapeutul i-a spus că relația nu mai are nicio șansă, cuplul a divorțat amiabil și ambii parteneri au scăpat de o greutate imensă care le apăsa pe umeri.

Femeia susține că, o perioadă îndelungată a fost o clientă fidelă a cabinetelor de terapie și susține oamenii care apelează la un specialist pentru a-și regăsi pacea în această lume haotică, pentru a avea o stimă de sine crescută și pentru a-și iubi în primul rând propria persoană. Încă din clasa a III-a, protagonista poveștii noastre de viață a urmat diferite forme de terapii și consiliere și mărturisește că nu intenționează să renunțe la acest obicei.

Terapia a fost cea care a ajutat-o să evadeze dintr-o căsnicie care pur și simplu nu mai mergea, să se concentreze pe propria creștere spirituală, să studieze diferite subiecte care o interesau și să își regăsească propria putere interioară.

Terapia de cuplu: chiar avem nevoie de ea sau ne putem descurca și singuri?

Experiența în terapia de cuplu nu s-a dovedit a fi utilă pentru bunăstarea cuplului, ducând la despărțire

„Nu-mi amintesc ca terapeutul să îmi ceară să îmi spun propria părere în primele ședințe de terapie, în timp ce soțul meu își vărsa frustrările, iar specialistul îl susținea vehement. Iarna trecută, într-o sesiune de terapie de două ore pe Zoom cu un celebru terapeut din Chicago, am aflat că nu știu să fiu suficient de vulnerabilă.

În acea perioadă, aveam glezna ruptă nu aveam voie să car nici un fel de greutăți timp de opt săptămâni, eram într-o stare depresivă, plângeam constant și cu toate acestea, faptul că îl rugam pe soțul meu să pregătească orez pentru cină era o cerință prea mare pentru el.

Ultima picătură care a umplut paharul a avut loc vara trecută, atunci când, împreună cu soțul meu am mers la Boston pentru o sesiune de terapie intensivă pentru cupluri, făcând un ultim efort pentru a ne salva căsnicia. În cele două zile pe care le-am petrecut acolo, am participat la sesiuni de opt ore cu câte o oră de pauză. În timpul ședinței mele private am fost întrebată dacă aș putea să-mi reiau viața sexuală cu soțul meu, iar răspunsul a fost unul negativ.

După 15 ore de terapie de cuplu intensivă, când mi-am spus și eu punctul de vedere și am avertizat asupra faptului că principala problemă dintre noi nici măcar nu a fost menționată, soțul meu și-a rotit ochii, eu am avut un atac de panică și a trebuit să ies din cameră timp de 20 de minute.

Terapeutul a notat această sesiune ca fiind una „îmbucurătoare” pentru cuplu, iar atacul de panică nici măcar nu a fost menționat în dosar”, își amintește femeia.

Am mers la terapie de cuplu, ca să fim pregătiți pentru nașterea primului copil. Ce am învățat

Uneori singura soluție găsită de terapeuți este destrămarea cuplului

Majoritatea cuplurilor merg la consilieri, experți, terapeuți în probleme de cuplu și de familie, sperând că astfel își vor salva mariajul. Suntem îndoctrinați să credem că, exceptând situațiile care includ abuz sau infdelitate, relația poate fi salvată dacă ambii parteneri se implică activ în acest sens.

Terapeuții, în general, se bazează foarte mult pe comunicare, pe exprimarea problemelor fundamentale ale relațiilor, adresându-se clientelor că nu își exprimă în mod corect frustrările.

Dar pentru a salva un mariaj nu este suficientă simpla comunicarea, ci acțiunea, este necesar să îți tratezi partenerul sau partenera pe picior de egalitate, să împărțiți greutățile în mod egal, să reparați tot ceea ce se mai poate repara, să fiți responsabili și deschiși unul față de celălalt.

Realitatea dură este alta. Nu toate căsniciile pot fi salvate și în unele cazuri, chiar terapeuții ar trebui să sugereze partenerilor să se îndepărteze unul de celălalt și să se despartă. „La o lună de la despărțirea mea de fostul soț, atunci când acesta m-a întrebat dacă aș vrea să mai particip la câteva ședințe de terapie de cuplu, răspunsul meu a fost NU ferm și nu am avut nicio remușcare.

I-am spus că prefer să-mi cheltuiesc banii pe diferite excursii și călătorii și că voi comunica cu el doar în calitate de părinte al copilului pe care îl avem împreună”, susține femeia.

Ce părere aveți despre ședințele de terapie de cuplu? Ați participat sau ați participa vreodată la o astfel de ședință? Credeți că v-ar ajuta opinia fermă și părerea directă a unui specialist sau sunteți stăpânul propriului destin și intuiția vă dictează ceea ce trebuie să faceți, fiind cea mai măsură persoană să vadă relația în care este implicat/ă în mod real?