Şi, preferata mea, reuşeşte să aibă grija de cei mici atunci când au un virus stomacal şi vomită non-stop. Ştie cât de mult urăsc să stau lângă ei cu găletuşa şi cât de tare mă îngreţoşează asta.
Tocmai de aceea mă surprinde atât de tare comportamentul unui bărbat în faţa unei banale răceli.
Bărbaţii pot gestiona un virus stomacal, cu greaţa aferentă, fără a clipi, dar cum apare primul semn de răceală, ai face bine să te fereşti.
Pentru a explora mai bine fenomenul acesta, m-am gândit să compar răceala la bărbaţi (Bărbato-răceala) cu răceala la mămici (Mămico-răceala)- două afecţiuni similare, dar care se manifestă foarte diferit.
Tătico-răceala, Ziua 1
Bărbatul ajunge acasă de la serviciu şi se aşază în scaunul lui.
"-Zi lungă?"-, întreabă, inocentă, soţia.
"-M-am simţit groaznic toată ziua", răspunde bărbatul. Apoi spune cele câteva cuvinte care înfioară inima şi celei mai puternice femei.
"Cred că o să răcesc."
Mămico-răceala, Ziua 1
Mămica observă că o doare puţin în gât. Nu bagă asta foarte mult în seamă şi-şi vede în continuare de task-urile zilei.
Tătico-răceala, Ziua 2
Bărbatul îi dă mesaj soţiei s-o întrebe dacă au medicamente de răceală acasă. Ea nu ştie sigur. Îi dă mesaj din nou s-o anunţe că va întârzia pentru că se va opri la farmacie. Când ea răspunde cu un simplu "OK" el îi trimite un nou mesaj s-o întrebe dacă se poate duce ea la farmacie pentru că el se simte din ce în ce mai rău.
Mămico-răceala, Ziua 2
Gâtul mămicii este în continuare uscat. Începe să tuşească. Nu bagă prea mult în seamă asta şi îşi continuă ziua.
Tătico-răceala, Ziua 3
Bărbatul foloseşte o cutie întreagă de şerveţele să-şi şteargă nasul care îi curge non-stop. O pune pe soţia lui să-i ia temperatura de vreo 3 ori. Când ea îi spune că este rece ca un peşte, dă din cap a neîncredere şi insistă că are febră. Pentru a-şi întări argumentul, pune 4 pături pe el.
Urmează o pleiadă de cerinţe: ceai fierbinte, miere şi lămâie, o pătură electrică, şerveţele non-stop, încă o pătură (pentru că 4 pături nu sunt suficiente!), termometrul pentru a-i fi din nou verificată temperatura ("Uită-te la mine, transpir! Nu, nu pot da paturile jos, îngheţ!"), supă de pui (dar numai dacă e reţeta mamei lui) etc.
Mămico-răceala, Ziua 3
Tusea continuă, iar răceala se manifestă şi la nivel nazal. Îşi pune o cutie de şerveţele mai mare în geantă şi îşi continuă netulburată ziua.
Tătico-răceala, Ziua 4
Bărbatul a supravieţuit pe timpul nopţii doar cu mila lui Dumnezeu şi datorită siropului de tuse. Trebuie să-şi ia o zi liberă de la muncă, pentru că dacă se dă jos din pat...mai mult ca sigur va muri. Şi dacă stă în pat nu e sigur că are şanse prea mari de supravieţuire.
Îşi petrece ziua alternând între somn, între dorinţa de a o avea aproape pe soţia lui ca să aibă grijă de el în fiecare moment, şi târându-se (da, târând, pentru că mersul nu este o opţiune) până la bucătărie pentru alte medicamente.
Mămico-răceala, Ziua 4
Alarma sună zgomotos după o noapte fără somn, iar mama contemplează ideea de a suna la muncă pentru a-şi lua liber. Apoi îşi aminteşte că are un deadline, are de pregătit prânzul, hainele sunt nespălate, iar copiii au activităţi la care trebuie să ajungă, imediat după şcoală. Se ridică, ia o pastiluţa şi îşi începe ziua.
Tătico-răceala, Ziua 5
Ziua precedentă de odihnă pare să-i fi îmbunătăţit starea. Deşi se simte în continuare rău, are ceva mai multă energie şi poate să meargă la lucru. Cu toate acestea, la sfârşitul zilei este de-a dreptul extenuat.
Seara este petrecută pe canapea, cu telecomanda în braţe, până când adoarme.
Mămico-răceala, Ziua 5
Mămica se trezeşte simţindu-se ceva mai bine ca ieri, aşa că-şi continuă ziua.
Tătico-răceala, Ziua 6
Se simte din ce în ce mai bine, se vede. Tot extenuat se simte la sfârşitul zilei, dar începe să vadă unele progrese.
Mămico-răceala, Ziua 6
Se simte din ce în ce mai bine astăzi şi chiar îi spune soţului că este bucuroasă că i-a trecut răceala. El se uită la ea foarte surprins şi o întreabă: Ai fost răcită!?.
Urmareste-ne pe Google News
