Malpraxis sau motiv pentru despagubiri?

Eroare profesionala sau culpa medicala?

Se intampla tot mai des sa auzim de cazuri de neglijenta ale medicilor, concretizate in proceduri medicale sau tratamente gresite care afecteaza starea de sanatate a pacientilor. Insa aici intervine distinctia dintre greseala si eroare.
Se poate intampla ca un medic sa greseasca (si atunci, in mod normal, sa fie pedepsit conform legii) sau, pur si simplu, sa intervina eroarea, ca urmare a anumitor simptome ale pacientului.

Linia intre eroarea profesionala si culpa medicala este una extrem de fragila si, uneori, destul de greu de demonstrat.
Insa, atunci cand o astfel de actiune implica sanatatea si viata unui om, intotdeauna se vor cauta persoane pentru a fi trase la raspundere. Este si normal; un om nu este un text pe care l-ai gresit si pe care il poti rescrie oricand.

Cum se sanctioneaza malpraxisul?

Orice act medical gresit, care are ca efect vatamarea corporala a pacientului, reprezinta un motiv pentru tragerea la raspundere penala a celui care l-a savarsit.
In anumite cazuri, cercetarea penala poate fi dispusa din oficiu, iar in alte situatii este nevoie de plangere penala. In functie de gravitatea faptei, pedeapsa pentru infractiunile savarsite va fi inchisoarea sau amenda penala. In plus, Colegiul Medicilor va face o ancheta interna si va stabili daca personalul medical in cauza este vinovat sau nu de vatamarea pacientului. Daca se constata culpa, atunci i se va interzice dreptul de libera practica medicului sau, dupa caz, asistentei in cauza.

Insa, in practica, malpraxisul se pedepseste destul de rar. De ce? Medicina nu este o stiinta exacta ci, din contra, un domeniu pasibil a genera erori, iar pedepsele se dau, de obicei, in cazurile de incompetenta crasa.
De exemplu, taierea unui membru, fara sa fie necesara aceasta interventie asupra pacientului. Ori, indelung mediatizatul caz „Doctor Ciomu". Sau interventiile care au ca rezultat decesul pacientului.
In astfel de situatii, prejudiciul poate fi atat de ordin material, cat si moral.

Modificari in legea malpraxisului

Legea malpraxisului este in curs de modificare. Printre noutatile introduse se numara obligativitatea cadrelor medicale de a comunica orice informatie solicitata de cei care se considera victime ale malpraxisului. Astfel se doreste solutionarea pe cale amiabila a cazurilor de malpraxis.
In plus, si furnizorii de produse si servicii medicale, farmaceutice si sanitare vor avea obligatia de a comunica informatii celor ce se considera victime ale malpracticii si mostenitorilor acestora, daca pacientul a decedat.

Cererea pentru comunicarea informatiilor va trebui solutionata in cel mult 15 zile de la data inaintarii.
Ca urmare a noii legi, furnizorii de produse medicale vor fi obligati sa incheie o asigurare de raspundere civila pentru prejudiciile produse pacientilor, generate de viciile ascune ale substantelor si echipamentelor medicale.
Limitele maxime ale despagubirilor vor fi stabilite de ministrul sanatatii si de presedintele CNAS.
Comisia de monitorizare a cazurilor de malpraxis va stabili si despagubirile in cauza, fara a mai fi nevoie de hotararea definitiva a unei instante de judecata.
In plus, membrii Comisiei nu vor mai fi desemnati din lista medicilor judeteni, ci din lista nationala. Se incearca astfel atat evitarea cazurilor de incompatibilitate, cat si analizarea cazurilor din perspectiva a mai multor medici.

Malpraxisul: motiv pentru despagubiri?

Este destul de greu sa judeci atat pe medici, cat si pe cei care au fost vatamati ca urmare a unui act medical si care solicita compensatii materiale.
Medicul ar fi putut fi unul foarte bun, cu mii de pacienti multumiti la activ, si care, intr-un moment de neatentie, de prea mult stres, sa fi „gresit" unul.
Pacientul, sau familia acestuia, cer, in mai toate cazurile, pe langa pedepsirea personalului medical care a produs vatamarea, si anumite prejudicii morale. Este firesc? Unii ar raspunde „da", avand in vedere dificultatile pe care le-a intampinat si cu care urmeaza sa se mai confrunte pacientii in cauza: noi interventii medicale, incapacitate de munca, dificultati de reintegrare in societate sau chiar probleme de ordin psihologic.

Pe de alta parte, sunt persoane care considera ca o astfel de cerere nu este pe deplin justificata.
De multe ori, vatamarea pacientului are loc din cauza instrumentarului medical precar, sau ca urmare a conditiilor de lucru. In astfel de situatii, medicul nu poate fi acuzat de malpraxis.
Si, totusi, cine este raspunzator? Statul, pentru ca nu a furnizat banii necesari finantarii spitalelor? Administratorii spitalelor, pentru ca nu au folosit banii corespunzator si nu i-au investit in aparatura medicala? Sau pacientii, pentru ca nu si-au permis financiar sa apeleze la serviciile unor clinici particulare?