Alaptarea: gandurile si schimbarile tatalui

Alaptarea este o perioada speciala in viata cuplului si a familiei. Intimitatea mamei cu bebelusul este intr-adevar ceva unic si rezervat numai lor. Pentru prima oara, taticul cedeaza rolul de rasfatat al familiei. Mai bine sa il cedeze de voie, decat de nevoie! Abia acum, iubitul tau invata sa ocroteasca, sa fie puternic, sa fie barbat. Acum abia are o miza.

Tatal si alaptarea: un barbat mai profund

Este greu pentru un barbat si este in acelasi timp tulburator, sa isi vada sotia alaptand bebelusul lor. Un moment cel putin la fel de impresionant precum cel in care isi primeste copilul nou-nascut in brate.

Alaptarea este o demonstratie de tandrete si de sacrificiu. Badaran sa fie sa nu il treaca un fior, privindu-va. Un copil mic si complet neajutorat, care traieste pentru ca se hraneste direct din corpul mamei sale. Deodata, sotul tau nu are de ales si devine mai profund. Alaptarea se dovedeste adeseori, pentru barbati, o experienta care le restructureaza sistemul de valori.

Sa nu te nelinistesti daca il observi mai tacut, mai ganditor si chiar mai retras. Barbatii mai putin orgoliosi, obisnuiti sa intre in contact cu propriile sentimente, afirma ca au stari precum "imi dau seama de locul meu", "imi vad lungul nasului", "mi-este rusine ca nu mi-am dat seama pana acum de lucrurile mai importante" sau chiar "este un miracol ce mi-e dat sa vad".

Tatal si alaptarea: un barbat mai matur

Deodata, pieptul tau are acum o functie mai importanta decat a-l face pe iubitul tau euforic. El ofera pruncului mult mai mult decat poate oferi unui barbat, chiar in cele mai fierbinti momente. De obicei supus lui, acum pieptul tau se daruieste unui bebelus, lasandu-se framantat, supt, muscat, cautat si respins de acesta. Barbatul este martor la acest spectacol si nu poate interveni in niciun fel.

Totul este nou pentru el. Privarea de pieptul tau. Rolul de spectator. Strainul care a preluat controlul. Faptul ca cineva ia ce i se cuvine lui. Faptul ca trebuie sa imparta ceva la care avea exclusivitate. Ca trebuie sa astepte. Sa cedeze. Discriminarea.

...Iubitul tau se maturizeaza.

Probabil ca nu va vorbi despre asta, dar majoritatea barbatilor trec prin stari diverse si ambigue. Unele nu tocmai usor de marturisit, sau chiar de... auzit. Fie ca alegeti sa le discutati sau nu, tu sa fii constienta de ce se petrece inlauntrul taticului. Inainte sa devina tatic cu adevarat, el poate fi deocamdata un copil revoltat, dezorientat, frustrat, bulversat. Cu emotii puternice si conflictuale. Isi va reveni, cu timpul...

Tatal si alaptarea: un barbat mai puternic

Paternitatea isi intra in drepturi. Sotul tau incepe sa isi arate coltii de tata. Daca, la femeie, spiritul matern se indreapta mai intai inspre bebe si cuib (ea mangaie, strange la piept, acopera, alapteaza) si abia apoi se indreapta catre exterior (ataca precum o leoaica atunci cand simte pericol), la barbat, lucrurile stau invers.

Proaspatul tata se inarmeaza impotriva oricaror dusmani. Are acum doua comori de protejat. Va insoteste, pe tine si pe bebe, la magazin, la plimbare si la medic. Raspunde el la usa. Preia multe din responsabilitatile ce necesita contactul cu oamenii. Daca mama se centreaza pe nou-nascut si pe relatia cu el, tatal este cel care face fata oamenilor, mai ales in perioada alaptarii.

Tatal protejeaza si se mobilizeaza impotriva pericolelor. Tot acum, tatal depune eforturi si preia din sarcinile concrete. Are pentru cine sa lupte, sa vaneze, are miza. El devine in sfarsit capul familiei. Iti face masaj, face cumparaturile, strange prin casa, raceste mai greu si se pune pe picioare mai repede, trage mai tare la munca, fuge la farmacie dupa pampersi, curata caca lui bebe, scoate rufele de la masina de spalat...

Perioada alaptarii il obisnuieste pe barbat cu greul, cum s-ar spune. Il caleste si il face mai puternic. Privind superficial, unii ar spune ca el se domesticeste. De fapt, disciplina, autocontrolul si spiritul de lupta ii sunt probate abia acum.

Tatal si alaptarea: un barbat mai pragmatic

Atentie insa, tot la acest comportament se califica scena nocturna, aparent sfidatoare, de tipul "eu maine ma duc la munca dimineata - asa ca trec in sufragerie, inchid doua usi si incerc sa dorm".

Barbatul nu se defineste prin spiritul de jertfa al femeii. De regula, are si o rezistenta mai scazuta. Asteapta-te si la astfel de episoade, in care plansul celui mic sa il alunge din dormitor. Nu te va ajuta sa il plimbi jumatate de noapte prin casa, daca are si un serviciu de 8 ore a doua zi.

Alaptarea (maximul de daruire), in mod evident, nu il satisface pe micut. Atunci, tatal se simte presat sa rezolve situatia (asta il defineste pe barbat, nu-i asa?). De vreme ce el nu te poate inlocui, gaseste singura solutie accesibila lui: va merge la munca, va face bani, va va duce la doctor sau va cumpara ce are nevoie cel mic, sau... oricum, va face si el ceva! La nivel inconstient, barbatul te ajuta, atunci cand te lasa cu cel mic urland in miez de noapte si se duce sa se culce.

Tatal si alaptarea: un barbat mai seducator

Barbatul tau se imblanzeste si devine mai vulnerabil. In premiera, masculinitatea se imblanzeste ca sa aiba grija de un copil. Barbatul se apleaca stingherit si atent asupra femeii care a alaptat. Atunci cand saruta sanul care hraneste si pe puiul caruia i-a cedat locul sau, el devine cel mai sexi barbat din lume. Iar o femeie devenita mamica este cea mai receptiva la asa ceva.

Chipul si atingerea unui barbat care isi calca orgoliul, care isi pune puterea in slujba sotiei si a bebelusului, care isi amana instinctele, infioara orice femeie. Si mai ales pe o mama. Sunt cele mai puternice afrodiziace. In aceasta ipostaza, barbatul devine, in sfarsit, un iubit complet. Ah, poate nici nu banuieste el inca...

Tu ce simti? Cum se poarta iubitul tau in ultima vreme, de cand tu il alaptezi pe bebelus? Cum il vezi tu...?