Un tată își crește singur gemenii, în ciuda faptului că este imobilizat într-un scaun cu rotile

În 2005, Terry - care avea pe atunci 29 de ani -  renova o casă împreună cu tatăl și frații lui în Adelaide, Australia, când s-a trezit prins sub o grămadă imensă de bolovani. Unul dintre pereții casei pe care o renovau a căzut, literalmente, pe el (sursa newsamomama.com).

Frații lui l-au scos imediat de sub dărâmături și au putut observa că avea coloană vertebrală grav afectată. Mai mult, plămânii lui au fost perforați și nu mai putea respira, iar când a ajuns la spital, medicii i-au spus că e un miracol că a rămas în viață.

Cu toate că a supraviețuit, după cum vă imaginați, lui Terry i-a luat mult timp ca să accepte realitatea că nu va mai putea merge niciodată. 

Accidentul i-a schimbat viața din toate punctele de vedere. Înainte de accident avea de gând să-și deschidă o afacere și să-și întemeieze o familie.

Totuși, aceasta din urmă a reușit-o cu brio, chiar dacă nu într-un mod „tradițional”.

După cele 6 luni în care a stat în spital, Terry a primit o nouă șansă la viață - chiar dacă la o viață diferită de cum își imagina el inițial.

În ciuda celor întâmplate, Terry nu a vrut să renunțe la visul său de a deveni tată. Cu toate acestea, nu și-a dorit să mai aștepte foarte mult după o parteneră care ar putea sau nu veni. Așa că a decis să fie părinte pe cont propriu, cu ajutorul unei mame surogat.

În Australia, această procedură nu e atât de simplă, mai ales atunci când vorbim de un tată singur, imobilizat în scaunul cu rotile. Așa că Terry a zburat până în Thailanda, spre o clinică care se ocupă de fertilizarea in vitro.

Doar câteva săptămâni mai târziu, mama surogat pe care au găsit-o cei de la clinica respectivă, a rămas însărcinată cu gemeni.

„Când am auzit că era vorba despre gemeni, m-am simțit și mai fericit. Iar când i-am văzut pentru prima dată, m-am îndrăgostit de ei instant”, își amintește Terry.

Cei trei formează o familie minunată. Angel și Nicos, acum în vârstă de 8 ani, își ajută tatăl cu ce pot și o fac de bunăvoie, pentru că îl iubesc tare mult.

„Faptul că au un tată în căruț cu rotile îi face copii mai empatici, mai iubitori, dar și mai independenți, pentru că nu-i pot ajuta cu unele lucruri”, mai povestește fericitul tătic.

Chiar dacă Terry se află în scaunul cu rotile și nu poate participa la anumite jocuri sau activități fizice, relația acestuia cu copiii săi e una bazată pe multă iubire, grijă și atenție. Și asta e tot ce contează.

Le dorim mulți ani fericiți, împreună!