Cumparaturi? Niciodata de unul singur cu copilul!
Am iesit la cumparaturi. Cu copilul. Aglomeratie, zgomot, cald. Anya a insistat sa isi ia dupa ea caruciorul cu bebelusul ponei. Am coborat din masina la ora 18.00. Am intrat in primul magazin la ora 18.30. Pentru ca trebuia sa plimbe poneiul. In al doilea magazin la ora 19.00. Pentru ca i s-a facut foame. Si a mancat ... un covrig ... in jumatate de ora. La ora 20.00 am incheiat cumparaturile: o pereche de balerini, o sapca si doua tricouri. Pentru copil. Nu pentru mine. Dupa ce s-a ascuns sub un rand de haine, la 5 centimetri de mine, m-am panicat, am plecat sa o caut, am gasit-o, dar am uitat ca mi-am lasat geanta jos, pentru ca incepusem sa probam balerinii. Mi-am amintit de geanta dupa 10 minute. Nu va speriati, era tot acolo. Imi suna de zor telefonul in ea: "Mami, vezi ca iti suna telefonul in geanta.". Panica! Unde-i geanta? Alerg ingrozita sa o recuperez. Ma impiedic de balerini, dau cu capul de un raft. Ce bine! Au promotii la tricouri. Scrie pe raftul pe care l-am deranjat cu propriul meu cap. Concluzia? Daca iesi cu cel mic la cumparaturi trebuie neaparat sa fiti doi: unul cumpara, altul supravegheaza! Cum ce? Capul tau ... sa nu dea in rafturi!!!
Poseta sau un sac magic fara fund?
Pleci sa iei copilul de gradinita. Ai in geanta, pe langa necesarul unei femei (telefon, oglinda, acte, chei, un ruj, un pix, o agenda foarte, foarte mica), o gustare, apa si o jucarie. Pentru ca stii ca iti va cere, ori pe toate, ori pe una dintre ele. Si daca nu ai, vai de drumul inapoi acasa. Mai iei si schimburi, in cazul in care vrea sa iasa in parc. Te iei si pe tine, ca nu are cine sa conduca masina. Ajungi la gradinita. A desenat pentru tine un ponei. "Mami, tine desenul bine, sa nu il mototolesti. Uite, am facut si o floare din plastilina. Tine-o bine si pe asta. E prea cald, nu vreau geaca. Tine-o tu." Ai doua maini si o geanta. Indesi pe cat posibil tot ce se poate in ea, da, chiar si desenul, pentru ca esti inarmata cu folii de protectie. Floarea de plastilina este postata la loc de cinste in buzunarul mic al gentii, unde oamenii normali isi tin telefonul. Ah, trebuie sa iei si paine, opresti la magazin. Copilul mai vrea si un iaurt cu fructe. Si tu, ca o mama responsabila, nu ai uitat nici de lapte. Toate isi fac loc in geanta. Parchezi in fata blocului. Pana la intrarea in scara ti se mai inmaneaza: o pietricica alba, o frunza, o crenguta inflorita, un bulgare de zapada, in functie de anotimp. Da, si ele intra in geanta. Si uite asa, descoperim o noua super-putere a mamicii: geanta fara fund.
Doua maini? Da! Ambele stangi.
Parchez masina. Am fost la cumparaturi. Sunt eu si copilul. Avem de luat din portbagaj doua pungi medii de cumparaturi, rucsacul Anyei, jucaria ei de plus, geanta mea si inca o punguta de cadouri cu un cozonac mare si patrat in ea. Inainte de a iesi din masina, revizuiesc in minte tot ceea ce trebuie sa iau, pentru ca trebuie sa imi pun la punct strategia de urcat scarile. De ce? Pentru ca trebuie sa am o mana libera pentru copil, ca sa traversez strada si sa urcam scarile. Indes in geanta jucaria de plus, o pun pe umar, alaturi de rucsac. Aceea va fi mana cu care voi tine copil. In cealalta mana tin cele doua pungi de cumparaturi si punga de cadouri cu uriasul cozonac. Traversam strada victorioase. "Mami, vreau jucaria." Panica! Trebuie sa imi eliberez mana stanga, ca sa scot jucaria din geanta aflata pe umarul drept. Pun cumparaturile jos, ii dau jucaria, pungile cad intr-o parte, se varsa parte din continutul lor. Ma aplec sa le adun, am uitat geanta deschisa. Cade si telefonul, si o ciocolata pe care o credeam ascunsa bine. "Mami, vreau ciocolata." Panica, din nou! Acum urca pe scari, cu copilul care vrea sa ii tii jucaria ca sa manance ciocolata, si cu restul de pungi, pungute si gentute. Concluzia? Orice ai in plus, in afara de geanta de pe umar si copilul tau, te va transforma in cel mai neindemanatic parinte din lume.
Tipete si muci? Parte din stirile de seara
Iti amintesti momentele acelea dinainte de copil cand la serviciu orice zgomot te deranja si nu te mai puteai concentra daca se deschidea o usa la un birou aflat la 10 metri de tine? Ai uitat? Da. Pentru ca acum te uiti la televizor. Ai si tu jumatate de ora pe zi, la stiri, cand privesti ecranul lui. Auzi si intelegi tot, chiar si stirea despre impozitul pe venit. In jurul tau se aud tipete de copil extaziat de melodia pe care i-ai pus-o la iPad, data la maxim, careia ii tine ritmul cu lingura si cu papusa din Regatul de Gheata care la fiecare lovitura spune: "S-a intamplat! S-a intamplat!". Copilul stranuta. Iei un servetel, si fara sa intorci ochii din televizor, ii stergi nasul acoperit de excretii verzi. Se mai aude un tipat strident cand cainele incepe sa linga mana copilului, si incep sa se tavaleasca amandoi pe covor, cainele latrand, copilul razand in chicoteli exagerate. Concluzia? Stirile capata veleitati de film artistic premiat cu Oscar, cand ai copil.
Suna telefonul? Fugi si ascunde-te!!!
Iti suna telefonul. Daca inainte legile lui Murphy iti spuneau ca telefonul va suna cand corpul tau se scufunda in cada cu apa, acum legile lui Murphy iti spun ca va suna
- ori cand nu este absolut nimeni in preajma (nu te bucura, cand vei spune "alo", o mutrita adorabila de copil va aparea instantaneu in pragul usii, cersind telefonul sa se joace pe el)
- ori cand esti in plin proces de a imbraca/spala/hrani copilul.
Oricare dintre aceste doua variante va avea aceeasi desfasurare a actiunii: vei raspunde, vei spune ALO, timp in care copilul va incepe sa vorbeasca tare, poruncind sa i se dea lui telefonul. Din toata discutia cu interlocutorul tau, sa zicem - 50 de cuvinte - 44 vor fi adresate copilulului. Restul de 6 vor fi: alo, stai putin, te sun eu. Concluzia? Profita de retelele de socializare si comunica acolo cu prietenii sau cand telefonul suna ascunde-te in debara. Desi sansele sunt mici, poate vei trece neobservat.
As putea continua la nesfarsit cu aceasta lista.
Dar va las sa descoperiti mai multe, in Dictionarul Mamicii Moderne, toate inspirate de viata mea de mama. Poate ma ajutati cu completari.
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
