Cel mic este introvertit? Iată cum îl poți ajuta

Copiii introvertiți sunt adesea confundați cu copiii timizi, dar a fi introvertit și a fi timid nu sunt același lucru. Părinții pot observa că micuțul lor nu pare să socializeze așa cum o fac mulți alți copii de vârsta lui. Copilul lor poate prefera să-și petreacă timpul singur citind sau implicându-se în alte activități individuale, mai degrabă decât să caute cu nerăbdare compania altor micuți.

Cum crești un copil introvertit într-o lume extrovertită

Trăim într-o societate care este orientată spre extraversiune. Gândește-te la următorul lucru: un sistem de învățământ public care încurajează în mod deschis participarea la cursuri, o cultură profesională care încurajează crearea de relații sociale la locurile de muncă actuale și viitoare (ca să nu mai vorbim de spațiile de lucru de tip open-space) și o societate care promovează norme precum conversația de tip „small talk”. Societatea actuală îi apreciază pe cei îndrăzneți și gregari și cu cât oamenii sunt mai comunicativi, sociabili, cu atât par mai încrezători și primesc mai multă atenție.

Statisticile arată că introvertiții reprezintă cel puțin 50% din populație, dar, în ciuda acestui fapt, părinții și o mare parte a societății consideră că a fi introvertit este o ciudățenie. Avem tendința de a crede că cei mici ar trebui să fie sociabili și extrovertiți, iar dacă se dovedesc a fi mai tăcuți decât prietenii lor, ne facem griji că ceva nu este în regulă. Ne dorim ca ai noștri copii să aibă grupuri mari de prieteni, să fie incluși în diverse activități, deoarece credem că asta este „normal” și că așa arată un copil de succes. Nu vrem ca al nostru copil să fie un „singuratic ciudat” căruia îi place să stea singur, pentru că asta se reflectă prost asupra abilităților noastre de părinți.

Așa că, dacă copiii noștri, printr-o ciudățenie a sorții, se întâmplă să fie introvertiți, ne grăbim panicați încercând să le punem în mișcare viața socială. Organizăm întâlniri de joacă, insistăm să le invităm prietenii și colegii de clasă la noi dacă sunt adolescenți și îi împingem să se înscrie în numeroase cluburi și grupuri în încercarea de a-i face să se comporte mai mult ca niște extrovertiți. Potrivit lui Susan Cain, celebra autoare a cărții „Quiet: The Power Of Introverts in a World That Can't Stop Talking” (Liniște: Puterea introvertiților într-o lume care nu se poate opri din vorbit), acest lucru nu duce decât la o „risipă colosală de talent, energie și fericire”.

În loc să îi compătimim pe micuții care sunt introvertiți, ar trebui să începem să le apreciem punctele forte și talentele unice. Probabil că știi că al tău copil introvertit preferă să petreacă timp singur, în împrejurimi liniștite, spre deosebire de extrovertiți, care preferă să fie acolo unde este acțiunea - dar știi de ce? Ca să poți ajuta un copil introvertit, trebuie mai întâi să îl înțelegi!

Caracteristicile unui copil introvertit

Nu există doi introvertiți exact la fel, dar copiii introvertiți au tendința de a împărtăși aceste șapte caracteristici într-o anumită măsură:

• Copiii introvertiți au o lume interioară bogată și vie

Lumea lor interioară este foarte vie și se bazează pe această lume interioară - și pe resursele lor interioare - pentru a-i ghida, mai degrabă decât să apeleze constant la surse exterioare pentru validare și sprijin. Datorită lumii lor interioare bogate, copiii introvertiți se bucură de jocul imaginativ și de petrecerea timpului singuri. Îi putem găsi adesea în camerele lor sau în alte spații izolate, făcând activități solitare, cum ar fi cititul, desenatul sau jocuri de rol.

• Sunt curioși și se implică în aspectele profunde ale vieții

Deși sunt liniștiți, copiii introvertiți sunt extrem de curioși în legătură cu tot ce-i înconjoară și nu se tem să pună întrebări profunde despre viață. Ei vor să știe de ce ceva este așa cum este, cum funcționează ceva sau ce înseamnă un eveniment sau o experiență la un nivel mai profund. Uneori, ei îi surprind pe adulții din viața lor cu nivelul lor de creativitate și de rezolvare a problemelor, părând să posede o înțelepciune peste vârsta lor. Adesea, chiar și la o vârstă fragedă, copiii introvertiți au capacitatea de a reflecta asupra propriului comportament - lucru pe care nu toți copiii îl pot face.

• Ei observă mai întâi și acționează ulterior

Când vine vorba de mulțimi și grupuri de joacă, copiii introvertiți vor fi găsiți probabil stând pe margine (la fel ca adulții introvertiți la o petrecere mare). Ei pot părea ezitanți și precauți să se alăture, dar nu neapărat pentru că le este frică. Toți introvertiții au pur și simplu tendința de a „observa înainte de a se implica” și chiar și adulții introvertiți preferă să aibă timp să se pregătească mental înainte de a socializa.

• Ei iau decizii bazate pe propriile valori, nu pe ceea ce văd la ceilalți

Deoarece gândurile și sentimentele lor îi ancorează în interior, copiii introvertiți tind să ia decizii bazate pe propriile standarde, mai degrabă decât să urmeze mulțimea. Ei „mărșăluiesc în ritmul lor”, alegându-și muzica, hainele, emisiunile, cărțile și hobby-urile în funcție de interesele lor și nu de ceea ce este la modă. Deși acest lucru îi poate pune, din nou, în dezacord cu colegii lor, poate fi, de asemenea, un aspect pozitiv al naturii lor, deoarece înseamnă că sunt mai puțin vulnerabili la presiunea celor din jur. Copiii introvertiți nu fac lucruri doar ca să se integreze.

• Pot avea probleme în a se adapta în colectivitate

De-a lungul anilor, și în special în societatea occidentală, valorile s-au schimbat, iar extroversiunea a devenit idealul. Îi lăudăm pe cei care sunt extrovertiți și asertivi și punem accentul pe acceptarea în grup și pe realizările externe în detrimentul reflecției liniștite și al luării atente a deciziilor. Și, acest nou standard al extroversiunii a fost încorporat în fiecare instituție pe care copiii introvertiți o vor întâlni de-a lungul vieții lor, de la grădiniță și școală până la facultate.

Copiii încep să meargă la creșe și la grădiniță la vârste din ce în ce mai mici. Atunci când încep școlarizarea formală, ei pot petrece 6-7 ore pe zi cu până la 30 de alți copii într-o sală de clasă - cu puține sau deloc pauze de la munca în grup și socializare. Toate acestea pot fi o adevărată provocare pentru introvertiți, care se pot descurca mai bine acasă sau în grupuri mici în primii ani de viață și se pot adapta mai bine la grupuri mai mari pe măsură ce cresc.

Cum ajuți un copil introvertit

Forțând un copil introvertit să petreacă mai mult timp decât își dorește cu alți copii, nu îl va face mai sociabil. Îl va secătui de mai multă energie și îl va face mai iritabil. În schimb, îl poți lăsa pe prichindelul tău să aibă ultimul cuvânt când vine vorba de felul în care vrea să își petreacă timpul și cu cine.

Acceptă faptul că micuțul tău este introvertit și nu face din asta un defect. Nu îl face să se simtă vinovat pentru că este introvertit, nu forța interacțiunile sociale și nu suprasolicita copilul. Permite-i să petreacă timp și singur, jucându-se în liniște. Cu siguranță ai auzit de „joaca solitară” sau „joc solitar”.

Jocul solitar, numit uneori joc independent, este o etapă de dezvoltare în care copilul se joacă singur, fără alți micuți de vârsta lui. Deși acest lucru poate părea trist la început, fii sigură că învață abilități importante atunci când se joacă de unul singur.

Cel mai adesea, atunci când copiii se joacă singuri, ajung să își asume diverse roluri și să își imagineze tot felul de situații și scenarii. Aceste jocuri de rol le permit copilor să își dezvolte creativitatea, imaginația, precum și abilitățile sociale. Jocul de rol dezvoltă abilitățile de comunicare și lingvistice și poate reduce anxietatea, stresul și iritabilitatea. Oferă, de asemenea, o capacitate crescută de a face față schimbărilor și înucrajează dezvoltarea abilităților de lider, fiindcă deseori jocurile de rol imită situații din viața reală.

Pentru jocurile de rol cei mici nu au nevoie decât de imaginație (de care copiii introvertiți nu duc lipsă) și de un spațiu de joacă adecvat. Îi poți pune prichindelului tău la dispoziție diferite jucării care să îi permită să se joace frumos.

Jocurile de rol alături de figurinele PLAYMOBIL promovează abilitățile sociale, motorii, cognitive și emoționale. O activitate distractivă și jucăușă cu ajutorul căreia cei mici pot învăța lucruri noi!

De la apariția sa în 1974, PLAYMOBIL a câștigat inimile și imaginația copiilor și părinților din peste 100 de țări. Cu figurinele PLAYMOBIL cei mici pot porni în orice aventură, se pot transpune în multe roluri diferite și pot crea teme de joc atractive. Copiii pot întelege experiențele de zi cu zi, dorințele, bucuriile și fricile în povești aflate în continuă schimbare chiar acolo pe covor. Imaginația îi duce oriunde!