Poți face dragoste în cameră cu copilul? Ce spun părinții, ce sfătuiește psihologul

Ce spun specialiștii

Doamna Roxana Stoica, Psihoterapeut, Cabinet Individual de Psihologie, Regina Maria Rețeaua Privată de Sănătate ne oferă următoarele informații:

Nevoia de intimitate ramâne la fel de importantă şi după ce devenim părinți. Este benefic atât pentru părinți, cât şi pentru copii, ca actul sexual să se întâmple între parteneri, însă fără a transforma copiii în spectatori. Copilul nu are posibilitatea să aleagă, dar daca totuși ar avea această opţiune, credeţi că şi-ar dori să fie de faţă?

Întreţinerea relaţiilor sexuale în cameră cu copilul poate genera efecte nedorite atât pentru părinţi cât şi pentru copii. Adulţii pot fi distraşi de prezenţa copilului (gândul că cel mic s-ar putea trezi din somn şi îi poate surprinde), fapt ce inhibă spontaneitatea şi influențează calitatea experienţei în sine. În acest context, unul dintre parteneri poate ezita să se apropie intim (de cele mai multe ori femeia), iar celălalt se poate simţi respins. De aici şi până la deteriorarea vieţii amoroase mai este doar un pas.

De pe partea cealaltă a baricadei, lucrurile se văd diferit. Copiii sunt sensibili la stimulii din mediu şi au nevoie să obţină un sentiment al coerenţei, ce ii ajută în dezvoltarea simţului echilibrului şi al suportului în reglarea senzaţiilor fiziologice şi, mai târziu, a emoţiilor. Astfel, copilul obţine coerenţă în propria minte. Semnalele transmise de actul sexual al parinţilor îl pot deruta. La vârsta de 3-4 ani copilul nu face distincţia între violenţă şi sex. Percepe activitatea sexuală a părinţilor drept un act violent "tata o agresează pe mama" (imaginile şi sunetele sunt interpretate ca ameninţătoare), fapt ce îi poate provoca o serie de emoţii negative intense precum frică, furie şi dezgust. Impactul este asemănător participării la o scenă violentă, pe care o va asocia inconştient cu ideea de intimitate. Aceasta poate produce efecte în dezvoltarea emoţională a copilului, integrând o percepţie eronată asupra intimităţii ("este periculos să stabileşti relaţii intime").

Dacă totuşi se întamplă să fiţi surprinsi de catre copil într-o ipostază intimă, atitudinea faţă de incident este esenţială: amplifică sau diminuează reacţia emoţională a copilului. Atunci când adulţii reacţionează negativ, ridică tonul, se alarmează, reproşează sau, mai grav, dacă încep să se certe, vor declanşa o reacţie emoţională amplă, ce poate fi traumatizantă pentru cel mic. Este util ca într-un astfel de moment să normalizaţi situaţia cu blândețe, folosind un ton calm şi gesturi fireşti. Acoperiţi-vă nuditatea şi transmiteţi-i copilului că ceea ce a vazut nu este ceva rău sau ruşinos. Permiteţi copilului să pună întrebări despre ce a văzut şi încercaţi să aflaţi ce a înţeles el din acea experienţă. Nu este benefic să fie bombardaţi cu întrebări şi explicații înainte de a şti ce crede despre cele petrecute. Este important să îl asiguraţi că nu a greşit cu nimic.

În funcţie de vârsta şi de felul în care a perceput situaţia, poate fi construită o explicaţie uşor de înţeles despre iubire şi intimitate. La o vârstă mai mică (3-4 ani) sunt suficiente explicaţiile simple ca "mami şi tati se jucau", "mami şi tati îşi împărtăşesc iubirea uneori şi în acest fel", însă la o vârstă mai mare este necesară o explicare mai amanunţită a noţiunilor despre intimitate. Reacţia părinţilor (atât verbal cât şi non-verbal) funcţioneaza ca ghid de interpretare a informaţiilor şi conduce la structurarea unor principii prin intermediul cărora copilul atribuie sens experienţei personale.

Acordaţi atenţie sexualităţii şi intimităţii în cuplu, pentru că părinţii fericiţi vor creşte copii fericiţi. Felul în care părinţii relaţionează reprezintă un model pe care copilul îl va integra şi ulterior, ca adult, îl va aplica în propria relaţie de cuplu. Manifestarea afecţiunii în cuplu nu trebuie ţinută departe de ochii copilului, însa când vine vorba despre sex este importat să pregătiţi terenul înainte. Discutaţi cu copilul despre câteva reguli de bază ale intimităţii (vorbiţi despre nevoia de a petrece timp cu partenerul într-un spaţiu separat - asta nu înseamnă că vă iubiţi copilul mai puţin; învăţaţi-l să bată la uşa înainte de a intra în cameră, oferiţi-i un model în acest sens). Dacă copilul este mic, puteţi folosi dispozitive de monitorizare audio sau video pentru a vă asigura că auziţi ce se petrece în camera copilului. În condiţiile în care spaţiul nu vă permite o cameră a copilului, alegeţi alte spaţii din casă, pentru a evita prezenţa copilului în timpul relaţiilor sexuale cu partenerul. Încuiaţi uşa dormitorului sau a spaţiului în care intenţionaţi să aveţi relaţii sexuale.

Trăim într-o societate în care accesul la materiale cu conotaţie sexuală este extrem de facil, iar misiunea părintelui este de a limita accesul la aceste surse, într-o manieră adaptată vârstei copilului. Tot parintele are rolul de modela şi a corecta eventuale erori de interpretare a acestor informaţii. Vorbiţi deschis cu copilul despre sex, intimitate şi afecţiune. Este bine să aflaţi care sunt informaţiile pe care le deține şi să le completaţi în funcţie de întrebările pe care le aduce în discuţie. Tipurile de interacţiuni la care copiii sunt expuşi, modul în care le vorbim, modelele pe care le oferim, mesajele pe care le transmitem îi influenţează considerabil dezvoltarea emoţională.

Citește și: Metode de a profita de sex in cuplu, chiar daca sunteti cu copilul in vacanta 

Doamna Rodica Matei - psiholog, membru direct International Psychoanalytical Association (IPA) pe care o puteți găsi la www.generatia.ro , disponibilă la adresa: rodi_matei@yahoo.com a avut amabilitatea de a ne răspunde la următoarele întrebări:

1. Care este opinia dvs. cu privire la întreținerea relațiilor sexuale de părinți în cameră cu copilul?

Copilul nu este pregătit din punct de vedere psihologic și afectiv să facă față tensiunii erotice generate de actul sexual între adulți, cu atât mai mult când este vorba de de părinții săi. El percepe ca fiind straniu comportamentul sexual al părinților și deseori îl poate interpreta ca o agresiune din partea tatălui asupra mamei. Surprinderea scenelor erotice dintre adulți sau părinți are pentru copil, din aceste motive, un efect traumatic.

2. Ce probleme pot apărea în acest sens la copil și în relația de cuplu și cum ar putea fi acestea gestionate?

Copilul poate avea reacții de tip nevrotic sau poate prezenta tulburări de comportament, mai ales dacă este expus sistematic la astfel de stimuli erotici. Reacțiile nevrotice pot fi de tipul fobiilor, coșmarurilor, stărilor anxioase. În cadrul tulburărilor de comportament pot apărea enuresis, masturbare excesivă, comportament erotic manifest, abuz asupra altor copii. Asupra relației de cuplu apar efecte legate de imposibilitatea obținerii unei satisfaceri sexuale complete și de frecvența mai redusă a activităților sexuale. Astfel, pot sa apară tulburări de dinamică sexuală, insomnii, lipsa capacității de concentrare, iritabilitate.

3. Ce sfaturi aveți pentru părinți?

Părinții ar putea avea în vedere organizarea spațiului și timpului astfel încât copilul să nu fie prezent, nici în somn la momentele de activitate sexuală ale părinților. Desigur, spontaneitatea poate avea de suferit, dar este dauna cea mai mică.

Ce spun părinții

Ilinca, mamă de băiat: cât era mic Tudor, nu mi-am făcut prea multe griji cu privire la acest subiect, dar odată ce a crescut am preferat să ne orientăm către altă încăpere. Stai mereu cu teama că te-ar putea prinde în „flagrant" și nu prea vrei să riști, iar dacă faci sex în altă cameră ai măcar siguranța că există o ușă care se poate încuia cu cheia. Adică mă consider o mamă normală, nu aș vrea să îmi traumatizez copilul cu vreo scenă indecentă.

Corina, mamă de băiat: băiețelul meu este încă mic, abia a împlinit un an și cu toate că multă lume consideră că cei mici nu înțeleg astfel de lucruri, nu aș putea să fac sex în aceeași cameră cu el. Adică nu am putut niciodată. Nu m-am putut dezinhiba suficient nici când avea câteva luni. Avem noroc că sufrageria este foarte aproape de camera copilului, așa că nu a fost prea dificil să găsim un loc potrivit astfel încât să pot fi și suficient de aproape de cel mic.

Nicoleta, mamă de fete: cât era mică Miruna (fetița cea mare), adică până la 1-2 ani, nu ne deranja să facem sex în aceeași cameră cu ea. Dormea foarte profund și nu ne era teamă că se trezește. Acum însă, de când o avem și pe Iris, nu mai este atât de simplu. Stă și mama cu noi, așa că fetele au camera lor, iar noi doi ne refugiem în sufragerie când ne permite timpul (în general noaptea, ziua este prea multă lume trează prin casă) și nu suntem prea obosiți.

Voi cum procedați în această situație? 

Mulțumim colaboratoarelor noastre, doamnele Roxana Stoica și Rodica Matei, precum și mămicilor pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.