Nu este greu să am grijă de copilul meu, este greu să mă ocup de toate celelalte treburi

Nu se ferește să aducă în prim-plan ce i se pare cel mai dificil în viața de mamă

Într-o confesiune pentru „Moms”, mama a doi copii nu a ezitat să vorbească despre dificultățile cu care se întâlnește zi de zi. Nu s-a ferit să recunoască faptul că nu consideră că este cel mai greu să se ocupe de copii, ci să reușească să gestioneze toate celelalte lucruri care țin de ea. În aceste condiții, resimte presiunea generată de nevoia de a-și organiza cât mai strict programul pentru a-și putea îndeplini atât sarcinile ce țin de gospodărie, cât și cele care țin de viața profesională. Iată ce a povestit, pentru sursa citată:

„Sunt mamă de suficient timp încât să nu mai consider că este cel mai greu să am grijă de copiii mei, însă îmi este greu să mă ocup de toate celelalte lucruri din viața de adult. Mă străduiesc să gătesc în fiecare seară și întotdeauna uit să mă spăl pe față. Când vine vorba despre rufe, nu îmi este greu să mă las copleșită de ele și abia găsesc răgazul pentru a le pune la loc într-un interval de timp rezonabil. 

De asemenea, de cele mai multe ori în chiuveta mea este ceva ce trebuie spălat. Trebuie să ocolesc piese de Lego și alte jucării ce sunt zilnic împrăștiate pe jos, în sufragerie. În mod cert că nu dorm suficient și am senzația că nu voi mai reuși vreodată să fac asta. 

Sunt zile în care uit să mănânc sau să îmi aloc puțin timp ca să îmi pregătesc masa sau pur și simplu o gustare. Am impresia că timpul meu este foarte limitat, chiar dacă sunt zile în care copiii mei își petrec multe ore la școală. În acele zile nu plec de acasă, rămân acolo ca să îmi scriu articolele.  

Recent, am fost la școala copiilor mei ca să fac voluntariat și am petrecut două-trei zile dintr-o săptămână ajutând în clase. Pot spune că acele zile m-au ajutat să mă mai adun. 

O zi nu este suficientă pentru a putea rezolva toate treburile și, în cazul meu, faptul că trebuie să mă străduiesc să fiu și acasă, îmi creează mai multe dificultăți. Cât despre mamele care lucrează...vă rog, fiți înțelegători cu mine. Știam că să lucrezi și apoi să-ți aloci cea mai mare parte din timpul cât ești acasă cu treburile ce țin de copii și de gospodărie este epuizant. 

La un moment dat, am fost nevoită să rămân acasă cu un copil și apoi cu doi. Am avut parte de o nouă provocare, pe care nu puteam să o evit și știam că nu aveam nicio recompensă financiară pentru ceea ce făceam, cum ar fi să pregătesc biberoane, să schimb scutece, să strâng de mai multe ori și să fiu ținta tantrumurilor de câteva ori pe zi. Știam că a fi mamă reprezintă o provocare, într-adevăr este așa, dar până la urmă m-am adaptat la noua situație.

Mă adaptez în continuare, realizez acest demers cu mândrie, însă necesită foarte mult timp. În fond, nu asta înseamnă să fii mamă? Ceea ce mi se pare mie dificil este să realizez un echilibru între viața de mamă și să am grijă și de mine. Copiii mei nu mi-au creat greutăți până acum. Am trecut și prin momente mai dificile, dar în final am reușit să ne descurcăm. Spun asta acum, după ce am scăpat de nopțile nedormite și de numeroasele tantrumuri. În momentul de față sunt noi provocări, însă mă descurc mai bine.

În ceea ce-i privește pe copiii mei, cel puțin prin comparație cu mine, ei sunt foarte bine îngrijiți. Au hainele curate, iar șosetele lor sunt aproape întotdeauna împerecheate. Au pantofi care le vin bine, au ghete, geci, mănuși și pantaloni groși pentru iarna care se apropie. Sunt duși periodic la frizer și an de an merg la control la pediatru. În fiecare dimineață iau micul dejun, în timp ce le pregătesc și prânzul, care include mereu ceva sănătos. De asemenea, de trei ori pe săptămână merg la activități extracurriculare întrucât își doresc asta.”

În ciuda dificultăților din viața de mamă, este fericită să aibă grijă de copiii ei

După ce vorbește despre ce o pune în dificultate, mama spune că este fericită întrucât poate să le fie alături copiilor ei. Recunoaște însă că, până să devină părinte, nu se gândea că viața de adult este atât de complicată. De aceea, își încheie confesiunea pentru sursa citată anterior după cum urmează:

„Îmi este rușine să recunosc, dar copiii mei au mai multe jucării decât ar trebui și am tendința să îi răsfăț prea mult. Îmi mă bucur și îmi doresc să fac toate acestea pentru ei. Mă străduiesc să se culce seara la timp și să le limitez aportul de zahăr. 

Sunt fericită pentru că pot veni în întâmpinarea nevoilor pe care le au la vârsta lor, în această etapă a vieții. Până la urmă, sunt copii și nu au fost ei cei care au cerut să fie aici și au nevoi fizice, emoționale și mentale, cărora trebuie să ne adresăm. 

În fiecare seară fac un plan pentru cină și am permanent în minte un calendar al nostru. Zilnic le verific ghiozdanele pentru a vedea dacă nu cumva în ele se află ceva care trebuie înapoiat și, într-o asemenea situație, realizez acest demers cât mai repede. Am un calendar cu evenimentele lor de pe parcursul unei săptămâni, însă deocamdată nu am un asemenea calendar și pentru mine. 

Când vine vorba despre copiii mei, ei sunt prioritatea mea. Din acest motiv, nu reușesc să mă ocup și de mine. Copiii au într-adevăr nevoie de noi, părinții și de aici reies de fapt sacrificiile pe care le fac. Cu toate acestea, știu că nu numai asta contează și că și eu sunt importantă. 

Pot spune că mie mi se potrivește zicala: „nu poți turna dintr-o ceașcă goală”. Mă gândesc la asta în momentele în care îmi reproșez că sunt leneșă întrucât într-o zi liberă mă uit la câte un film sau ațipesc puțin înainte de cină. Când eram copil, nici nu mă gândeam că viața de adult este atât de grea și habar nu aveam ce înseamnă să-ți iei angajamente ca să fii o mamă bună. De fapt, nu este vorba doar despre copii. Este vorba despre toate celelalte lucruri pe care trebuie să le fac. Dacă ar fi trebuit să am doar grija copiilor mei, nu aș fi stat să lucrez la miezul nopții și, în același timp, să mă gândesc că este necesar să îmi încarc mașina de spălat vase înainte să merg la culcare.”